Limba română în criză

Spre deosebire de crizele sociale, economice, criza limbii române nu te lasă flămând, nici fără casă, nici nu te ţine în frig, decât la figurat: e un fel de foame intelectuală, ca să nu zic frig sufletesc, şi o teamă de viitorul nostru ca naţiune. Iar afirmaţiile de mai sus nu sunt un moft patriotard, ci exprimă o stare mai greu de intuit: nu strategii, nu politicienii, ci limba română şi vorbitorii ei ne-au ţinut uniţi la bine şi la greu, limba română ne-a asigurat identitatea naţională de la origini şi până azi. Din păcate, criza actuală a limbii române e mai greu de simţit pentru cei mai mulţi: doar pe oamenii bine educaţi i-am auzit plângându-se de nenorocirile legate de exprimarea corectă în limba română, mai ales orală, dar şi scrisă, din vremea aceasta devenită tot mai puţin propice culturii şi spiritualităţii.

Dar nicicând în ultimul secol limba română n-a fost mai vitregită ca acum. Nici chiar în clasele mele primare, când alături de manualul de limbă română se lăfăia în voie manualul de limbă rusă, cu poze în culori atrăgătoare şi cu pionieri sovietici debordând de veselie. Cu toate acestea, nicicând primii oameni în stat nu-şi pierdeau bunul simţ al limbii ca astăzi, iar atunci când dificultăţile mesajului le întreceau dimensiunea spiritului, măcar aveau buna cuviinţă să-şi rostească discursul în limba populară. Pe care o ţineau minte de la părinţi. Şi asta deoarece poporenii au păstrat cu mai mare grijă graiul străbun.

Acum însă respectul şi grija pentru exprimarea corectă în limba română au dispărut. Nu cred că mai există altă limbă pe glob în care Academia să fixeze nişte reguli, iar sute de aşa-zise mari personalităţi să scrie cum le vine lor bine. Nu înţeleg şi pace de ce li se permite unor ziare, site-uri, pagini ale unor instituţii oficiale să dăinuie ani şi ani fără a respecta regulile ortografice ale limbii româneşti.

De aici şi până la renunţarea cu totul la diacritice, la scrierea în loc de român, râde, mână, blând – romin, ride, mina, blind nu a fost decât un pas, pas repede făcut pe reţelele de socializare, pe telefonia mobilă şi chiar în unele ziare printate. Vă puteţi imagina asemenea nenorocire în Franţa, Germania, Polonia, Ungaria unde numărul diacriticelor este comparabil cu acela din limba română sau chiar mai mare? Cred că ar pica guverne, s-ar răscula întregul popor.

Adevărat este că ultimele reglementări ortografice (1993 şi 2005) s-au făcut pe genunchi, în grabă şi fără abordări ştiinţifice serioase, fără studii de impact, fără măsuri de intrare imediată în normalitate. Dar totuşi reglementările aparţin Academiei, iar intelectualii adevăraţi ar fi trebuit să fie primii care să le respecte şi să le promoveze. La fel cum instituţiile statului, Executivul şi (de ce nu?) Parlamentul puteau face mult mai mult, luând exemplul limbilor franceză, slovacă… unde greşeala gramaticală în spaţiul public e contravenţie până la 5000 de euro.

În aceste împrejurări a venit nenorocirea de azi: primii oameni în stat au dificultăţi insurmontabile la exprimarea în limba română, iar ziarele, inclusiv cele quality, televiziunile, radioul, colcăie de greşeli de scriere şi vorbire. Priviţi nenorocirea din discursul public la televizor, în talk show-uri, uitaţi-vă pe reţelele de socializare şi amărâţi-vă! Înţeleg că e criză de bani şi că nu mai e posibil să fie angajaţi corectori profesionişti, dar în acest caz selectăm jurnalişti, oameni de televiziune care cunosc la perfecţie limba română.

Toţi înţelegem că o greşeală de exprimare făcută de un personaj politic aflat pe val poate dăuna şi chiar dăunează groaznic nu numai imaginii proprii, dar şi imaginii partidului, a guvernului, a parlamentului, dar nimeni nu corectează derapajul lingvistic, ceea ce înseamnă că mâine va fi şi mai rău. Ce e de făcut?

Ar fi de dorit ca nişte măsuri de bun-simţ să fie luate cât mai repede, până nu e prea târziu, iar limba română piere de atâta neîngrijire. Ar fi bine ca academicienii, CNA, împreună cu politicienii, Ministerul Educaţiei, lingvişti, specialişti în comunicare, scriitori să găsească o cale de ieşire din această criză. De ce nu o fac?

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. ROMÂN din ROMÂNIA says:

    În sfârșit un articol în care îl recunosc pe PROFESORUL de ”Limba și Literatura Română” Tomegea.

    Nu știu dacă ultimele reglementări ortografice din 1993 şi 2005 s-au făcut pe genunchi dar știu că practic au fost reinstituite ”Regulile lui SEXTIL PUȘCARIU” care stabileau foarte clar când se scrie cu ”” și când cu ”Δ în Sfânta Noastră Limbă Română.

    Și ”Regulile lui SEXTIL PUȘCARIU” au fost aprobate de Academia Română în 1932 (!).

    Dar apropo de manualul de rusă,care,ÎN VREMEA OCUPAȚIEI RUSEȘTI,”se lăfăia în voie” pe banca elevului Tomegea, vă rog să luați în calcul și aspectul GEOPOLITIC al folosirii INTENȚIONATE(și nu eronate) a lui ”Δ în loc de ””.

    ”Δ este folosit de DACOPAȚI și moldoveniști care sunt RUSOFILI și ”IDIOȚII UTILI” ai Moscovei.
    Pentru UN ROMÂN ADEVĂRAT folosirea lui ”” este o declarație de IDENTITATE ROMÂNEASCĂ.
    Pentru c㠔” evocă ROMANITATEA și LATINITATEA poporului român
    și anume că ”DA,DE LA ROMA venim”(Mihai Eminescu),
    că ”DE LA RÂM ne tragem”(Grigore Ureche) !

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: