Cezar's

Vorbe din bătrâni

Asasinat. „Scena asasinării lui Ghica este descrisă de Mihail Kogălniceanu, care prezintă cum capugiul Capigibaşa aflat într-o locuinţă din Iaşi, a pus la cale omorârea domnitorului ce a îndrăznit să se opună cedării Bucovinei. «Poarta, când hotărî moartea lui Ghica, ştiu foarte bine că nu-şi va putea împlini grozavul scop decât prin ascuns vicleşug, căci cunoştea vetejia domnului. Pentru aceea, dar, alese pe Ahmedbeg Capigibaşa, cel mai bun prieten al lui Ghica, dându-i şi ferman de mazilire şi de ucidere. Iar pentru celelalte, îl rândui să se povăţuiască după instrucţiile lui Constantin Muruz şi a boierilor nemulţumiţi. Capigibaşa, după ce-şi puse toate la cale ca să-şi poată împlini straşnica poruncă, purcese spre Iaşi, întovărăşit de patruzeci bostangii şi mai mulţi robi, şi intră în capitalia Moldaviei cu ceremonialul ce am văzut. Îndată după sosirea sa, se înţelese cu căpeteniile partidei nemulţumite; neîndrăznind să-şi împlinească însărcinarea chiar în curtea domnească, din pricina vitejilor delii şi copii din casă care slujeau de gardie domnului, se făcu bolnav, ca să poată mai bine înşela pe Ghica şi să-l tragă în vizunia sa; spre aceasta el se sluji de scârnavul chip ce am arătat», arată Kogălniceanu modul cum a fost atras în capcană domnitorul moldovean. Grigore al III-lea Ghica, deşi a fost avertizat că ar putea fi vorba despre o capcană, nu a crezut niciodată că cel mai bun prieten al său ar putea complota împotriva sa şi să organizeze asasinarea sa, aşa că a mers să-l viziteze de îndată ce a aflat că Capigibaşa este bolnav. «Patruzeci de bostangii povăţuiţi de haznetarul intrară în odaie şi se repeziră asupra bietului domn. Tocmai în minutul acela Capigibaşa scosese o năframă de mătasă neagră şi o aruncă pe umerele lui Ghica strigând: Mazil! Hain! Domnul sări în picioare. Haznetarul se apropie pe din dos şi găsi vreme de-l lovi drept între umere, făcându-i o rană de moarte. Ghica răcni ca un leu rănit şi se smuci. Atunce o luptă amarnică se aţâţă: unul improtiva a patruzeci, două braţe fară arme împotriva a patruzeci de hangiare. (…) Fapta nelegiuirii era sfârşită, Ghica pică mort lângă fereastră şi turcii strigară: Allah! Atunce ceasornicul turnului de la Trei-Sfetitele bătu trei ceasuri şi jumătate de noapte. Aşa muri bietul Ghica vodă, jertfă a patriotismului şi a bunătăţii sale. Trupul său dezbrăcat de cabaniţa regală, gol însuşi de cămeşă, făr’ de cap, fu aruncat în ogradă, unde zăcu mai multe zile batjocorit de turci. Averea lui toată fu confiscată în folosul Împărăţiei; doamna şi cu domniţele cernite fură purcese în robie la Constantinopol. Asemene şi capul său sângerat fu dus de împodobi mai multe săptămâni poarta padişahului otomanilor», aşa a descris Mihail Kogălniceanu scena asasinării lui Grigore al III-lea Ghica. Trupul domnitorului se află şi astăzi înmormântat în Biserica Sfântul Spiridon din Iaşi. (Adevarul.ro)

Beauty. Cele mai frumoase femei sunt acolo unde se bea cel mai mult!

Esenin (Serghei). Suferea de mania persecuţiei, izbucniri bruşte de furie, comportament inadecvat (poetul zdrobea mobilier în public, spărgea oglinzi şi veselă, strigând insulte). Istoricul bolii. Din cauza crizelor repetate – provocate, de regulă, de consumul excesiv de alcool –, Esenin a urmat, în câteva rânduri, tratamente în spitale de psihiatrie, în Franţa şi Rusia. Dar tratamentele, din păcate, nu au dat rezultate. După o lună de la externarea din clinica profesorului Gannushkin, Esenin s-a sinucis, spânzurându-se de ţeava sistemului de încălzire, în hotelul „Angleterre” din Leningrad. În 1970, s-a propus o versiune de asasinare a poetului, cu înscenarea sinuciderii, dar această versiune nu a fost dovedită. Cu ce ne-a molipsit? Cu intonaţii noi. Esenin a făcut din isterie normă stilistică, cu lacrimi şi suspine, iubire de sat şi de oameni ai satului. Cu genul romantismului huliganic urban.

Imprudenţă. „A iubi pe cineva este ca şi cum ai spune: de acum înainte această persoană se va îngriji de fericirea mea mai mult decât de propria sa fericire. Ce poate fi mai imprudent decât asta?” (Cesare Pavese)

Premoniţie. „Flaubert, într-o scrisoare din 1870, către George Sand: «Intrăm într-o eră stupidă. Va fi utilitară, militară, americană şi catolică». Poate doar în privirea catolicismului expansiv a fost un pic prea… optimist.” (G. Gigurtu)

Ruşine. Un ardelean se prezintă la cabinetul de boli venerice. – Domnu’ doctor, cred că m-am căptuşit cu oarece boală din acelea ruşinoase! – Pesemne că aţi avut contact cu o femeie necunoscută! – Care necunoscută, domnu’ doctor? Pe aia o cunoaşte tăt oraşul!

Suprapreşedinte. „Eu sunt preşedintele preşedinţilor preşedinţilor.“ (Gigi Becali)

Troia. „La toţi ne place Elena.“ (Marian Vanghelie)

Vârste. „Din C. D. Zeletin, o vorbă din bătrâni cu privire la vârstele omului: „Ei spuneau că anii de până la 60 sunt cuveniţi, anii de până la 70 sunt dăruiţi, anii de până la 80 sunt miluiţi (mila divină!), iar anii de până la 90 sunt chinuiţi.” (Gheorghe Grigurcu)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: