Cezar's

Calea (rapidă) a ieşirii din criză

Cuza. Legea secularizării averilor mănăstireşti era văzută de marile puteri ca „un pas premergător proclamării independenţei”. Deosebit de delicată era chestiunea proprietăţilor aparţinând mănăstirilor închinate. În august 1863 guvernul a propus să plătească o despăgubire considerabilă „Locurilor Sfinte” din Imperiul Otoman, dar patriarhul de Constantinopol a respins oferta. Kogălniceanu, în calitate de prim-ministru a hotărât să procedeze la secularizare înainte ca puterile garante să intre în acţiune. Popularitatea măsurii a fost imensă în interiorul legislativului, fiind susţinută atât de conservatori, cât şi de liberali, dar mai ales de opinia publică. Măsura era considerată o afirmare a solidarităţii naţionale. „Dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti a reunit pe deputaţi în jurul unei acţiuni de multă vreme aşteptată. Domeniile mănăstirilor au fost acumulate de-a lungul timpului prin daniile domnilor şi boierilor. Un număr mare de moşii fuseseră închinate mănăstirilor de la muntele Athos, patriarhilor şi alte organizaţii religioase din Orientul Ortodox, astfel că avea loc o mare scurgere de venituri către aceste fundaţii bisericeşti din afara ţării care îşi delegau reprezentanţi pentru a gestiona ca egumeni sau a strânge veniturile realizate pe moşiile mănăstirilor închinate”.

Dotări. În timpul dispersării unui miting de gay în Bucureşti, trupele speciale au pierdut 17 bastoane de cauciuc!

Fitness. La sala de fitness, un bărbat întreabă instructorul: – Vreau să impresionez o fată, ce aparat să folosesc? Instructorul îi răspunde: – Bancomatul!…

Identificare. Soţia către soţ: – Vezi băieţelul ăsta din poză? – Da, îl văd. – La opt, diseară, îl iei de la grădiniţă!

Inaniţie (de amor). Nichita Stănescu, iubitul nebun al Gabrielei Melinescu. În tinereţe, Nichita Stănescu a avut o relaţie extrem de pasională cu Gabriela Melinescu, o încântătoare poetă din generaţia lui. Ajunsă în Suedia, Melinescu l-a promovat mult pe neasemuitul poet pentru a obţine Premiul Nobel, deşi se despărţiseră de multă vreme, iar ea se căsătorise cu un suedez. Când erau iubiţi, Nichita o încuia pe Gabriela în apartamentul său şi pleca la beţii care durau câteva zile. Uneori, ea suna disperată la instalatori care veneau să spargă uşa, salvând-o astfel de la moarte prin inaniţie.

Necumpătare. „Sfatul cel mai de seamă pe care voiesc să ţi-l dau şi care nu se dă niciodată îndeajuns nimănui este să ai veşnic ca unitate de măsură dorinţele fireşti: te va costa puţin ori chiar nimic să ţi le împlineşti; ai numai grijă să nu confunzi viciile cu dorinţele. Vrei să ştii pe ce fel de talgere trebuie servită mâncarea, cu ce argintărie, de ce fel de servitori? Firea nu cere altceva decât mâncare. „Bei, tu, numai din cupe de aur, când ţi-e sete?/ Flămând, vrei doar calcanii, păuni să te desfete?” Foamea nu este defel pretenţioasă, îi e de ajuns să fie potolită; nu îi pasă câtuşi de puţin în ce chip. Nenorocita de necumpătare dă toate aceste chinuri: caută o cale de a stârni foamea chiar după ce s-a potolit şi nu voieşte să umple burta, ci să o îndese şi să facă să se întoarcă setea pe care prima cupă o liniştise. De aceea bine spune Horaţiu că setei puţin îi pasă în ce pocal e servită apa ori cu câtă eleganţă. Dacă tu crezi că este important ca paharnicul să fie strălucitor, atunci înseamnă că nu ţi-e sete. Între alte daruri mari pe care ni le-a făcut natura se numără şi acela de a fi scos din rândul necesităţilor orice moft. Numai ceva inutil îngăduie alegerea: „Asta nu-mi convine, cealaltă e prea puţin elegantă, asta nu-mi place cum arată”. Cel ce a creat universul şi ne-a dat legile vieţii, s-a îngrijit ca noi să supravieţuim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata şi la îndemână; ne costă însă multe chinuri şi suferinţe să ne satisfacem dorinţele.” (Seneca)

Otopeni. Care este cea mai rapidă şi sigură cale de ieşire a românilor din criză? – Prin Otopeni.

Pensie. „Mai aveam aproape opt, nouă ani până la pensie. Aveam 61 de ani şi eram şef de catedră şi membru corespondent al «Academiei Române». În timpul unui seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil. Monolog plin de profunzime şi pluritate în sensuri. Cum eram eu, plină de patos, un student îmi spune: „Doamnă, ce ne bateţi capul cu prăpădiţii ăştia şi vechiturile astea!?”. Când am auzit, am îngheţat. N-am zis nimic, am închis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat şi am depus cererea de pensionare.” (Zoe Dumitrescu Buşulenga, 1920 – 2006).

Tristeţe. „O realitate din ce în ce mai pregnantă. Un cuvânt ce se repetă din ce în ce mai des.”

Război. Mor copiii lumii în războaie stupide. Nu mă interesează ce rasă au, ce religie, în ce sistem politic trăiesc. Mor copiii lumii şi noi cu toţii suntem vinovaţi! Ne cheltuim timpul înjurându-ne unii pe alţii, sădind doar ură. Ne războim din orgoliu, nevoie de putere, de bani.

Copiii lumii se uită la noi cu ochi bătrâni şi trişti, miraţi şi înspăimântaţi. Trăim un timp trist.

Nimic nu va putea justifica crima asupra umanităţii.” (Oana Pellea)

Var. Meşterul Manole, cocoţat pe schele, spoia tavanul mânăstirii. Rămâne fără var în găleată. Ca să nu se dea jos de pe schele, strigă la unul dintre cei nouă meşteri mari, calfe şi zidari: – Macheee! Var! Mache, rezemat de zidul mânăstirii, la umbră, răspunde: – Mache love, not var!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: