Dispreţul public şi reţeta sigură a eşecului politic

De vreo doi ani, actuala majoritate se plânge de discursul urii promovat cică de opoziţie şi de câţiva formatori de opinii, de jurnalişti apărători ai democraţiei şi ai bunului-simţ, dar nu a ţinut cont de criticile obiective şi nu a făcut absolut nimic pentru a reveni la normalitatea unei ţări membre a Uniunii Europene unde şi Putere, şi Opoziţie conlucrează pentru rezolvarea treburilor publice. Trataţi cu dispreţ de diriguitori hapsâni, şmecheri şi mânaţi de interese personale sau de grup, cetăţenii au ajuns să-i dispreţuiască şi chiar să-i urască, iar trendul acesta nu va mai putea fi schimbat prea degrabă. Cum s-a ajuns aici?

Prin aroganţă şi legiferarea unor interese proprii ori de gaşcă: proaspăt instalată la Palatul Victoria şi în fruntea Parlamentului, coaliţia de guvernământ şi-a încălcat promisiunile din campania electorală şi s-a apucat de „reformarea” justiţiei în aşa fel ca liderii cu dosare penale să scape de procese, singurele motive declarate: „fiindcă putem”, „dacă nu acum, când?”, dacă nu noi, cine?”. Forţând regulamente şi cutume democratice, comisiile parlamentare şi Guvernul au trecut la rescrierea legilor şi a Codurilor Penale în favoarea corupţilor, a infractorilor, fără a ţine cont de Opoziţie şi de cetăţenii reprezentaţi de aceasta, fără a cere opinia magistraţilor independenţi şi fără a lua în consideraţie că România trebuie să respecte tratatele de aderare la UE şi analizele MCV, GRECO şi ale Comisiei de la Veneţia, ceea ce a pornit tăvălugul protestelor de stradă şi, concomitent, al urii. Au scos legi favorabile numai pentru ei înşişi.

Consecinţele nu au întârziat, iar zilele trecute le-a venit lovitura fatală: presa a aflat de dispariţia Alexandrei şi, cu 4 luni în urmă, a Luizei, două fete din Caracal care, în lipsa mijloacelor de transport public, au apelat la „ia-mă, nene!” Numai că „nenea” era Gheorghe Dincă, membru(?) al unor reţele de trafic de carne vie, criminalul(?), un psihopat(?) lăsat în libertate, fără niciun fel de supraveghere, aşa cum sunt şi alte câteva mii de psihopaţi uitaţi pe străzi. Că poate nu se întâmplă nimic… Şi iată că se întâmplă.

Ura născută după OUG 13 ca ura, urcă şi coboară, dar acum s-a revărsat peste ţară un dispreţ stăruitor la adresa diriguitorilor şi a instituţiilor implicate: Poliţie, STS, procurori de caz, iar dispreţul nu are alt leac decât dispariţia compromişilor din spaţiul public. Ruşinoasă, dar de înţeles. Care sunt sursele dispreţului?

Vinovat este tot dispreţul, dar de data asta al guvernanţilor faţă de guvernaţi: dispreţul, bătaia de joc ale poliţiştilor de la 112 şi ale celor de la STS faţă de copiii ameninţaţi cu moartea, teama că prin intervenţia pentru salvarea Alexandrei ar putea atrage ilegalitatea probelor, neimplicarea justiţiarilor pe motiv că se tem de Inspecţia Judiciară şi de Secţia Specială. Aşa că au stat în maşina Poliţiei până la ora 6 fără să facă nimic, iar viaţa copilei s-a topit în foc. Nimeni nu-i va putea ierta pentru acest păcat. Dar nota de plată se va plăti la Tribunal, probabil, şi mai ales la alegeri, iar actualii diriguitori au a da seamă. Au fost preveniţi din vreme, însă nu le-a venit a crede.

Or un popor care îşi dispreţuieşte conducătorii nu mai poate fi guvernat ca până acum fără a trezi revolte şi suspiciuni, iar posibilitatea alegerilor anticipate nu este luată în calcul decât de politicienii lipsiţi de realism. Din ce se vede până acum, alegerile prezidenţiale vor fi la termen, dar, după crimele odioase, discursul politic al tuturor competitorilor s-a schimbat. Va fi dominat de jale, plângeri penale şi mult dispreţ, multă scârbă, care vor fi contabilizate de formaţiunile de guvernământ şi de instituţiile implicate.

Din păcate, nimeni nu are soluţii de ieşire rapidă din criză şi nici măcar nu le caută… Să sperăm că Uniunea Europeană, statele membre ale UE ne vor ajuta cu expertiză şi experţi, iar instituţiile statului vor fi încet-încet curăţate de incompetenţi, ticăloşi şi oportunişti. Dar pentru asta e nevoie de schimbarea puterii actuale, compromisă ca niciodată după revoluţie, şi de voinţă politică de a reseta statul de drept. Ceea ce, în afara unor declaraţii şi multe vorbe de clacă, nu se prea întrevede.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: