Zâmbete cu viaţă lungă

 Nu doar cu bucurie, ci şi cu un tremur de emoţie scriu aceste rânduri, anunţând apariţia unei cărţi cu totul deosebite în spaţiul românesc din nordul Bucovinei. În pofida realităţii ce ne impune să trăim de azi pe mâine, sărăciţi de bunuri spirituale şi tot mai constrânşi în dreptul la identitatea naţională, la Cernăuţi se editează cărţi în limba română – cu sacrificii din partea autorilor, cu donaţii de la oamenii care preţuiesc cuvântul românesc… Cu eforturile familiei şi contribuţia financiară a mai multor români cu mână darnică, la Editura Misto din Cernăuţi, anul trecut a văzut lumina tiparului un impunător şi elegant volum – „Zâmbete acre”, de peste 700 de pagini.

Pe cât de greu e de ţinut în mână (ne-am dezobişnuit să vedem tipărite în „Patria limbii române” din nordul Bucovinei cărţi atât de voluminoase), pe atât este de uşoară şi plăcută lecturarea ei. De pe coperta I, nici pe departe acru, ne zâmbeşte ghiduşar autorul, Ilie Olari, împrospătându-ne amintirile cu perioada când românii se deşteptau la viaţă nouă, dar şi toţi ceilalţi foşti cetăţeni ai imperiului sovietic priveau cu entuziasm şi speranţă înainte. Ilie Olari s-a făcut cunoscut în peisajul publicisticii româneşti din nordul Bucovinei îndeosebi datorită perioadei de muncă la „Zorile Bucovinei”, unde a venit după un scurt stagiu de activitate pedagogică în satul natal Ropcea şi de redactor la Radiodifuziunea Regională din Cernăuţi. Însă ca ziarist apreciat şi îndrăgit de cititori, demn de a-şi înscrie numele pe coperta unei cărţi, zoristul Ilie Olari vine din perioada marilor transformări sociale şi ardentelor primeniri naţionale de la începutul anilor 90 ai secolului trecut.

Anume acest segment de timp, readus atât de expresiv din paginile ziarului „Zorile Bucovinei” între copertele cărţii, a fost cel mai prolific pentru ziarist, descătuşându-i vocaţia, dându-i aripi pentru zbor înalt şi imbold să-şi fructifice spiritul creator. După ani îndelungaţi de hibernare spirituală, cu publicarea unor articole de rutină concordate cerinţelor regimului totalitar sub care ni se perinda existenţa, talentul de umorist i-a răbufnit aşa cum ţâşnesc năvalnic apele ţinute sub mare presiune. De fapt, şi până a-şi ascuţi ca un vârf de lance peniţa, colegul nostru Ilie Olari îşi câştigase în colectivul redacţiei faima de umorist rafinat, glumele şi ironia bine-voitoare descărcând atmosfera în momentele tensionate. Umorul său circula doar dintr-un cabinet în altul, ajungând nu mai departe de legendarul balcon, care, dacă ar avea glas, ar depăna sute de poveşti, demne de a fi scoase la lumina tiparului, asemenea celor din cartea colegului nostru.

„Nu se poate, e incredibil să fi scris atât de mult!”, a fost prima reacţie a mea, dar şi a altor colegi, când i-am văzut voluminoasa carte. Şi e firesc să ne mirăm, cunoscându-i măiestria de umorist mai mult din vorbe decât din cele publicate. Însă „zâmbetele” adunate în volum sunt doar publicaţiile din ultimii 10-12 ani de activitate la „Zorile Bucovinei”.

Neîndoielnic, fiecare dintre zoriştii de ieri şi de azi ar putea selecta din colecţiile „Zorilor Bucovinei” materiale rezistente în timp, vrednice de a dăinui în pagini de carte. Trăind cu problemele cotidiene, scriind mai mult sau mai puţin în fiecare zi, nu ne dăm seama ce capital spiritual lăsăm în urmă, nu avem timp să ne gândim că facem ceva important şi pentru posteritate. Se pare că întrec măsura modestiei, însă la aceasta mă impune debutul editorial atât de tardiv al lui Ilie Olari, care mi-a fost primul şef la redacţie şi primul cititor, implicit sfătuitor la început de drum.

În realitate, despre cartea „Zâmbete acre” nu se poate vorbi ca de un debut editorial, căci ne-ar ironiza însuşi autorul trecut de hotarul octogenar, înnobilat de venerabila vârstă a înţelepciunii. Este cartea vieţii sale, apărută prin osârdia oamenilor apropiaţi care îl înconjoară cu deosebită afecţiune (soţia Stela, fiica Leontina) şi au stăruit să-i aducă acest dar deosebit la semnificativa-i aniversare. Dar numai cu eforturile lor ar fi fost dificilă editarea volumului, dacă nu-şi asuma responsabilitatea scriitorul Grigore Crigan, căruia, de fapt, îi aparţine iniţiativa editării. Cunoscându-l din perioada când i-a fost şef la Radiodifuziunea Regională, aducându-l mai apoi în colectivul „Zorilor Bucovinei”, fostul redactor-şef adjunct Grigore Crigan întotdeauna a nutrit respect şi admiraţie faţă de umorul ropceanului Ilie Olari. Dorinţa sa de a-i vedea editată publicistica, procesul „naşterii” şi dificultăţile din calea apariţiei acestui volum le găsim reflectate în prefaţa semnată de Grigore Crigan, din care se simte că a stăruit să-i dea viaţă poate mai mult decât s-a zbătut pentru propriile sale cărţi.

Cei care au „mâncat” pudul de sare cu Ilie Olari în cabinetele redacţiei, s-au încălzit la soare pe balconul istoricei clădiri, respirând din fumul de ţigară ce-l însoţea mereu, se vor opri cu nostalgie asupra albumului sentimental, inclus la finele cărţii. Ne vom regăsi la vârsta de vis şi înflorire, suspinând în unison cu umorul autorului că am rămas „numai frumoşi”. Reţinându-ne cu sufletul la chipuri dragi care nu mai sunt printre noi, vom vărsa o lacrimă, cu dor pomenindu-i.

MARIA TOACĂ

 Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: