Scenariştii încearcă marea cu degetul…

Nu e prima dată… Mai întâi a fost perioada postrevoluţionară când nu România, ci poporul român părea să se aşeze pe o traiectorie europeană indubitabilă. Şi tocmai de aceea au apărut provocările, atât în jurul graniţelor, cât şi în interiorul lor: în interior, au debutat scenarii politice sub umbrela expresiei latineşti pline de ameninţări „restitutio în integrum”: cică Regele Mihai vrea să-şi ia ţara în stăpânire şi să ne transforme în supuşii săi, burghezo-moşierimea vrea înapoi bogăţiile, fabricile, uzinele şi moşiile, să ne exploateze din nou, să ne lase fără locuri de muncă, iar capitalul străin imperialist vrea să falimenteze România şi s-o cumpere pe nimic, dar noi nu ne vindem ţara…

În exterior, din vara lui 1989, a început să se vorbească iarăşi şi iarăşi de Ungaria Mare care trebuie să cuprindă din nou tot fostul imperiu habsburgic, cu excepţia Austriei, adică jumătate din România, plus Slovacia, Cehia, Croaţia, Slovenia, Serbia, Ucraina Subcarpatică şi ce-a mai fi fără a conta dacă poporul maghiar locuise vreodată sau nu pe acolo; Moldova de peste Prut i-a revendicat pe Ştefan cel Mare şi pe Eminescu, visând şi ea la o Moldovă Mare, bineînţeles cu o bună bucată din România şi Ucraina… Se vede treaba că istoria nu prea ne are la inimă.

În vremea revoluţiei nu şi-au putut aplica scenariul că era toată lumea cu ochii pe ei, dar în 15 martie 1990 s-a ivit ca din senin conflictul interetnic de la Târgu-Mureş, iar apoi s-a demonstrat că nişte servicii secrete şi-au băgat coada. Şi iaca aşa FSN-iştii ne-au „salvat” ca prin minune „ţărişoara noastră scumpă”, ca urmare au câştigat alegerile din Duminica Orbului 1990 aşa cum le câştigau tovarăşii înainte de omorul din decembrie 1989.

Ei, bine, la 29 ani, situaţia se repetă întocmai, tot ca din senin: în loc de Târgu-Mureş avem cimitirul din Valea Uzului, iar Moldova încă nu a căzut cu totul pradă marelui prieten şi fârtate de la Răsărit aşa cum au căzut Crimeea şi Estul ucrainean. De data aceasta în dificultate au fost şi sunt tot cei doi vechi prieteni politici interni, care de prieteni ce sunt ne zic nouă că se urăsc, e vorba de UDMR şi PSD, primul cât pe ce să rateze intrarea în PE dacă n-ar fi beneficiat de nişte ajutoare „picate din cer” la urne, iar al doilea, cu un scor de toată jena. Aşa că ceva trebuia făcut. Numai că finalizarea aproape a lipsit, nimeni neavând curajul să se erijeze în salvator. Deocamdată.

Fireşte că de la Budapesta s-a văzut o liotă primitivă de „mii” de „vandali” care au rupt porţile cimitirului, au distrus cruci şi garduri, au aruncat cu pietre în cei ce se rugau pentru morţii lor…, iar imaginea e una răscolitoare de sentimente antiromâneşti. Nu ştiu cum s-au văzut lucrurile de la Moscova, dar dacă te iei după Sputnik (care a transmis live!)…, apar şi mai multe detalii, în afară de coincidenţe, care sprijină raţionamentul de mai sus.

Ceea ce nu am înţeles e de ce aleşii celor două comune învecinate care îşi dispută cimitirul internaţional nu şi-au dat demisia in corpore. Cele două consilii locale, din Dărmăneşti şi Sânmartin, împreună cu prefecţii judeţelor aparţinătoare, Bacău şi Harghita, se puteau aşeza cu mintea limpede la aceeaşi masă pentru rezolvarea unei situaţii fără de care nu mai puteau ei trăi… Ei, aici e aici: au făcut-o, însă cică nu le-a ieşit. De ce? Fiindcă acolo era nevoie musai de un scandal, dacă se poate, unul internaţional. Punct ochit, punct lovit… Abia aştept ca serviciile noastre secrete să ne spună despre ce bubă e vorba. Nu de sanchi, ci pe bune. La fel cum aştept mai departe respectivele demisii. Dacă România mai e ţară democratică în care legea e temelie.

De ani buni politicienii noştri se ceartă pe morţi şi morminte, iar scenariile actuale o dovedesc cu prisosinţă. Numai că un fapt petrecut de Ispas la cimitirul din Valea Uzului le strică planurile şi-mi dă o uriaşă speranţă: după rugăciunile pentru eroii lor, şi români, şi maghiari şi-au dat seama că nu au nimic de împărţit, şi-au dat bineţe unii altora şi s-au întors împreună spre casele lor, abandonându-i pe provocatori. Poate se vor învăţa minte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: