Ieromonahul Serapion Blaga

 În a doua jumătate a secolului al XX-lea, în Mănăstirea Putna şi-au găsit puterea de creaţie doi mânuitori ai peniţei, profunzi prin scrierile lor: un prozator şi un poet.

Primul dintre ei, părintele Serapion Blaga, este un intelectual de vază care, în modestia lui, s-a ascuns sub haina călugărească, dobândind astfel o putere creatoare care se adapă direct din inima Celui dintâi şi veşnic Creator, a lui Dumnezeu Însuşi. Născut pe 10 iulie 1894 în satul Zăneşti, comuna Buhuşi, judeţul Neamţ, a primit la botez numele de Gheorghe. Poate că şi faptul că a rămas orfan de mic l-a făcut să dobândească acea sensibilitate emoţională care înmiresmează întreaga sa creaţie, înmuind şi înduioşând inimile cititorului. După absolvirea liceului şi a Facultăţii de Matematică la Bucureşti, ajunge funcţionar la Banca Naţională. Acest lucru nu-l împiedica să dea hrana cea adevărată sufletului său cel atât de însetat de absolut. Era nelipsit în duminici şi în sărbători de la biserica Zlătari, unde slujea cunoscutul orator, preotul Toma Chiricuţă, sau de la biserica Stavropoles din Bucureşti, unde mai ales predicile părintelui Dumitru Iliescu Palanca îl determină să-şi schimbe radical cursul vieţii. Regăseşte, în sfârşit, drumul său, calea care îl va conduce la împlinirea cea mult râvnită de inima sa. A lăsat toate ale lumii acesteia şi pe 27 iulie 1949 a ales să devină ucenic al Părintelui Cleopa Ilie, la Mănăstirea Sihăstria. La scurt timp, pe 1 septembrie, îl urmează în obştea „Sfântului Teodor Studitul” de la Mănăstirea Slatina, de lângă Fălticeni, unde Părintele Cleopa a fost trimis cu o parte dintre monahi să preia stăreţia mănăstirii.

Dar nu te faci monah în momentul în care depui voturile monahale – ascultarea, sărăcia şi curăţia, şi îmbraci haina monahală, ci adevăratul monah este cel al inimii care se dobândeşte în momentul în care te-ai hotărât în inima ta, cu toată fiinţa, să urmezi lui Hristos în mod deplin. De aceea, perioada de încercare este cea care confirmă alegerea inimii fiecăruia. Astfel, intrând pe poarta mănăstirii, domnul Blaga, fost funcţionar la bancă, s-a prezentat la stareţ cu un mic geamantan, plin cu rufe şi haine, lucruri personale, care erau prisosul trebuinţei sale, pentru a le dona mănăstirii, să fie date gratis celor care au trebuinţă. Dar, nu după multă vreme, mare i-a fost mirarea când a observat că unele lucruri din donaţia sa le-a văzut la nişte săraci, care tocmai ieşiseră bucuroşi de darurile primite de la stareţ. S-a dus cam supărat să întrebe de ce lucrurile lui, care acum de fapt nu mai erau ale lui, au ajuns în mâna unor oameni nevoiaşi, când el le-a dat pentru mănăstire. Din discuţia cu Părintele Cleopa a trebuit să înţeleagă faptul că acele lucruri nu-i mai aparţin, iar din darul său cel de bunăvoie stareţul face ceea ce crede de cuviinţă, împărţind celor care au mai multă nevoie.

În călugărie a primit numele de Serapion, după cuviosul Serapion din „Istoria Lausiacă” a lui Paladie, care lepădând grija pătimaşă de sine purta o singură haină şi, înzestrat de Dumnezeu, ajunsese să înveţe pe de rost întreaga Sfântă Scriptură. Pentru ascultarea, blândeţea şi darurile sale duhovniceşti şi intelectuale, în 1951 a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.

Pe 1 iunie 1956, ieromonahul Serapion îl roagă pe stareţul Mănăstirii Putna să-l primească în obştea sa, reînnoită cu o lună înainte cu părinţi din Mănăstirile Sihăstria şi Slatina. Este primit începând cu 15 iulie şi rânduit în ascultarea de duhovnic, de casier şi de secretar. Pe lângă acestea, primeşte binecuvântarea arhimandritului Gherasim Cucoşel, căruia i-a fost şi duhovnic, şi îşi împlineşte vocaţia literară scriind 16 romane, nuvele şi piese de teatru, dintre care doar două au văzut lumina tiparului: „Prinţesa Tamaz (Floriile)” şi „Vlada şi fiul ei”. Scrisul său este misionar şi revelator. Totdeauna firul narativ are un fundament real, de multe ori biblic, şi este încărcat cu o funcţie simbolică ce pătrunde până în adâncul conştiinţei cititorului, ajutându-l să-şi pună întrebările esenţiale privind Adevărul, Frumosul, Dragostea, sensul mântuitor al Jertfei, Veşnicia, Mântuirea. El nu se adresează unei anume categorii de oameni, ci are o vocaţie universală, aşa cum universală este şi vestea cea bună a lui Hristos, pe care monahul cărturar o traduce şi o îmbracă în formă livrescă. Ca un adevărat artist, el foloseşte cuvintele ca pe nişte culori, având drept pensulă pana, cu care zugrăveşte adevărate fresce pline de încărcătură duhovnicească. Se completează astfel un gol pe care ideologia comunistă îl crease în spaţiul literar românesc, lipsit de viziunea duhovnicească a lumii şi de sensul răscumpărător al Jertfei lui Hristos.

Bătrâneţea şi slăbiciunea trupului de care suferea din tinereţe, l-au făcut să-şi petreacă ultimii ani mai mult în chilie şi chiar în pat. Cei care l-au îngrijit mărturiseau despre el că „se roagă mereu”.

În vârstă de 89 de ani, a trecut la Domnul în anul 1983, în ziua de 17 ianuarie, la prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare. Cei care l-au cunoscut au remarcat viaţa ascunsă pe care o trăia, pentru a nu ieşi în evidenţă, rămânând credincios celei mai înalte învăţături pe care a primit-o de la primul său stareţ, Părintele Cleopa Ilie. Se străduia să-şi tăinuiască studiile şi alte preocupări, deşi cunoscuse distinşi scriitori şi artişti, ca Păstorel Teodoreanu, Monica Lovinescu, Vasile Voiculescu şi alţii. Viaţa sa cumpătată era recunoscută şi de fiii săi duhovniceşti, mulţi dintre ei venind chiar din Bucureşti ca să-l cerceteze. (Fragment din „De veghe în casa Măriei Sale – file de Pateric de la Mănăstirea Putna)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: