Între pământ şi Dumnezeu

„…Sub muntele acesta neamul meu / Răsare-ntre Pământ şi Dumnezeu.” Rar cine dintre românii din nordul Bucovinei nu cunoaşte astăzi aceste versuri antologice ale regretatului poet Ilie Motrescu, dispărut dintre cei vii cu 50 de ani în urmă, la 26 iulie 1969. Condiţiile în care a murit la doar 27 de ani nu au fost elucidate, din păcate, nici până acum, în pofida faptului că au existat câteva versiuni ale acestei crime. Or, nimeni niciodată nu a pus la îndoială faptul că e vorba de o crimă şi nu de un accident stupid care să fi dus la moartea lui.

Născut la 18 august 1942 în comuna Crasna-Putnei din raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi, Ilie Motrescu a învăţat la şcoala din satul vecin Ciudei, şi apoi la cea din Crasna. După absolvirea căreia, din 1959, îşi continuă studiile la Institutul Pedagogic „Al. Russo” din Bălţi, republica Moldova. Timp de trei ani, din 1964 până în 1967, lucrează ca profesor de limba şi literatura română la şcoala din satul natal, iar în 1967, odată cu înfiinţarea redacţiei ziarului regional „Zorile Bucovinei”, este angajat la lucru în calitate de lucrător literar, cum era pe atunci, de către redactorul publicaţiei Vasile Leviţchi.

Versurile lui Ilie Motrescu, împrăştiate prin presa vremii din Cernăuţi şi din Moldova, au fost adunate şi editate în 2001 într-un volum aparte intitulat „Hora vieţii” (alcătuitorul volumului – Ion Ţâbuleac, prietenul şi colegul de serviciu din redacţia ziarului „Zorile Bucovinei”). În 2014, la editura „Lumina”, din Chişinău, tot graţie eforturilor făcute de Ion Ţâbuleac, vede lumina tiparului volumul de versuri, meditaţii şi eseuri intitulat „Am iubit cu atâta nădejde…”, care e de fapt o a doua ediţie a volumului „Hora vieţii”, deosebindu-se doar prin condiţiile poligrafice.

La 2 august, în ziua când crăsnenii îl sărbătoresc (după calendarul iulian) pe Sfântul Proroc Ilie şi, potrivit obiceiului local, lumea se duce la cimitir pentru a-i pomeni pe cei trecuţi în lumea celor drepţi, din iniţiativa Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, susţinută în mod practic de Asociaţia Ştiinţifico-pedagogică „Aron Pumnul” în persoana preşedintelui Mircea Pilat, cu sprijinul domnului Ştefan Mitric, deputat în Consiliul regional Cernăuţi, şi al rudelor regretatului poet Ilie Motrescu, la mormântul lui a avut loc un parastas oficiat de patru preoţi de la parohia din sat. După cuvântul preoţilor, în încheierea manifestării, foştii colegi de lucru ai regretatului poet – scriitorii Vasile Tărâţeanu, Ilie T. Zegrea şi Mircea Lutic – au evocat câteva momente din viaţa poetului şi ziaristului Ilie Motrescu, subliniind atât harul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, cât şi anumite calităţi ce-l caracterizau ca om, printre care prevalau în mod deosebit modestia, sinceritatea şi corectitudinea în relaţiile cu cei din jur, spiritul dreptăţii, al adevărului şi al demnităţii umane. S-a menţionat că acest fiu al Crasnei, prin opera literară pe care ne-a lăsat-o şi demnitatea sa ca om, constituie o mândrie nu numai pentru localnici, ci şi pentru întreaga Bucovină, deoarece e vorba de un talent autentic şi de o viaţă trăită la cele mai înalte cote ale umanului. De aceea amatorii în ale culturii şi literaturii ar trebui să fie mai atenţi atunci când se apropie de această personalitate a vieţii noastre literare cu intenţia de a se da cu părerea despre viaţa şi poezia lui. În primul rând, zicem noi, ar trebui să-i citească atenţi opera literară, articolele publicate în ziarul unde a lucrat, eseurile şi abia după aceea să aibă dreptul şi curajul de a face anumite afirmaţii referitor la viaţa şi opera lui Ilie Motrescu.

Nicole Toma, redactor-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, unde cu mai bine de 50 de ani în urmă a lucrat şi regretatul Ilie Motrescu, a menţionat că publicaţia se străduieşte să urmeze frumoasele tradiţii ale foştilor colegi, încercând să aducă în casele cititorilor lumina şi căldura limbii materne şi a sufletului românesc.

Momente emoţionante au avut loc şi în timpul întâlnirii oaspeţilor din Cernăuţi cu fratele mai mare al lui Ilie, Constantin, cojocar cu renume prin părţile acestea, care la onorabilă vârstă de 85 de ani are o memorie deosebit de lucidă, depănând amintiri interesante, valoroase din viaţa familiei Motrescu. Alături de celelalte rude – nepoţi ai poetului după fraţi şi surori, prezenţi în aceea zi şi ei în casa domnului Constantin, acesta nu-şi găseşte liniştea sufletească din cauză că, din păcate, nu au fost elucidate nici până acum circumstanţele morţii lui Ilie, iar unii dintre cei care ar fi putut oferi nişte răspunsuri concrete la întrebările ce îl frământă nu mai sunt în viaţă…

În timpul discuţiilor a fost exprimată ideea de a dezveli în faţa casei de cultură sau a gimnaziului din Crasna un bust al regretatului poet Ilie Motrescu. Printre argumentele în sprijinul acestei idei a fost menţionată, în primul rând, valoarea artistică şi literară incontestabilă a operei lui care, iată, rezistă cu succes în faţa trecerii timpului. Şi apoi, credem noi, chiar locuitorii acestei frumoase aşezări de la poalele Carpaţilor, cu gospodari dintr-o bucată, „răsăriţi între pământ şi Dumnezeu”, cu tradiţii culturale şi spirituale cunoscute în ţară şi peste hotare, ar fi mândri să înveşnicească chipul consăteanului şi în bronz. Căci el, Ilie Motrescu, spunem noi, şi-a asigurat deja nemurirea prin opera literară pe care ne-a lăsat-o moştenire.

 ILIE TUDORAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: