Răzbunare după şapte decenii

Mulţi amatori (şi cunoscători!) de fotbal au asistat, poate nedumeriţi, la noua ratare de către CSA Steaua a promovării în Liga a III-a! Şi dacă anul trecut „autoarea” a fost Rapidul, care între timp a intrat în B, anul acesta, noua divizionară C are un nume mai degrabă… cosmetic, Carmen!

Ei bine, apariţia nu este tocmai nouă, „reîntâlnirea” are iz de roman!

În deceniul patru (al secolului trecut, evident!), un industriaş pe nume Dimitrie Mociorniţă construia, într-o margine de Bucureşti, o fabrică de „încălţăminte populară” numită, pitoresc, „Pantofăraie”. Pasionat şi de fotbal, Mociorniţă şi-a făcut şi o echipă, care a activat până la război prin ligile inferioare, chiar sub numele său, „Mociorniţă Bucureşti”. În 1946, la primul campionat postbelic, echipa s-a clasat pe locul 2. E drept că la 11 puncte de ITA baronului Neumann. Echipa se numea Carmen, un nume feminin care conţinea, probabil, un nume drag patronului…

Prin iunie – iulie 1947, echipa sovietică (gruzină!) Dinamo Tbilisi efectua un turneu triumfal în România, arătând „forţa sportului sovietic”. Cu rezultate 2-1 cu CFR Bucureşti (Rapid), 10-5 (!!!) cu Juventus, 5-0 cu selecţionata Timişoarei! Următorul adversar – Carmen. Dar, surpriză! „Conul” Dimitrie Mociorniţă declară public că nu joacă în „compania” echipelor comuniste. Rezultatul? A doua zi, ministrul Sportului din Guvernul Petru Groza, desfiinţează echipa Carmen, iar jucătorii, precum Borotky, Gică Popescu I, Humis, s-au răspândit pe unde au putut.

Pentru a completa numărul de echipe din campionatul următor, a fost admisă, la intervenţia lui Emil Bodnăraş, echipa AS Armata Bucureşti.

Mociorniţă, după o ieşire în Vest, s-a reîntors, din păcate pentru el, şi a murit în 1959 în puşcărie… Echipa s-a reînfiinţat sub numele de „Pielari”, apoi va deveni (culmea ironiei!) Flacăra Roşie.

Nu s-a mai auzit nimic despre Carmen până după 2010, când a reapărut în Liga a IV-a. Iar în 2019 a „asasinat-o” pe CSA Steaua, în barajul de promovare în C, spre disperarea „fiarei” Marius Lăcătuş. După care, am vizionat scene violente pe stadionul Tei. Iar Steaua Armatei va mai aştepta vreun an, probabil, spre bucuria altor… stelişti.

Această poveste contrazice parcă maxima (românească?) după care, pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti! De data aceasta, „ucisul” a reînviat după şapte decenii şi s-a răzbunat.

Şi încă ceva. La un termen într-un complicat proces de retrocedare am întâlnit, la Curtea de Apel, o distinsă doamnă, la peste 80 de ani, cu o cauză similară, dar de cu totul altă „dimensiune”. Am aflat că este fiica lui Dimitrie Mociorniţă, aflată în „lupte grele” cu instanţele de retrocedări…

N-am aflat dacă nu o cheamă cumva… Carmen!…

 PETRU TOMUŢĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: