Ce mai fac oamenii de bine ?

Aşteptaţi încă din timpul revoluţiei să răspundă la chemarea proaspăt emanatului Ion Iliescu, „oamenii de bine” s-au ţinut totuşi departe de vâlvătaia politicianistă nu numai a acelor zile, dar stau şi astăzi la fel de departe. Însă definiţia lui Ion Iliescu nu coincide cu a subsemnatului: „primul preşedinte democratic” îi considera oameni de bine pe toţi cei ce erau de acord cu el însuşi şi cu FSN, aşa că doar în vorbe îi considera cetăţeni „care vor binele României”, vor democraţie şi bune practici guvernamental-politice.

Numai că pe vremea aceea politica nu făcea casă bună cu adevărul, nici neapărat cu binele României, ci mai ales cu binele conducătorului, al tătucului, iar astăzi lucrurile sunt tot pe acolo, de nu cumva mai jos. Socot că vina aparţine tocmai oamenilor de bine care nu au vrut să se amestece în „troaca politică” de frică să nu-i mănânce porcii. Explicaţia şi proverbul nu-mi aparţin… Dacă s-ar fi uitat mai bine, ar fi văzut că porcii (din proverb, n.a.) se mănâncă între ei.

Dar cine sunt sau ce ar trebui să fie „oamenii de bine”? Ca şi la francezi, englezi, nemţi, italieni…, stâlpi ai societăţii, conştienţi că trebuie să se bată pentru patria lor, cetăţeni integri moral, modele de hărnicie şi bună cuviinţă, în stare să învingă propriile greutăţi şi ale altora, oameni rezervaţi care pricep cursul vremii şi au învăţat pe bune la şcoli înalte ori au învăţat ei înşişi. Pot fi stâlpi ai societăţii şi ţăranii, muncitorii, fermierii, mecanicii…? De ce nu? Unde sunt acum aceşti oameni serioşi, intelectuali, ingineri, filosofi, doctori, artişti… de care România nu a dus niciodată lipsă? De ce evită să se implice în destinul patriei lor şi al semenilor?

Nu se implică din pricina ipocriziei politicienilor: apelul lui Ion Iliescu a fost unul pur formal, de ochii lumii, fiindcă realmente el şi ai lui se considerau ultrasuficienţi, nemaiavând nevoie de alţii decât ca aplaudaci şi votanţi. Or aplaudaci în rândul stâlpilor societăţii, al cetăţenilor integri moral, al intelectualilor adevăraţi… nu există. E vorba de onoare, de cinste, de ţinută morală, adică de coloană vertebrală. E clar că tovarăşii de drum ai politicienilor nu le-au putut suplini rolul stâlpilor societăţii căci servilismul, oportunismul, dorinţa de căpătuire, a lor şi a familiei, nu le-au permis să-i tragă de mânecă şi să-i trezească la realitate.

Iar realitatea e de plâns: îndată se împlinesc 30 de ani de la revoluţie, iar cetăţenii consideră că politicienii nu le-au îndeplinit idealurile lor de libertate şi bunăstare, că diriguitorii nu şi-au făcut datoria. Că în loc să se concentreze pe agenda publică, au avut grijă mai ales de ei înşişi. Apariţia unei clase de îmbogăţiţi din politică şi mai ales din corupţie la nivel înalt o dovedeşte.

Veţi spune, însă, că oamenii de bine au început să fie ceva mai activi şi insistă să-şi spună cuvântul. O fac prin vot şi ieşire în stradă, dar mai puţin prin implicare politică alături de semenii lor, membri de partid. De ce îi socotim pe protestatari oameni de bine? Fiindcă vor ca drepturile lor constituţionale să fie respectate: să nu fie furaţi, hoţii şi corupţii să fie pedepsiţi, nu salvaţi de imunităţi şi instituţii, legea să fie egală pentru toţi, să aibă dreptul de a-şi spune opinia şi, mai cu seamă, să se ţină cont de opinia lor, vor oameni politici responsabili şi guvernanţi corecţi. Căci din nou marea masă cârteşte pe la colţuri la fel ca înainte de 1989. Numai că prin ieşirea în stradă, prin vot şi prin înjurături între prieteni nu s-a realizat mare lucru, ba pe deasupra protestatarii au fost ciomăgiţi şi gazaţi pe 10 august anul trecut.

De unde vin nemulţumirile? În fond, în aceşti ani ne putem mândri cu câteva realizări notabile: intrarea în NATO, admiterea în UE, libera circulaţie în Europa, dar cetăţenii vor mai mult: vor educaţie performantă, vor servicii medicale de calitate, vor ca oamenii merituoşi să le stea în frunte, nu incompetenţii, iar parcursul european al României să fie susţinut cu adevărat. Oamenii de bine s-au săturat de dictatori mai mici ori mai mari şi de hoţi, sforari şi mincinoşi. Vor altceva şi gata.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: