Oameni şi cărţi. Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

Doina Cernica, Maria Toacă, „Dulce-amar de Bucovina”, Editura Muşatinii, Suceava, 2018, 768 de pagini

Între cărţile editate în Anul Centenarului Marii Uniri, 2018, nu credem să existe prea multe care, precum tomul de faţă, prin titlu, conţinut, sinceritate, veridicitate, semnificaţie şi îndemn la meditaţie să exprime atât de convingător, dens, complex, lapidar, simplu şi firesc, sugestiv şi plastic un eveniment istoric fundamental, unic şi exemplar printr-o astfel de sintagmă potrivită, Dulce-amar.

În fond, titlul – de la grecescul „titlos”, rezumatul cel mai scurt al textului – exprimă fidel cele două faţete contrarii ale lucrurilor, aversul şi reversul. Dar în cazul Bucovinei, titlul ne poate duce cu gândul la un trecut învolburat: fie la versurile celebre, scrise de „acel rege-al poeziei”, Vasile Alecsandri – care, împreună cu alţi corfei ai generaţiei de aur din anii regenerării paşoptiste, se găsea la 1848 aici şi vedea în ea o vatră strămoşească… „O grădină/ Cu mândri feciori/ şi pomi roditori”, care „cu-alte trei surori” (Moldova, Ţara Românească, Transilvania), … „Care către tine/ Cată cu suspine”, fiindcă, aşa cum scria bardul de la Mirceşti, ea, Bucovina, trebuia să se unească şi să alcătuiască o singură ţară românească; fie – însă, acelaşi titlu – ne reaminteşte de o mai recentă capodoperă a cântecului nostru popular, „Cântă cucu-ntr-un brăduţ/ De s-aude-n Cernăuţi”, cu o melodie de o tulburătoare şi sfâşietoare tristeţe, ca şi „Balada” lui Ciprian Porumbescu, ambele despre destinul nefericit al acestei zone istorico-geografice, de la fruntariile a trei culturi şi civilizaţii, latine, slave şi germane: în 1774 a fost invadată de trupele austriece, în 1775 a fost anexată la Imperiul Habsburgic, printr-o simplă înţelegere nefondată între împăratul de la Viena şi sultanul din Istanbul; în 1918 s-a reunit la teritoriul de care aparţinuse de câteva sute de ani. Dar la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, printr-un târg ordinar între Stalin şi Hitler, partea de nord a Bucovinei, împreună cu Basarabia, jumătatea dintre Prut şi Nistru a fost cotropită şi alipită la Imperiul URSS, apoi, în 1991, când s-a constituit Ucraina, în propriile-i teritorii, dar şi toate bucăţile furate de la toate statele vecine, inclusiv de la ruşi, ea Ucraina, le-a încorporat şi pe aceste furturi încât, văzând că avea cu mult mai mult decât i se cuvenea, Al. Soljeniţân a scris înainte de-a muri, văzând întreg acest tărăboi în care noul stat şi-a adunat şi achiziţiile făcute de cotropirile din vremea lui Stalin, deci marele scriitor, laureat al Premiului Nobel, avertiza, citând un vechi proverb rusesc „Ceea ce-i luat cu hapca îţi va ieşi pe nas, odată şi odată, cu vârf şi îndesat” (vezi Al. Soljeniţân, „Rusia sub avalanşă”, Ed. Humanitas, 2000, p. 88).

De aceea, titlul acesta bine inspirat şi care a şi fost încrustat pe o carte în 2014 – care, printr-o expresie mai îndrăzneaţă, spunea verde-n faţă „Dulce de Suceava – amar de Cernăuţi” (cartea s-a şi bucurat de un succes binemeritat şi a luat Mareele Premiu al Societăţii Scriitorilor Bucovineni) – merită, prin ediţia din 2018, să fie preluat în titlul unei colecţii care poate deveni o cronică a epocii contemporane.

Două prietene, scriitoarea, traducătoarea şi ziarista Doina Cernica, născută la Vama, în 1949, absolventă a Facultăţii de Filologie (specializarea română-italiană), trăind şi scriind la cotidianul „Crai nou” din Suceava, şi Maria Toacă (alias Andrieş), din Lehucenii-Boian, născută în 1955, absolventă a Facultăţii de Jurnalistică din Cernăuţi, care acum lucrează la cotidianul de limbă română din Cernăuţi „Zorile Bucovinei”, unite prin profesie, origine etnică, unitate de cuget şi simţire, idealuri şi aspiraţii de muncă, cinste, libertate şi dreptate socială şi naţională, s-au întâlnit şi împrietenit, s-au frământat şi s-au apucat să adune între coperţile aceleiaşi cărţi fapte istorice, obişnuite, diferite, ale oamenilor din cele două părţi ale Bucovinei, despărţite acum printr-o sârmă ghimpată care separă partea de sud, în graniţele României, iar cea de nord între frontierele Ucrainei.

Crezul celor două prietene, Doina Cernica şi Maria Toacă, îl aflăm înscris, limpede şi clar, aidoma lacrimei de copil neprihănit: „Împreună femei şi mame, care nu pot gândi viitorul decât în termenii păcii, am conceput noua noastră carte ca o construcţie paşnică, opusă norilor războiului, care se adunau în estul Ucrainei şi care continuă să ameninţe şi să anunţe furtună în multe zone ale planetei. De asemenea, ne-am dorit cartea ca un document care să spună viitorului că, la începutul secolului XXI, în nordul Bucovinei mai exista o lume care gândea, visa şi se ruga în limba română”. (p. 6).

Autoarele îşi respectă cu fidelitate crezul, explorând, analizând şi evaluând un impresionant caleidoscop tematic, cu un înalt profesionalism şi profund umanism. Vom cita doar câteva exemple, lăsând cititorului să constate şi să se convingă el însuşi. Astfel, în 1993 s-au regăsit şi reîntâlnit rude, fraţi, prieteni, cunoscuţi la Alba-Iulia, la cea de-a 75-a aniversare a Marii Uniri, delegaţi sosiţi din toate colţurile locuite de români. În 1999 s-a realizat un dialog evocator între generaţii, „eroii” acestuia fiind Aniţa-Nandriş Cudla, autoarea capodoperei „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, lucrare distinsă cu Premiul Academiei Române, aflată la cea de-a şasea ediţie, apărută în principalele limbi de circulaţie – şi care, îndrăznim să credem, ar putea concura cu succes la Premiul Nobel; Grigore Nandriş – savant lingvist, romanist, ataşat cultural al României la Londra în perioada interbelică; Johann Nandriş – tânăr etnoarheolog şi etnograf londonez şi aflat în acest scop la Muzeul Bucovinei, fiind interesat şi de o colaborare cu muzeograful Ion Mareş, directorul adjunct al muzeului sucevean, pe tema „Pe urmele lui Ştefan cel Mare”. Un larg spaţiu acordă autoarele „Colocviilor putnene” – la care, dând curs invitaţiei stareţului cărturar Melchisedec Velnic, se întrunesc periodic la acest „Ierusalim al neamului românesc” (M. Eminescu), istorici, filosofi, ierarhi ai bisericii, în dezbateri pe cât de actuale şi captivante, pe atât de antrenante şi utile, transformând Putna într-o veritabilă academie spirituală.

Alte teme captivante: „Maşina cu poeţi” – deservind şi întâlnind periodic un original cenaclu transfrontalier, autori, cititori şi public la universităţile „Yuri Fedkovici” Cernăuţi şi „Ştefan cel Mare” Suceava. Saloanele de carte şi lansările de cărţi la Cernăuţi şi Suceava sunt tot atâtea prilejuri fericite de conlucrare, dezbateri şi, totodată, de îndemnuri tainice la creativitate. Mihai Eminescu – supranumit de cărturarul şi scriitorul acad. Mihai Cimpoi un fel de „Biblie lucrătoare” a neamului românesc – revine mereu, fie în cadrul unui parastas la Putna, fie într-o captivantă şi interesantă şezătoare la Casa lui Aron Pumnul de la Cernăuţi sau într-o dezbatere la Universitatea „Ştefan cel Mare” – de la care aflăm că, potrivit ultimelor date ale unor filologi suceveni, poeziile sale se află traduse în 77 de limbi şi în peste 250 de ţări ale lumii.

…”Dulce-amar de Bucovina” rămâne o carte fascinantă, mirifică, o adevărată cronică, ancorată în universul românilor din întreaga provincie cu căutările, frământările, realizările şi aspiraţiile legitime ale celor ce-şi apără limba, cultura, istoria, cu convingerea că ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face şi soarele vieţii se dăruie egal tuturor celor ce se află sub binefacerea razelor sale, în pofida tuturor norilor şi furtunilor vremelnice care ne încearcă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: