Cezar’s

Câteva mostre dramatice

Amazoane. „Pioneri ai mişcării feministe”, un popor legendar de femei războinice, educate şi formate ”contra gender”, adică împotriva rolului social atribuit în mod tradiţional – şi etern – n.a.) femeii.” (Virgil Mocanu).

Foc. Dragostea este ca un foc. Nu ştii niciodată dacă îţi încălzeşte inima sau îţi arde casa.

Insolite. Ştiaţi că? De pildă. Ştiaţi că… în această secundă 50% dintre şoferii de pe glob depăşesc limita legală de viteză? Că crocodilii înghit pietre, ca să capete greutate şi să se scufunde mai adânc? Că benzile desenate cu Donald Duck au fost interzise, cândva, în Finlanda, pentru că personajul nu purta pantaloni? Că plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng? Că mangustele sunt imune la veninul şerpilor? Că sunetul paşilor lui E.T. a fost făcut de cineva care îşi freca mâinile în jeleu? Că este imposibil să strănuţi cu ochii deschişi? Că majoritatea maşinilor americane claxonează în nota la? Că populaţia mondială de găini este aproape egală cu cea a oamenilor? Că delfinii dorm cu un ochi deschis? Că de fiecare dată când Beethoven se aşeza să compună muzică îşi turna apă cu gheaţă peste cap? Că un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii pentru a-şi menţine o greutate de 80 kg? Că în 75% din familiile americane femeile administrează banii şi plătesc taxele? Că cel mai mare ochi este cel al caracatiţei? Diametrul lui ajunge la 40-50 cm. Că baobabul, care creşte în savanele africane, poate trăi şi până la 5000 de ani? Că Indira Ghandi a fost fiica unui prim-ministru, mama unui prim-ministru şi ea însăşi prim-ministru? Că în Parlamentul britanic, care numără 650 de membri, sunt doar 400 de locuri? Cine întârzie trebuie să stea în picioare!

Moravuri (bucureştene). „Abia scăpat de fanariotism, oraşul îi uimea, la 1829, cu libertatea cuvântului şi a informaţiei, pe ofiţerii ruşi, iar, zece ani mai târziu, se spunea că frumoasele valahe lăsaseră în urmă moravurile libertine pariziene, câtă vreme, dând de voga adulterului odată cu cantonarea în ţară a trupelor ruseşti şi austriece, ele trecuseră dezinvolt de la unu la doi sau mai mulţi amanţi, ca să se afle mai la modă. În această privinţă a atingerii ultimei mode, a emancipării, a degustării permisivităţilor, a răsfăţurilor, a libertinajului, a bunului plac, Bucureştiul a dat pilda unei mari măiestrii. Sunt însă exerciţii individualiste, flagrant deosebite de libertate, care e o valoare comunicabilă. Pe linie subiectivă, egoistă, s-a progresat strălucit. (Radu Sergiu Ruba)

Nivel. „Studii, serioase şi repetate, ne spun ca 65% dintre absolvenţii care «cuceresc» şi bacalaureatul au mari probleme în citirea şi înţelegerea unui text literar. Iată câteva mostre dramatice. 1. O ştiu pe Nichita, dar nu ştiam că o cheamă şi Stănescu… Probabil între două cafteli mai scrie şi poezii. 2. Eminescu a fost poet doar cât a trăit. În rest nu ştiu ce meserie avea. 3. Dacă Arghezi scria o poezie, Ion Barbu scria alta, diferită, ca să nu-i confunde lumea. 4. Poeţii nici ei nu prea ştiau ce scriu, de aceea suntem întrebaţi mereu «ce a vrut să zică autorul?» 5. Poezia patriotică este cea în care ne arătăm dragostea de ţară şi ura faţă de duşmani. De aceea maneaua este poezie patriotică. 6. Ştefan Augutin Doi Naşi a scris «Mistreţul cu dinţi de argint» în care la sfârşit el moare, dar porcu scapă. 7. Baltagul e un fel de topor cu care babele îşi căutau soţii prin pădure. 8. Tudor Arghezi şi-a luat numele de la râul Argeş, deci este un poet acvatic. În schimb, Ion Dunăreanu este poet Fluvial. 9. În Luceafărul poetul arată cât de proastă e femeia care refuză un supergagiu nemuritor şi rece pentru un ospătar muritor şi cald.” (Ioan Manole)

Pocăire (tardivă). „Cât priveşte activitatea mea de comisar al poporului, nu prea sunt multe de spus. La vremea respectivă – 1919 – cu toţii simţeam o ură adâncă faţă de capitalism în toate formele sale. Voiam să-l distrugem cu orice preţ şi cât mai rapid. Ceea ce, desigur, a avut o influenţă asupra politicii culturale a partidului. S-au făcut experimente, care erau fundamental corecte, însă naive în executarea lor, care urmăreau să elimine natura de marfă a artistului şi a operelor de artă şi să le smulgem pe acestea de pe piaţă. Scopul aşa-numitelor Registre ale Artiştilor şi Scriitorilor a fost acela de a-l face pe artist independent din punct de vedere material de vânzarea lucrărilor sale. E evident, şi ne-a devenit şi nouă evident după dictatură, că abordarea noastră era naivă, şi ar fi ridicol să o apăr ca pe o măsură comunistă. Pe de altă parte, abordarea noastră a avut efectul foarte pozitiv de a pune controlul artei şi al literaturii în mâinile artiştilor înşişi…” (Georg Lukács). Cam ambiguu marele eseist ungur…

Trecere. Trist e că trecem fără să ne dăm seama de la vârsta în care spunem „într-o zi voi face asta” la vârsta în care se spune „aşa mi-a fost soarta”…

Wrong. În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling în vogă, i-a spus modelului aspirant Norma Jean Baker: „Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ”. Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine mai are habar cine a fost Emmeline Snively şi ce-o mai fi făcut!?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: