Bătălia politică s-a încins ca niciodată în aceşti 30 de ani de fondare a unui regim democratic. Îi zicem bătălie politică, deşi în fapt este o încăierare între reprezentanţii a două tendinţe ireconciliabile: continuăm sau nu lupta împotriva corupţiei, ne mai batem pentru integrarea profitabilă în structurile Uniunii Europene sau abandonăm în favoarea reinstaurării dictaturii personale şi a iliberalismului, a asocierii cu regimuri de mână forte de tip Putin şi Erdogan? Guvernăm în favoarea întregului popor sau ne concentrăm numai asupra rezolvării intereselor personale ale unor lideri controversaţi? Guvernăm pe baza minciunilor şi a incompetenţei ori ne apucăm serios de punerea la punct a economiei, a educaţiei şi a sănătăţii? Iar acestea nu sunt simple contradicţii între Putere şi Opoziţie, ci ţin de viitorul României şi al cetăţenilor ei, numai că realitatea politică a actualei perioade şi deciziile majorităţii de guvernământ depăşesc logica elementară şi adesea bunul-simţ.
Liderii statelor occidentale, înalţii comisari ai UE privesc cu mirare, de nu cumva cu milă şi silă, iniţiativele diriguitorilor români: nu e posibil ca într-o ţară dăruită de Dumnezeu cu de toate sărăcia să nu aibă rezolvare, iar rezolvarea pe care o vede oricine este eradicarea corupţiei. Logic: Apusul are bunăstare fiindcă are respect pentru lege şi reguli, fiindcă are mai puţină corupţie şi mai puţini hoţi în libertate. Ilogică însă este atitudinea Parlamentului şi a Guvernului care mutilează legislaţia antihoţie, sugrumă independenţa Justiţiei şi astfel pune piedici insurmontabile pedepsirii corupţilor, a hoţilor. Cât despre recuperarea prejudiciilor provocate banului public, despre confiscarea averilor obţinute prin tot felul de ilegalităţi, inclusiv prin legi şi ordonanţe cu dedicaţie, cum scrie presa, este clar că nimeni nu vrea să-i deranjeze pe marii mahări nici măcar cu o întrebare.
Fiindcă îndemnurile din ce în ce mai categorice ale UE pentru realizarea şi întărirea statului de drept au fost însoţite în ultima vreme de ameninţări cu activarea „nuclearei” (pierderea dreptului de vot şi, implicit, a fondurilor europene), iar liderii noştri majoritari îi ameninţă, la rândul lor, pe înalţii comisari, acuzându-i că discriminează România, că au transformat-o în colonie, iar ROEXIT le stă mereu pe buze. Şi asta deoarece ţara noastră cică nu e mai coruptă ca Germania şi Olanda, dar respectivele nu au MCV şi sunt în spaţiul Schengen… Deşi codaşi în îndeplinirea condiţiilor puse în Tratatul de aderare la UE, vrem să stăm alături de fruntaşi!
Şi e de mirare că se vine cu ideea ieşirii din UE fiindcă marea majoritate a populaţiei este proeuropeană, iar peste un sfert dintre cetăţenii României îşi câştigă existenţa în ţări ale UE. N-am auzit niciodată, însă, pe vreun diriguitor vorbind despre ceva rău făcut României de Consiliul European, de Parlamentul European, de Comisia Europeană, despre faptul că fondurile venite de la Bruxelles sunt de patru ori mai mari decât cotizaţia României. Unde este logica acestor manifestări? Cui slujeşte o astfel de politică?
Privitor la campania electorală din celelalte ţări ale UE, se observă o preocupare serioasă pentru viitorul comun, pentru dezvoltare economică, pentru performanţe ale educaţiei şi ridicarea standardelor de cultură şi civilizaţie la nivelul întregii Europe, în schimb, în România colcăie duşmani cu ochi injectaţi, spioni şi ucigaşi simbriaşi care atentează cică la viaţa liderilor măreţi cu mercur, sârme îndoite şi iradieri, iar Europa ne otrăveşte sufletul cu fructe din rumeguş şi gunoaie. Continuă poveşti de adormit copiii cu duşmanii şi străinii, cu statul paralel, cu binomul, cu Coldea, Soros… Niciun gând pentru viitorul României în UE, pentru modernizarea instituţiilor europene, pentru apropierea patriei de nivelul occidental de viaţă şi civilizaţie. E logic acest comportament pentru o ţară din UE care concurează pentru PE?
Din păcate, bătălia politică scoate la suprafaţă aceeaşi mizerie din trecutele campanii: manipulare la modul ordinar, cu răscolirea unor naţionalisme primitive precum străinii duşmănoşi, fascişti, legionari şi cămăşile negre, servicii secrete puse să împiedice guvernul…, cu oameni căraţi cu autocarele la mitinguri uriaşe, simple mase de manevră…
Încă odată mă văd nevoit să repet!
Cum ar fi notat PROFESORUL DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Tomegea ,
un elev care ar fi comentat ”DOINA” lui Mihai Eminescu în acești termeni:
”manipulare la modul ordinar, cu răscolirea unor naţionalisme primitive precum străinii duşmănoşi”
Să-i reîmprospătăm memoria domnului Profesor Tomegea,poate că anii de după pensionare i-au afectat ”bazele de date”:
Doina
Mihai Eminescu
« CINE NE-AU ADUS JIDANII
Nu mai vază zi cu anii
Ci să-i scoată ochii corbii
Să ramâe ‘n drum cu orbii
CINE NE-AU ADUS PE GRECI
N’ar mai putrezi în veci
CINE NE-AU ADUS MUSCALII
Prăpădi-l-ar focul jalei
Să-l arză să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească
CINE ȚINE CU STRĂINII
MÂNCA-I-AR INIMA CÂINII
MÂNCA-I-AR CASA PUSTIA
ȘI NEAMUL NEMERNICIA.”
”Ștefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-așteaptă litvele
SĂ LE ZBOARE TIGVELE
Să le spui motivele
PE CÂȚI PARI,PE CÂȚI FUȘTEI
CĂPĂȚÂNI DE GRECOTEI
Grecoteii și străinii
MÂNCA-LE-AR INIMA CÂINII
Mânca-le-ar țara pustia
Și neamul nemernicia
CUM TE PRADĂ,CUM TE SEACĂ
SĂRACĂ,ȚARĂ,SĂRACĂ !”
Doina
Mihai Eminescu
”CINE ȚINE CU STRĂINII
MÂNCA-I-AR INIMA CÂINII
MÂNCA-I-AR CASA PUSTIA
ȘI NEAMUL NEMERNICIA.”
Iubitorii NECONDIȚIONAȚI de ”u.e.” merită să fie ajunși de BLESTEMUL LUI EMINESCU.
ACUM.