Pogorârea Sfântului Duh, hram dăruit Mănăstirii Dragomirna de mitropolitul Anastasie Crimca

La marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, obştea Mănăstirii Dragomirna îşi sărbătoreşte hramul istoric, intrând în comuniune, în rugăciune cu ctitorul ei duhovnicesc, mitropolitul Anastasie Crimca.

2019 – Trei aniversări

Anul 2019 are o semnificaţie deosebită pentru această minunată mănăstire, pentru că în acest an avem parte de trei aniversări, prilej de bucurie şi de amintire a faptelor de jertfă ale mitropolitului ctitor: 390 de ani de la trecerea la cele veşnice a mitropolitului Anastasie Crimca; 400 de ani de întemeierea primului spital public din Suceava şi 410 ani de la construirea bisericii mari cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt.

Biserica cu Hramul Pogorârea Duhului Sfânt, considerată de Ipolit Vorobchievici „printre cele mai strălucite monumente datorită unicităţii stilului, eleganţei şi solidităţii formei”, este semnul văzut al urcuşului în relaţia sfinţitoare a omului cu Dumnezeu. Ea ne arată rostul omului în timpul vieţii sale pe pământ: să trăim în lumina harului Duhului Sfânt şi să devenim roditori în fapte bune.

Pogorârea Duhului Sfânt este împlinirea misiunii de propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos şi începutul Împărăţiei lui Dumnezeu, prezentă în mod mistic în Biserică. În mod tradiţional este considerată începutul Bisericii, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Pe lângă prăznuirea venirii Duhului Sfânt, se sărbătoreşte în această zi şi revelarea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cântările bisericeşti slăvesc ultimul act al autorevelării lui Dumnezeu către lumea creaţiei Sale.

Pentru creştinii ortodocşi, sărbătoarea Rusaliilor nu este doar o amintire a unui eveniment istoric. Ea este o sărbătoare a apartenenţei credincioşilor la Biserică. Ei au trăit Pogorârea Duhului Sfânt şi au primit pecetea darului Sfântului Duh prin taina ungerii cu Sfântul şi Marele Mir.

„Pogorârea” este mai bine înţeleasă dacă ne referim la un termen înrudit: pogorământ. Adică renunţarea la o anumită regulă, cu scop de apropiere, de suprimare a unei distanţe, dată de o etichetă sau o ierarhie.

Astfel, Rusaliile sunt momentul în care Dumnezeu îşi împlineşte promisiunea de a fi pururi cu noi oamenii, prin Duhul Sfânt pe care îl trimite în lume, întemeind Biserica Sa.

Cea mai frumoasă, rotundă şi completă formă de prezentare a Duhului Sfânt se găseşte într-o scurtă şi profundă rugăciune, ce îi este direct adresată, numită rugăciunea „Împărate ceresc” şi cu care începe aproape orice slujbă, rostindu-se aproape tot timpul anului bisericesc, de la Rusalii şi până la Înviere: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Amin.”

Mitropolitul Anastasie Crimca, închinătorul în faptă al Sfintei Treimi

Mitropolitul ctitor, Anastasie Crimca, smerit rob şi închinător al Sfintei Treimi, se arată mărturisitor al Acesteia atât prin desele reprezentări în frescă şi în miniaturi, cât şi prin alegerea hramului „Pogorârea Duhului Sfânt” pentru biserica mare a Mănăstirii Dragomirna.

Vlădica Anastasie şi-a dedicat întreaga viaţă Bisericii, încercând să împlinească atât dragostea Mariei, cât şi osteneala Martei. A studiat şi s-a rugat, a scris şi a predicat. I-a ajutat atât pe contemporanii săi, cât şi pe cei care i-au urmat, prin exemplul propriu. Dovadă a preocupărilor sale dogmatice şi a rugăciunilor sale stau mărturie ctitoriile (cele 3 locaşuri de cult şi spitalul din Suceava), zecile de manuscrise şi bunul nume lăsat în cultura orală a poporului său.

Harnicul şi evlaviosul mitropolit a clădit bolniţa de la Dragomirna, iar la Suceava a ridicat primul spital public. Atât spitalul, cât şi bolniţele de la Pătrăuţi şi Dragomirna au fost întreţinute din mila mitropolitului, devenind astfel liman pentru cei bolnavi şi neputincioşi. Astfel, pentru ctitorul Dragomirnei milostivirea, ca stare a sufletului, şi milostenia, ca faptă a milostivirii, au devenit cale a mântuirii şi a vieţii veşnice. El a avut acea dispoziţie sufletească interioară care l-a făcut om de omenie, adică milostiv, aplecat spre suferinţele şi lipsurile celor din jur.

Sfântul Anastasie redescoperă şi sporeşte legătura profundă dintre Biserică şi cultură. Preocupat de această realitate, a lăsat în urma sa o bogată moştenire spirituală şi culturală, demnă de luat în seamă de neamul şi Biserica din care a provenit.

Datorită iniţiativei mitropolitului Anastasie Crimca, cunoscut în istoria bisericii şi a culturii româneşti ca un caligraf şi miniaturist de mare talent, în secolul al XVII-lea a început o nouă etapă în arta miniaturisticii româneşti. Şcoala de miniatură a lui Anastasie Crimca a luat naştere odată cu mănăstirea Dragomirna, ctitorul mănăstirii fiind şi creatorul acestei minunate şcoli de copişti şi miniaturişti.

Persoana mitropolitului a constituit o referinţă a valorilor culturale, bisericeşti şi naţionale autentice, luptând pentru afirmarea acestora, pentru apărarea şi valorificarea lor. Acest lucru se relevă din poziţia pe care a avut-o Anastasie Crimca faţă de ţar, căruia i-a cerut să sprijine mănăstirile din Sfântul Munte. El a fost un adevărat susţinător al credinţei, al valorilor neamului şi al adevărului, dând dovadă de curaj, demnitate şi dârzenie, de tărie morală formidabilă, de un spirit dedicat slujirii oamenilor, misiune pe care şi-a împlinit-o atât prin cuvânt, cât şi prin atitudine.

Omul respectat în ţară şi în afară, cinstit de atunci şi până azi

Mitropolitul Anastasie Crimca a fost iubit şi respectat în timpul vieţii şi aşa este până astăzi. A făcut mult pentru ţară cu rugăciunea, cuvânt şi fapt, şi a sprijinit conducătorii ei să facă bine. Domnii au văzut în mitropolit un „părinte şi rugător”.

În acelaşi timp, Mitropolitul Anastasie nu a fost omul compromisurilor, ci s-a ţinut strâns de adevăr şi a învins. Nu a renunţat la principiile şi demnitatea sa, pledând ca apărător al valorilor morale, spirituale, religioase şi naţionale, încurajând afirmarea creatoare şi înălţătoare. Testamentul său şi însemnările manuscriselor constituie un protest categoric şi energic împotriva înstrăinării bunurilor şi monumentelor noastre religioase.

Anastasie Crimca a fost părinte şi apărător al Ţării Moldovei, devotat binelui obştesc şi păzirii ortodoxiei; prin implicarea sa ca oştean, diac, ctitor, artist, diplomat, ierarh, scriitor de cărţi religioase şi aşezăminte monahale s-a făcut cunoscut dincolo de graniţele ţării. Râvna marelui ierarh pentru păstrarea şi mărturisirea curată a credinţei ortodoxe îl fac recunoscut şi peste hotare, astfel Biserica ortodoxă din Galiţia i-a cerut Mitropolitului Anastasie să-l hirotonească pe episcopul de Liov.

Lucrarea mitropolitului Anastasie Crimca s-a făcut roditoare pentru că l-a iubit pe Hristos. Sufletul său sănătos a trăit darurile Sfântului Duh, care sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea şi înfrânarea.

Prin darurile văzute pe care le-a făcut Bisericii şi prin talantul înmulţit ca făcător de pace, Anastasie Crimca s-a dovedit a fi un împlinitor al voii lui Dumnezeu, s-a unit cu Acesta şi prin conlucrare cu El s-a sfinţit. (Monahia Maria, MănăstireaDragomirna)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: