PSD Suceava 2020

Buchiseli. Ortografie literară

Pentru că vreo câteva cuvinte din seria pe care o propunem astăzi atenţiei aparţin terminologiei (teoriei) literare, ne-am îngăduit să etichetăm episodul cu titlul de mai sus. Ar putea fi socotită aceasta o nouă tentativă de a apropia rubrica de profilul paginilor în cuprinsul cărora este găzduită…

Sugestia abordării subiectului a apărut la întâlnirea, în recente lecturi, a următorului enunţ: „Eroul epopeei nu se dezice nici de apelativul parazit, nici de apucăturile totalitariste…” (romanialiterara.com, nr.7/2019; de observat că, în urma unor restructurări, site-ul prestigioasei reviste are o nouă adresă, la care se ajunge însă folosind-o şi pe cea veche). În citat poate fi remarcată forma de genitiv(-dativ) a substantivului epopee pe care percepţii cu care ne-am obişnuit – dar mai ales DOOM – nu o acceptă; corect: epopeii. Şi, constatând, la o primă privire, că ezitarea între cele două forme este de înţeles, s-a impus de la sine cercetarea (cu ajutorul dicţionarului) a comportamentului substantivelor cu terminaţia la singular –ee. Inventarul lor este relativ bogat, ceea ce le mai aseamănă fiind faptul că toate sunt neologisme (împrumutate, de regulă, din franceză) şi de genul feminin. Flexiunea nu urmează însă o regulă general valabilă, încât, dacă, de exemplu, pentru idee sau alee, riscul de eroare este aproape exclus, pentru multe dintre celelalte feminine cu dublu e în final, acesta este major. Şi, pentru a justifica titlul episodului ce se vrea un mic îndreptar literar-ortografic, să ne lămurim mai întâi cum stau lucrurile cu câţiva termeni vizaţi în context.

  • epopee: art. epopeea, pl. epopei, g-d (unei) epopei-epopeii (din fr. épopée, it. epopea<gr.epopoiia) „poem epic de mari dimensiuni în care se povestesc, în versuri, fapte eroice, legendare sau istorice; şir de evenimente măreţe, de fapte eroice, care prin dimensiuni se aseamănă cu cele dintr-o epopee”. Circulaţia destul de veche în limba română a determinat stabilizarea pluralului şi a genitiv-dativului precum cele pentru idee.
  • odisee: art. odiseea; DOOM nu-i atestă o formă de plural, cea de g-d fiind (unei) odisee-odiseei (din fr. odyssée) „călătorie, viaţă plină de peripeţii”. Odiseea, titlul operei literare (epopeea lui Homer) de unde provine substantivul comun, se comportă ca şi acesta la g-d: Odiseei.
  • prozopopee: art. prozopopeea; pl. prozopopei; g-d (unei) prozopopei – prozopopeii (din fr. prosopopée, lat. prosopopeia) „figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric”.
  • dulcinee: art. dulcineea; g-d (unei) dulcinee; deşi DOOM nu-i prezintă un plural, se poate socoti valabilă pentru acesta forma de g-d: (nişte) dulcinee. Îl înregistrăm printre termenii literari, din motivul bine cunoscut: provine din fr. dulcinée, devenit nume comun după personajul lui Cervantes (Dulcineea din Toboso). Este folosit cu sensurile: „1. Femeie iubită. 2. (Dep.) Femeie care constituie obiectul unei iubiri ridicole”.
  • melopee: art. melopeea, g-d (unei) melopei-melopeii (din fr. mélopée) „artă a declamaţiei la vechii greci; melodie lentă, ritmică, monotonă…”); termen ce trimite mai degrabă la muzică, melopee, cu o atestare într-un dicţionar românesc din 1862, se comportă, aşadar, precum cuvintele mai frecvent uzitate – idee, epopee etc.

Părăsind zona termenilor literari, dar rămânând printre substantivele terminate în ee (toate cu accentul pe primul e, precum în limba din care provin), vom constata că asemenea neologisme sunt destul de numeroase şi uzitate în diverse domenii. Pentru că nu putem propune o regulă conform căreia se alege desinenţa corectă de plural şi de g-d (dacă ar fi existat, probabil am fi găsit-o în lucrări lingvistice normative), vom prezenta (fără a epuiza lista şi în ordine aleatorie) cuvintele respective în două grupe: una, mai săracă, a celor care, oarecum, s-au românizat mai accentuat, urmând modelul lui idee, alee etc., şi o alta a celor care menţin nemodificată finala ee; vom nota doar forma de plural (dacă este recunoscută în DOOM) şi de g-d articulat:

  • moschee (moschei, moscheii), trahee (trahei, traheii), diaree (diarei, diareii);
  • onomatopee (onomatopee, onomatopeei), acnee (-, acneei), apnee (-, apneei), uree (-, ureei), logoree (-, logoreei), seboree (seboree, seboreei), camee (camee, cameei), orhidee (orhidee, orhideei), azalee (azalee, azaleei), tranşee (tranşee, tranşeei), maree (maree, mareei), cornee (cornee, corneei), cefalee (cefalee, cefaleei), cilindree (cilindree, cilindreei), travee (travee, traveei), teodicee (-, teodiceei).

Pentru ultimul cuvânt din lista a doua, DOOM nu recunoaşte (nu înregistrează) o formă de plural. În schimb, acesta există în franceză (de unde l-am împrumutat – théodicées), precum şi în engleză (theodicy – theodicies). Dacă avem în vedere că termenul creat în 1710 de G. W. Leibniz (din v.gr. theos „Dumnezeu, zeu” şi dike „justiţie, drept”) desemnează „doctrina filozofico-religioasă potrivit căreia existenţa răului în lume nu infirmă omnipotenţa, bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu”, ar putea fi justificată nerecunoaşterea formei de plural, doctrina, uneori tabuizată, reprezentând un unicat (cu nuanţe interpretative ale temei mult mai vechi decât termenul).

Revenind la ortografie / gramatică, trebuie să recunoaştem (iarăşi!), în final, că e greu de apreciat ce a contat pentru încadrarea cuvintelor cu pricina într-unul dintre cele două tipuri de comportament: vechimea împrumutului, frecvenţa uzitării sau chiar decizia… arbitrară a lingviştilor.

I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: