Buchiseli. Conector deconectat

 Despre virgulă, rolul său şi dificultăţile pe care le creează celor care ţin s-o întrebuinţeze corect, am mai buchisit. Oricum, se ştie foarte bine că regulile folosirii sale sunt destul de complicate, din încâlceala lor fiind uneori greu să răzbaţi către opţiuni cu certitudine corecte. S-ar putea spune totuşi că răul suprem în domeniu se atinge atunci când apariţia sau absenţa virgulei schimbă sensul enunţului. Mai mult decât celelalte semne de punctuaţie, aceasta multiplică riscurile de eroare şi din cauză că, pe lângă normele prescriptive (obligatorii, de pildă, când marchează un vocativ sau izolează o interjecţie), prohibitive (cum ar fi interdicţia separării subiectului de predicat), există şi „reguli” facultative (le-am amintit cu alt prilej). Drept care ar fi nepotrivit să critici greşelile de asemenea natură şi ar putea părea o atitudine arogantă să încerci să dai sfaturi (pe care le crezi) limpezi…

 Totuşi, din când în când, o poziţie de cârcotaş ar putea fi, sperăm, tolerată; mai ales dacă sunt vizate cazuri (cel puţin aparent) clare. Unul dintre acestea, pe care-l propunem aici, ar fi cel al unor conectori… deconectaţi ei înşişi din menirea specifică prin virgulă pusă aiurea. Întâlnind, la un moment dat, o astfel de situaţie, deşi au existat prezumţii de nevinovăţie (în sensul că ar fi vorba de o scăpare a degetului pe tastatură), s-a deschis o pistă de orientare a atenţiei (în spiritul rubricii) în această direcţie. În răstimpul care a urmat s-a înfiripat şi, apoi, s-a întărit convingerea că, de fapt, neglijenţa se poate înfrăţi cu neştiinţa (= ignorarea unei prohibiţii nescrise, dar subînţelese).

În calitate de conector, avem în vedere, în primul rând, conjuncţia, al cărei rol în frază nu mai trebuie precizat. Este important să menţionăm că norma prevede explicit un caz în care ea poate fi precedată sau urmată de virgulă. Este vorba de adversativa or, pe care mulţi o confundă cu disjunctiva ori (cf.:Pledoaria îl dezincrimina, or, probele atestă altceva.). Ar mai fi de amintit, înainte de a prezenta citate ilustrative pentru deconectări arbitrare, că există multe enunţuri în care conjuncţiile (şi alţi conectori) sunt succedate de virgulă, însă aceasta se întâmplă numai prin apariţia unor secvenţe incidente (cf.: A procedat greşit, întrucât, deşi a primit şi sfaturi bune, le-a ascultat pe cele rele.). De asemenea, ar fi de adus în atenţie cazul deconectărilor prin virgulă amplasată înainte de conjuncţie, când două elemente sintactice se leagă direct: „începe să priceapă şi boborul lor [,] că nu-i a bună” (îşi dă cu părerea un fost cârcotaş de televiziune devenit editorialist cu opinii critice vehemente, inclusiv la adresa greşelilor de limbă ale unor demnitari, dar şi a electoratului „care scrie cu Î din A la început de cuvânt”; în gandul.info, 25 iulie 2018). În enunţ, avem, după verb, grupul subiectului şi, apoi, pe cel al completivei directe, între care nu … încape virgula.)

După acest preambul cam lung, iată citatele promise:

  • „e conştient de faptul [,] întreaga situaţie pe care o descrie şi dezavuează astăzi [,] există, mai ales, din cauza lui” (gandul.info, 26 octombrie 2017; prima virgulă evidenţiată prin paranteze drepte ne interesează aici pentru că deconectează, iar cea de a doua, în lipsa altei virgule după situaţie, desparte subiectul / subiectiva de predicat);
  • „Sigur [,] un parteneriat strategic, precum cel dintre România şi SUA, ţi-ar putea crea senzaţia că poţi fi [,] şi tu [,] protagonistul unui dans viguros…”; „Doar [,] respectiva asemănare e valabilă, exclusiv în contextul parteneriatului…” (e uşor de identificat o situaţie similară cu aceea din citatul anterior; gandul.info, 28 noiembrie 2017);
  • „mitingul …..este unul justificat, întrucât [,] Parlamentul şi Guvernul trebuie să afle ce revendicări au milioanele de români…” (evz.ro, 10 august 2018);
  • „a dus partidul într-o înfundătură atât de mare încât [,] comilitonii săi cer, ca poporenii de altă dată…” (gandul.info, 8 octombrie 2018; este uşor de observat că virgula evidenţiată ar putea fi mutată – facultativ – înainte de conjuncţie, norma, în cazul subordonatelor consecutive, spunând că acestea se despart „în genere” de regentă; oricum, după conjuncţie este neavenită);
  • Dar [,] ştim, desigur, că Dan nu e decât o victimă colaterală…” (gandul.info, 10 ianuarie 2017); „Dar [,] nu cred că din cauza Bruxellesului [corect: Bruxelles-ului] a eşuat referendumul”; „Dar [,] Chaplin a preferat să negocieze în afara Curţii o sumă…” (evz.ro, 8 octombrie 2018, respectiv 16 octombrie 2018; chiar dacă, într-o rostire emfatică s-ar face o pauză după dar, nu este recomandabil ca, grafic, aceasta să fie marcată prin virgulă).

Observaţii asemănătoare se pot face şi în legătură cu alţi conectori; iată numai două cazuri:

  • „motiv pentru care [,] a ales să-şi petreacă liniştit zilele de odihnă…”(evz.ro, 31 octombrie 2018);
  • când [,] un partid alternativă [,] ar trebui să trateze PSD de sus” (evz.ro, 3 iulie 2018; virgula după când deconectează, iar a doua desparte subiectul de predicat).

    I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: