Metehne comuniste

 Pe timpul „prea repede împuşcatului” nu prea puteai să călătoreşti în străinătate; multora li s-a spus „mergeţi şi vizitaţi întâi România”. Totuşi, dacă obţineai paşaport, ţi se dădea voie, o dată la doi ani, să călătoreşti în ţările frăţeşti socialiste, dar, pentru a ţi se elibera paşaportul, trebuia să faci cerere scrisă cu minim trei luni înainte. Ca să călătoreşti într-o ţară capitalistă, pentru eliberarea paşaportului trebuia să faci cerere scrisă cu minim şase luni înainte, dar aproape că cereai degeaba; rar căruia i se dădea voie! Dacă totuşi i se dădea voie, unul din membrii familiei trebuia să rămână în România drept garanţie că cel plecat se va întoarce (chiar eu am fost într-o astfel de situaţie când, după 15 audienţe, mi s-a eliberat paşaportul pentru a pleca în Anglia să-mi ridic un premiu la un salon de caricatură). Ieşeai şi intrai în ţară doar prin punctele de frontieră indicate în viza din paşaport, iar, la întoarcere, aveai la dispoziţie 48 sau cel mult 72 de ore să predai paşaportul serviciului împuternicit cu aşa ceva.

 Pe lângă ieşirile pe bază de paşaport, mai erau şi ieşiri de scurtă durată, doar în ţările frăţeşti, pe bază de listă aprobată de Serviciul Paşapoarte. În acel caz, toţi cei de pe listă se legitimau la frontiere cu buletinul de identitate.

 Ori doreai să călătoreşti pe bază de listă, ori pe bază de paşaport, colectivul în care lucrai (în cazul meu, întreprinderea) trebuia să-ţi dea o recomandare, ca nu cumva să faci, în exterior, ţara de râs! Acea recomandare conţinea mai multe semnături şi, în final, o ştampilă rotundă.

 Un fost coleg de serviciu a făcut o cerere pentru a obţine recomandarea, din partea colectivului de muncă, de a merge, pe bază de listă, doar într-o zi, până la Cernăuţi. A fost refuzat şi n-a putut merge; România a pierdut un ceas cu cuc, pe care fostul meu coleg ar fi putut să-l cumpere de la Cernăuţi. Apropo, pentru cei care nu au trecut înainte de 1989 prin vama Siret – Porubne, trebuie spus că înainte de intrarea pe teritoriul fostei URSS, într-un cerc mare erau reprezentate două mâini care dădeau noroc, iar dedesubt era scris cu litere mari: TRĂIASCĂ PRIETENIA DE NEZDRUNCINAT DINTRE ŢĂRILE NOASTRE FRĂŢEŞTI REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ŞI UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE… Frumos! Până aici ar fi fost frumos, numai că în dreapta şi în stânga respectivului anunţ era gardul din sârmă ghimpată, înalt cam la doi metri. Distanţa între sârme era cam de 15 centimetri. Stâlpii aveau deasupra lor un soi de căciulă, tot din sârmă ghimpată, iar, între stâlpi, plasele din sârmă ghimpată erau ranforsate cu alte două sârme ghimpate, în diagonale.

 Ca o concluzie: chiar erau ţări frăţeşti! Cei de la postul de radio „Europa liberă” mai ziceau că România era „ţara în care grănicerii stau cu puştile îndreptate spre interior”. Mai era şi un banc în care cică unul ar fi fost prins încercând să treacă în URSS şi a fost dus la nebuni!

 …M-am luat cu vorba şi am făcut o introducere mai lungă decât cuprinsul pe care-l am în vedere. Voiam să vă spun că, deşi am depăşit acele vremuri, noi tot cu vechile metehne am rămas!

 După Revoluţie au avut voie românii să deţină valută. Eu mă întorsesem din Anglia (31 decembrie 1993) şi mi-am pus banii (lire sterline şi dolari) la o bancă de încredere, în România. I-am ţinut acolo până m-am întâlnit cu gândirea boantă a directorului respectivei bănci.

 Fusesem în Australia (1997/1998) şi aveam o invitaţie pentru a merge din nou. Aveam nevoie de viză şi, pentru asta, alături de invitaţie, trebuia să dovedesc că am suficienţi bani pentru durata şederii.

 Fac o paranteză şi spun că, la prima mea vizită în Australia, pentru a nu avea grija banilor purtaţi prin buzunare, cum am ajuns, chiar de a doua zi, mi-am deschis cont bancar la Commonwealth Bank, în Sydney. La o bucată de timp, fiind la Canberra, m-am prezentat la imigrări pentru a-mi prelungi viza. Trebuia să dovedesc serviciului de imigrări că am suficienţi bani pentru a mă întreţine. M-am prezentat la o filială Commonwealth Bank din Canberra şi am solicitat un extras de cont. De când am deschis gura şi până am intrat în posesia extrasului de cont a durat, nu exagerez, mai puţin de un minut. (ca la noi, acum)! A urmat o discuţie civilizată la serviciul imigrări şi, în mai puţin de cinci minute am ieşit de acolo cu o prelungire a vizei de şedere cu încă şase luni… Să tot trăieşti într-o astfel de ţară!

 Cum spuneam, în România, la Suceava, m-am prezentat la banca de încredere la care îmi ţineam banii şi am solicitat o hârtie prin care să se adeverească faptul că am bani (valută) în cont. „Faceţi o cerere şi veniţi mâine.” „Dar când am depus banii nu mi-aţi spus să vin mâine. Vă rog să-mi eliberaţi adeverinţa astăzi.” „Să treceţi în cerere unde doriţi să călătoriţi.” „Eu astăzi doresc să merg în Franţa, dar până ajung la Bucureşti, unde sunt ambasadele, poate mă răzgândesc şi nu mai vreau în Franţa, ci în Germania sau în altă parte. Hârtia dvs. nu mai este valabilă?! Nu trebuie să vă intereseze unde doresc eu să călătoresc. Mie îmi daţi o hârtie prin care dovediţi că eu am bani în cont.”

 După mai multe discuţii tensionate cu respectiva persoană de la ghişeu, susţinută şi de alţi colegi (căci aşa era în România în 1998), am cerut să vorbesc cu directorul filialei Suceava a respectivei bănci de încredere.

 Dânsul a început foarte hotărât să-mi spună exact aceleaşi lucruri pe are mi le spuseseră şi cei de la ghişee. „Nu! Mie îmi daţi astăzi adeverinţa şi nu vă interesează unde vreau eu să călătoresc!”

 Era director şi, după tonul discuţiei, mai lipsea puţin până să mă scoată afară. Ce m-am gândit?! „Ia să-i spun cum am obţinut eu un extras de cont de la Commonwealth Bank, în Canberra, deşi contul mi-l deschisesem în Sydney.” Domnul director, că nu degeaba era director: „Aveţi aprobare să deţineţi cont bancar în străinătate?!”.

Doamne, doamne…, asta-i ţara-n care m-am născut!

CONSTANTIN PAPUC

P.S.: Mi-au dat adeverinţa aşa cum am vrut-o eu, dar nici nu m-au avut client „any more” (mai mult de atât); mi-am scos toţi banii de la acea bancă de încredere!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: