PSD Suceava 2020

Podul de cuvinte frumoase sau paradigma sentimentului de patrie

Sunt cărţi asupra cărora simţi nevoia să te opreşti şi să te pleci a-nchinare ca în faţa unei troiţe. Ele îţi răscolesc profunzimea sufletului şi îţi cutremură conştiinţa, dar după ce le vei fi parcurs îţi lasă un sentiment de linişte şi de mândrie – mândria de a le fi întâlnit, de a le fi citit, de a le fi cunoscut atât de intim, încât v-aţi unit, pentru câteva ceasuri, lăuntrurile. Personal, mai mult decât la orice altfel de creaţie literară, rezonez la citirea poeziei patriotice autentice. Şi subliniez autentice pentru a o delimita clar de „arta” angajată, proletcultistă.

O astfel de carte care mă umple de mândria de a o fi citit şi (mai mult!) de a împărţi aceeaşi contemporaneitate cu autoarea sa este „Nisipul din clepsidra albastră” a Paraschivei Abutnăriţei, poet, critic, monograf şi gazetar bucovinean din Ţara Dornelor. Cunosc de ani buni activitatea familiei Abutnăriţei, intelectuali devotaţi istoriei, culturii şi limbii române. Râvna şi stăruinţa cu care aceştia se străduiesc să scoată la lumină eroismul şi martiriul unor mari români şi a unor fapte istorice omise de manualele de istorie şi chiar de istoricii de profesie, scuturându-i de colbul uitării, sunt admirabile. Cum admirabile sunt şi pelerinajele lor spirituale în vetrele înstrăinate ale românismului, în încercarea de a reînnoda firele destrămate ale conştiinţei naţionale. Spiritul românesc nu (re)cunoaşte hotarele arbitrare şi aşa se face că Poezia circulă liber. Astfel a fost posibil ca acest volum să fie editat la Cernăuţi şi să fie pre- şi postfaţat de două mari personalităţi ale culturii române actuale din Ţara de Sus a Moldovei, numită actual Nordul Bucovinei: prof. dr. Lora Bostan de la Universitatea Naţională din Cernăuţi şi Nicolae Şapcă, vicepreşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi.

Volumul, structurat în patru cicluri ce duc cu gândul la cele patru anotimpuri, precedate de două texte dedicate anotimpului Eminescu, pare eterogen la o primă vedere, în plan ideatic, stilistic şi al stihuirii, însă are o coeziune de opera omnia, este un mozaic liric în care fiecare piesă este la locul ei. Paraschiva Abutnăriţei abordează cu naturaleţe specii lirice diferite, de la odă, meditaţie, elegie, pastel şi stanţă, până la satiră şi chiar haiku. Ea trece cu atâta uşurinţă de la solemnitatea odei din „La chipul poetului” sau „Ne-aduci în suflet Poezia” la luminoasa melancolie blagiană din „Dor de înalt” sau „Vis de-o vară”, de la lirica cu accente simboliste („Octombrie”), la poema esenţializată ce aminteşte de Ungaretti („Anotimpuri”), de la ars poetica din „Ispită” şi „Zidul vieţii” la satira din „Tăcerea pădurilor” şi „Azi e altfel”, încât îşi cucereşte cititorul, ţinându-l mereu „în priză”.

Dacă eşti tentat să îţi iei un răgaz de la lectură după primul capitol, cel al poeziilor patriotice, intitulat explicit „Cu Ţara în suflet”, e destul să citeşti câteva texte din următoarele ca să înţelegi că patriotismul poetei, luminos reflectat în oglinda metaforei, nu se reduce la cinstirea înaintaşilor şi a locurilor de legendă ale Patriei, ci este o constantă a liricii sale. El se manifestă penetrant prin dragoste admirativă faţă de natura acesteia şi de eroii săi contemporani autoarei, faţă de vestigiile ctitorite în piatră, dar şi faţă de cei care ctitoresc din Cuvânt. Cu mândrie, compasiune şi uneori frustă revoltă, Paraschiva Abutnăriţei face din sinele său poetic un piedestal pe care aşază Ţara, ofrandă vie pentru minte, inimă şi literatură.

În artele sale poetice ea se şi ne convinge că va „îmblânzi tăcerea prin cuvinte”, că salvarea individuală şi naţională vine numai prin şi întru Cuvânt, cu înţeles lărgit de limbă, cea română, fireşte. Căci Poezia nu se scurge prin noi precum nisipul printr-o clepsidră, ea se lipeşte de pereţii sufletului şi adastă în cuget. Poezia este podul de flori care va dăinui mereu, nesecat izvor al celor cu „sete de înalt” şi, din acel „colţ de cer” care i-a fost hărăzit, străluminat de focul lăuntric, vocea poetei Paraschiva Abutnăriţei vibrează prin „clopoţelul de argint” al Limbii Române.

LUMINIŢA IGNEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: