Starea presei după Dragnea

Încarcerarea liderului maxim al PSD nu a dus, aşa cum se aşteptau jurnaliştii şi analiştii grăbiţi, la o întorsătură mediatică semnificativă şi de bun augur, la o întoarcere a întregii prese cu faţa spre Europa civilizată, spre adevăr şi bunul simţ, iar şanse ca revirimentul să se producă într-un viitor apropiat nu par a fi. Lipsa de optimism are la bază următoarele: susţinătorii zeloşi ai lui Liviu Dragnea nu au făcut un pas în spate, nu şi-au făcut mea culpa, rămânând în aşteptarea unui alt personaj de aceeaşi factură, căruia să-i închine condeiul, să-i cânte în strună şi să-i asigure culoar spre vârful puterii politice româneşti. Fiindcă mercenarii rămân dependenţi de soldă şi de comandant până la sfârşitul vieţii.

Nu la fel s-au întâmplat lucrurile după sfârşitul dictatorului Ceauşescu? Măcar atunci şi-au luat câine-câineşte o pauză (de reflecţie?) fiindcă spaţiul public nu mai voia să înghită chiar orice, iar omagiatul şi omagiata, subiectele slugărelii lor, deveniseră odios şi sinistră. Abia au adăstat ca valul urii împotriva tiranului să treacă şi s-au încartiruit cu arme şi bagaje în solda urmaşului iliesc, apoi în solda arogantului Năstase, mai puţin a pisicuţului Ponta, ca să-şi dea apoi măsura servilismului în aceea a lui daddy Dragnea, întâi stătătorul. Ultimul?

Or adevărul nu era nicidecum în tabăra adulatorilor din presă şi a susţinătorilor agresivi din majoritatea de guvernământ: viitorul tătuc ajunsese în fruntea partidului prin mijloace specifice oricărui autocrat, dar şi oricărui partid comunist: „Vreţi să fiu în continuare preşedintele vostru?” Ca în antichitate, când împăraţii şi generalii victorioşi îşi asumau puterea în faţa soldaţilor, siliţi astfel să-şi declare loialitatea şi să-i aclame. Ce s-ar fi întâmplat dacă vreun tovarăş de haiducie l-ar fi tras de mânecă şi dacă analişti, jurnalişti de casă, oameni serioşi de opinie i-ar fi pus hotărât oglinda adevărului în faţă? Evident, n-am fi asistat la deriva ulterioară sau măcar la amploarea acesteia. Ţara ar fi avut de câştigat.

N-a fost să fie, iar situaţia a stat exact pe dos: toţi cei interesaţi într-o formă sau alta de ştirbirea autorităţii UE şi de slăbirea Justiţiei pentru a scăpa de dosare penale, de condamnări sau de consecinţele acestora i s-au încolonat în spate jupânului şi au vrut cu orice preţ să-l împingă „spre victoria finală”, adică scaunul prezidenţial, „fiindcă pot”, iar veniturile jurnaliştilor susţinători, bine stipendiaţi, ale celor fără coloană vertebrală au explodat, căci o asemenea ofensivă costă. Mai ceva ca pe vremea arogantului Năstase. Vezi mizeriile, scandalurile legate de finanţări dubioase, ale unor oficine mediatice, izbucnite după condamnarea sa.

Aşadar, momentul adevărului a fost pur şi simplu ratat după dispariţia tătucului din prim-plan, iar adulatorii îţi caută acum un nou stăpân. (Unii comentatori folosesc cuvinte mai grele!) Până atunci, îşi fac exerciţiile de rigoare pentru a nu-şi ieşi din mână: vorbesc şi scriu despre condiţiile din penitenciar, despre viitoarea nuntă, despre ce telefoane mai dă(?) şi ce mai fac Dragnea sau Mazăre sau… Nimic despre celelalte dosare penale, care îşi urmează cursul în Justiţie, nimic despre nenorocirea mediatică abătută asupra propriului partid şi a multora dintre liderii apropiaţi…

Evident că nu de la aceşti adulatori de profesie va veni revirimentul PSD, nici de la cei daţi în lături de Viorica Dăncilă, ci de la resuscitarea doctrinei social-democrate, nu a celei „originale” iliesciene, ci a aceleia europene. Numai că tot ce a fost european în această formaţiune a fost mazilit, iar legăturile partinice, punţile cu Occidentul, cu socialiştii şi social-democraţii veritabili au fost de mult uitate sau chiar tăiate. Cine în Uniunea Europeană şi în Parlamentul European mai are azi nevoie de un partid care, face ce face, şi o dă în dictatura personală a nu ştiu cui?

Şi nici pe doamna Dăncilă nu o văd într-o asemenea ipostază reformatoare… Nu va face decât să ţină trează dorinţa de putere şi să anime prezenţa la Palatul Victoria. Însă suflul reformator nu va ispiti pe nimeni din actuala gardă. Şi nici pe tinerii bătăioşi, dornici de modernizare autentic europeană, apţi să dea o nouă faţă României. Însă aş dori să mă înşel…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: