Cum arată viitorul României?

Să nu-şi închipuie cineva că, la sfârşitul acestei campanii electorale dezlânate, glodoase, contradictorii, se poate da un răspuns mulţumitor la întrebarea din titlu, fiindcă partidele şi candidaţii lor au venit cu două abordări diametral opuse: 1. vrem în Uniunea Europeană, vrem bună guvernare, stat de drept şi justiţie independentă şi 2. Uniunea Europeană să ne lase în pace să guvernăm cum ştim noi, iar cu statul de drept avem o problemă, căci justiţia e a statului paralel şi „poporul” are de suferit, de aceea trebuie să o reformăm aşa cum vrem noi. Din analiza de mai sus lipseşte, deocamdată, ceea ce vrea cu adevărat poporul.

Aşadar, răspunsul la întrebare nu va veni imediat după alegerile europarlamentare şi referendum, indiferent care vor fi rezultatele, întrucât actuala majoritate se află la putere şi niciuna dintre tendinţe nu poate fi schimbată decât de Executiv şi Parlament după alegerile locale şi parlamentare de anul viitor, actuala majoritate având alte priorităţi. Dacă opoziţia se îmbată totuşi cu apă rece, cu atât mai rău pentru viitorul României. E nevoie de realism şi multă determinare, la fel cum e nevoie de o schimbare de mentalitate, general vorbind. Ceea ce durează. Ceea ce aşteptăm de aproape 30 de ani.

Iar viitorul nu poate fi altfel decât aşa cum ni-l facem noi prin vot, alegându-i după o evaluare atentă pe aceia care ne oferă nivelul cel mai înalt de încredere. După 2004 şi 2007, viitorul României a depins şi de NATO, în ceea ce priveşte apărarea, parţial şi dezvoltarea economică, a depins în şi mai mare măsură de integrarea în Uniunea Europeană şi de poziţia noastră obţinută prin Tratatul de aderare, iar după, de negocieri bilaterale responsabile şi profesioniste(?!).

În urma unei analize pertinente, se observă că avem un punct tare, căci integrarea în NATO a fost o reuşită, şi două puncte slabe: alegerile nu ne-au adus în fruntea ţării de fiecare dată politicieni responsabili, capabili să-şi asume realizarea agendei publice, iar integrarea în UE a devenit problematică la nici 10 (zece) ani de la admitere.

De ce a devenit problematică? Fiindcă actuala majoritate a uitat că relaţiile între România şi UE sunt reglementate prin tratate clare şi precise negociate cam din poziţia ghiocelului încă din 2000 – 2004, că ulterior Parlamentul European a mai stabilit şi alte reguli şi legi valabile pentru toate cele 28 state componente, iar respectarea acestora a început să fie contestată din 2016 încoace pe motive legate de agenda personală a liderilor puterii de guvernământ. S-a mizat şi se mizează în continuare pe iliberalism şi suveranism, ceea ce a slăbit poziţia României şi marja ei de negociere. Acum ne aflăm într-o situaţie limită, fiind posibilă aplicarea art. 7 din Tratat, acela referitor la pierderea dreptului de vot şi a fondurilor europene, poziţie în care se mai află Ungaria şi Polonia.

Iar guvernarea actuală are şi ea câteva puncte slabe: inflaţia nu scade sub 4 %, cea mai mare din UE, guvernul se împrumută foarte mult şi cu dobânzi tot mai împovărătoare, autostrăzile, spitalele regionale sunt doar pe hârtie, educaţia nu dă semne de revenire, de aceea partidele din actuala majoritate sunt nevoite să guverneze cu o imagine dezagreabilă. De complicaţiile externe legate de imaginea României în lume, de extragerea gazului metan din Marea Neagră, de accesarea fondurilor europene şi de atragerea investiţiilor străine nu mai amintim.

Partea cea mai dureroasă o reprezintă plecarea tinerilor şi a cetăţenilor apţi de muncă în ţările bogate din vestul continentului şi, mai nou, în ţările Golfului, iar dimensiunile părăsirii vetrei strămoşeşti sunt de-a dreptul alarmante. Se vehiculează cifre de peste 5 milioane de cetăţeni aflaţi în diaspora, ceea ce reprezintă un sfert din populaţia României. Iar programe de stopare a fenomenului e(i)migraţionist sunt doar pe hârtie şi în vorbe. Previziunile demografice sunt şi ele de-a dreptul sumbre.

Fireşte, tendinţa spre schimbare se va accentua în viitoarele zile, dar până se va ajunge la o masă critică la vârful politicii româneşti mai este, iar timpul nu mai are răbdare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: