Ziua Limbii Rromani – 16 iunie

Actul normativ prevede că în această zi vor fi organizate manifestări culturale dedicate acestei comunităţi, iar autorităţile centrale şi locale pot contribui cu sprijin logistic sau financiar. Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, preşedintele Klaus Iohanis a semnat marţi decretul pentru promulgarea legii privind instituirea Zilei Limbii Rromani. Camera Deputaţilor a votat în 12 decembrie Legea privind instituirea Zilei Limbii Rromani în 16 iunie, pentru „păstrarea tradiţiilor, culturii şi limbii materne de către persoanele aparţinând minorităţii etnice”. „Se instituie ziua de 16 iunie ca zi a limbii rromani. Anual, cu prilejul limbii rromani, în localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii de rromi, se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători” prevede legea. De asemenea, actul normativ prevede că autorităţile centrale şi locale pot contribui cu sprijin logistic şi/ sau financiar, după caz, iar Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, în calitate de furnizoare de servicii publice, „pot include în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători”.

 Limba rromilor este mult mai apropiată de limba română decât vrei să crezi.

Este corect să spui atât limba rromani, cât şi limba ţigănească. Contează doar ce conotaţie dai expresiei.

Fără să-ţi dai seama probabil, foloseşti în fiecare zi o grămadă de cuvinte din limba rromani. Dar româna nu este singura limbă de pe faţa pământului care a împrumutat cuvinte din limba rromilor. În acest moment, milioane de oameni din toată lumea vorbesc rromani, care are o gramatică elaborată şi multe subdialecte, inclusiv pe teritoriul României.

Rădăcinile limbii rromani

Unii rromologi au apreciat, pe baza unor observaţii de factură lingvistică, că limba rromani are origini în prakrită (adică limba sanscrită vorbită); aşadar limba rromani este înrudită cu limbi precum: bengali, kaşmiri, hindi, gujarati, marathi, punjabi ş.a., făcând parte din ramura limbilor indoariene. Pe baza acestor observaţii lingvistice s-a luat în calcul şi existenţa unui traseu pe care rromii l-au parcurs din India, în timpul migraţiei lor. Nu toţi rromologii însă aderă la această viziune.

Dialectele limbii rromani

Există atât dialecte înrudite, cât şi dialecte mai îndepărtate din punct de vedere lexical sau morfologic. În sistemul de învăţământ rrom din România există o clasificare a dialectelor, iar principalele dialecte ar fi: căldărăresc, spoitoresc, carpatic, ursăresc. Desigur că numărul dialectelor este mult mai mare, fiecare din cele patru având multe alte subdiviziuni care merită luate în calcul atunci când se realizează astfel de clasificări. Rromii care nu au avut şansa de a se întruni la nivel înalt sau nu au pus mâna pe un curs de limba rromani, nici nu ştiu ce înseamnă „carpatic”, el fiind o denumire livrescă, imprecisă. Şi celorlalte trei dialecte li s-au pus etichete; acestea nu au fost însă cercetate în profunzimea lor, nu există criterii de clasificare, nu există studii comparative asupra tuturor (sub)dialectelor din România.

Mai mulţi termeni din limba rromani sunt utilizaţi de vorbitori de limbă română fără ca aceştia să-şi pună întrebări.

Deşi pare o limbă minoră, pentru că nu e foarte cunoscută în mediile academice, şi pentru că e limba ţiganilor, e important să ştim că limba rromani este vorbită de milioane de rromi de pe toate continentele. Am întâlnit multe persoane care mă întrebau dacă limba mea maternă are gramatică (sic!). Desigur că limba rromani are gramatică şi că a influenţat limba română, într-o măsură mai mică a influenţat şi limbi internaţionale (dacă luăm cazul limbii engleze – în care au intrat şi cuvinte rrome). Termeni precum mişto (rr. mişto „bine”), baftă (rr. baht „noroc, şansă, destin”), bengos (rr. o beng „drac”), bulangiu (rr. bul anat. „fund”), diliu (rr. dilo „nebun”), gagiu (rr. gageo „nerrom”), a hali (rr. hal „a mânca”), lovele (rr. love „bani”), şucar (rr. şukar „frumos, bine”), manglitor (rr. mangel „a vrea, a dori, a cere, a cerşi”), a se pili (rr. piel „a bea”) sunt utilizaţi de un număr mare de vorbitori de limbă română fără ca ei să-şi pună întrebări cu privire la originea lor. Termeni precum cei enumeraţi mai sus au intrat în argoul anumitor grupuri/ categorii sociale.

De ce limba rromani şi nu limba ţigănească?

Eu optez pentru ambele variante. Deduc că această întrebare este strâns legată de o altă întrebare, iar aceasta ar suna aşa: ,,De ce rrom şi nu ţigan?”. După mai multe cercetări, discuţii cu vorbitori de limbă rromani, cu activişti etc. am ajuns să iau în considerare ambii termeni. Acasă folosim rrom – rromanes când vorbim ţigăneşte, ţigan – ţigănească când vorbim româneşte. Ştiu foarte bine care sunt semnificaţiile ambilor termeni (rrom vs. ţigan). E legitim să folosesc cuvântul „rrom” atât în rromani, cât şi în română. El nu are legătură cu român, ne numim „rromi” în limba noastră de sute, poate chiar mii de ani. E şi legitim să-l scriu cu dublu r. Deşi în comunitatea mea „rrom” se pronunţă „rom”, există milioane de rromi care-l pronunţă cu un r mai dur (rhom) provenit din prakritul „domba”, redus la „dom” (d retroflex, care a trecut în rr, diferit de r-ul pe care îl cunosc nevorbitorii de rromani). În acelaşi timp, folosesc şi termenul „ţigan” atunci când vreau să mă refer la apartenenţa mea etnică, deoarece nu mă simt mai lipsit de rromitatea mea atunci când îl folosesc, nu mă simt mai lipsit de demnitate, de umanitate. Probabil că eşti curios să afli şi cum mă simt când cineva mi se adresează cam aşa: „ţiganule!”. Evident, nu apelativul m-ar deranja, ci modul în care acea persoană l-ar folosi. Şi nu m-aş raporta în acel moment ca la ceva etnic, cred că am trecut de această fază. Eu cred că nu trebuie să-i permit cuiva să mă transforme, în două secunde, în ceea ce crede el că sunt, ci trebuie să-mi păstrez verticalitatea. Dar ce te faci cu cei care nu pot să treacă peste acest hop? Nu sunt de condamnat. Ei, aici ar fi o mare problemă. Se simt discriminaţi. Şi sunt. Eu mă simt discriminat de nerromi atunci când intenţionat mi se închid uşile şi mi se spune că toţi suntem la fel. Dar atunci de ce le este frică să ne acorde egalitatea de şanse ca cetăţeni români (fie în obţinerea unui titlu academic, fie în obţinerea unui loc de muncă, fie câte şi mai câte)? Pentru că le este frică de faptul că există mulţi ţigani care le pot înşela aşteptările, îi pot scoate din starea de comoditate. Fără oile negre, n-ar mai avea acoperire. De pildă, kowrri (kouri) de regulă înseamnă „oarbă”, dar în dialectul meu acesta se poate referi atât la adjectivul menţionat, cât şi la substantivul „gât” (alţii zic korr, men ş.a.), pe’ randel înseamnă „el se bărbiereşte” (în alte dialecte/ subdialecte „[el, ea] se tunde”), dar când îţi zice cineva rande la! înseamnă că trebuie s-o iei la sănătoasa, „şterge-o!”; hudel înseamnă „a primi” (dar când partenerul feminin îi spune celuilalt „Hude miro vast!”, înseamnă că trebuie să o ţină de mână, s-ar traduce „Primeşte-mi mâna!”, „Apucă-mi mâna!”). Când cineva îţi spune „Hudes!” trebuie să o iei din nou la sănătoasa, căci reprezintă o primă ameninţare cu bătaia. Îmi mai plac şi diminutivele, de pildă „Devloro” e diminutivul cuvântului Dumnezeu şi este intraductibil în limba română, dar are o puternică încărcătură emoţională. Există multe substantive care se formează cu sufixul -oro/ -orro (masc.), -ori/ -orrî (fem.), -ore/ -orră (fem. şi masc., plural). Desigur că ai auzit de multe ori expresia „mânca-ţi-aş”, însă cred că acesta deţine cea mai mare încărcătură culturală, străină de filosofia europeană (Hau kiro mui! „Mâncaţi-aş gura!”, Haw kire iakha! „Mâncaţi-aş ochii!”). În general, acestea se adresează copiilor, dar şi adulţilor sau zeităţilor. Ele se pot referi la diverse părţi ale corpului, inclusiv la organele genitale. Fără a provoca discuţii răutăcioase şi interminabile în reţelele online, m-aş opri la aceste exemple.

Să conştientizăm că limba rromani, implicit cultura noastră, este extrem de bogată, însă insuficient sau eronat abordată.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: