La Biblioteca „I.G. Sbiera” din Suceava

„Salonul Literaturii Române din Bucovina”, ediţia a XVI-a

Vineri, în Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” s-a desfăşurat, sub egida Consiliului Judeţean Suceava, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni şi cu Alexandria Librării Suceava, a XVI-a ediţie a „Salonului Literaturii Române din Bucovina”. Deschisă de directorul instituţiei gazdă, managerul Gabriel Cărăbuş, care, salutând sala plină, a afirmat că şi anul acesta, în calitate de gazdă, „încercăm să aducem invitaţi diverşi, încercăm să fim nu doar interactivi ci şi cât mai diversificaţi în activităţile şi momentele pe care le organizăm”, manifestarea a fost moderată de proaspăt alesul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB), poetul Alexandru Ovidiu Vintilă.

 George Muntean, omagiat la 15 ani de la trecerea la cele veşnice

Referindu-se la cel omagiat, eminescologul George Muntean, Alexandru Ovidiu Vintilă, înainte ca în sală să răsune, dintr-o înregistrare audio, vorba caldă a celui evocat, a ţinut să precizeze că omagierea sa, la 15 ani de la trecerea la cele veşnice, nu e întâmplătoare, că se întâmplă tocmai de Ziua Internaţională a Luminii, nefiind zi mai potrivită pentru omagierea „unui om pe care eu mi-l amintesc mereu cu zâmbetul pe buze, cu un chip luminos, cel care de câte ori venea în Bucovina emana o lumină aparte”.

Despre teritoriile de peste Prut, despre românii de acolo, despre nedreptăţile istoriei şi despre frontiere nedrepte a vorbit, din timpuri trecute, într-o înregistrare emoţionantă, George Muntean, „împătimitul de Bucovina”. „Noi nu milităm pentru unire, ci pentru recuperare” s-a auzit vocea sa, înregistrarea sfârşindu-se cu un îndemn: „Să fim pertinenţi cât suntem pe acest pământ!”.

„Glasul său nu putea să nu ne răscolească amintirile” a spus jurnalista şi scriitoarea Doina Cernica, referindu-se la fragmentul ascultat, care face parte dintr-o cuvântare rostită la Filiala Bucureşti a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina la 75 de ani de la Marea Unire. Doina Cernica a punctat câteva repere biografice ale celui care a fost „un reputat eminescolog, istoric literar, om politic, bucovinean de elită, inimă de român”, pe care mulţi dintre cei prezenţi în sală l-au cunoscut. A evocat copilăria celui născut la Bilca la 17 noiembrie 1932, „într-o casă care a devenit o casă muzeu a satului, a zonei, pe care George Muntean a vrut s-o integreze unui complex care să pledeze pentru valoarea culturii rurale”. Casă despre care părintele dr. Constantin Cojocaru, într-o alocuţiune, a spus că ar trebui să devină casă memorială, idee susţinută şi de prof. univ. dr. Mihai Iacobescu.

Copil unic, al unei mame care nu ştia carte, dar extrem de instruită în ceea ce înseamnă cultura populară, Varvara, George Muntean este unul dintre absolvenţii cu care Colegiul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi se mândreşte (chiar fostul elev dacă a suportat şi vreo două perioade de exmatriculare). A urmat o scurtă perioadă Şcoala de literatură „Mihai Eminescu” de la Bucureşti, unde l-a cunoscut pe Nicolae Labiş, despre care a povestit fermecător multe lucruri publicate întâi în ziarul „Crai nou”, apoi reluate în cartea „A fost odată George Muntean”. A avut-o alături, timp de 48 de ani, pe poeta Adela Popescu, care, la patru ani de la stingerea lui din viaţă, a dăruit volumul de amintiri „A fost odată George Muntean”, carte care include, alături de amintirile sale, şi cele ale unora dintre cei prezenţi în sală.

„Era frumos”, aşa spun cei care l-au cunoscut la diferite vârste”, a spus Doina Cernica, „un bărbat chipeş”, „cu o alură semeaţă de brad bucovinean cu fruntea la soare”, „când scria despre Bucovina, inima lui era călimară”. Autor de cărţi, de studii, cu participări la volume, în total vreo 80, care fac mărturia condeiului lui. „Două erau instituţiile pe care le prefera, după părerea mea, când ajungea în Suceava: la Hanul Domnesc trăgea ca acasă la el şi, de asemenea, la redacţia ziarului «Crai nou», unde se cunoştea bine şi cu poetul Ion Paranici, şi cu Ion Nedelea” şi unde şi vorbitoarea l-a întâlnit de multe ori şi l-a ascultat povestind („era un povestitor fermecător, nu te plictiseai să-l asculţi”), discutând, întotdeauna grăbit, întotdeauna gata să piardă trenul, „întotdeauna cu o mare bucurie a povestitului. A scris multe cărţi, dar nu se compară cu cărţile pe care le-a povestit”. „Era o persoană extrem de exigentă cu scrisul său, o carte scrisă de George Muntean devenea o carte imbatabilă, o carte fără cusur din punct de vedere ştiinţific” a spus Doina Cernica, vorbind despre cel plecat prea repede, la un 1 de iunie, „într-o lume mai bună, de unde se văd rezolvări viitoare pentru marile sale dureri legate de ceea ce considera el sfânt, hotarele României Mari.”.

Lansări de carte

„Nu se putea ca George Muntean să iubească Bucovina şi să nu vină la Voroneţ”, a spus monahia Elena Simionovici, prezentă la salon împreună cu stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa mănăstirii, venită la salon „în ţinuta cea mai oficială” pentru a-l onora, pentru a mulţumi pentru „frumoasa manieră de a o onora pe maica Elena, aleasă preşedintă de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi pentru a saluta buna şi frumoasa colaborare cu colectivul bibliotecii sucevene.

 „Omul acesta era un om al luminii, avea un har aparte, de a lumina pe cei care erau în preajma lui” a spus monahia Elena Simionovici, adăugând că a cunoscut-o şi pe Adela Popescu. „Sunt oameni rari şi îi socotim un dar pe care Bunul Dumnezeu ni-l face nouă, oamenilor” a adăugat, după care a prezentat, celor prezenţi, în puţine şi modeste cuvinte, cartea sa, „Icoanele Voroneţului”, despre care aflăm că-i e dragă sufletului Anei Blandiana.

O altă carte a salonului, „I.G. Sbiera. Album de familie”, de Elena Pintilei, apărută anul trecut în condiţii grafice excelente, la centenarul Marii Uniri, a fost prezentată de prof. univ. dr. Mihai Iacobescu. Apreciind „debutul promiţător al autoarei”, tema aleasă de aceasta, lăudând efortul său de a realiza acest album care a inclus peste o sută de fotografii cu valoare de document, Mihai Iacobescu a punctat, în stilul său, întotdeauna bine documentat, câteva repere biografice din viaţa acestui mare cărturar al Bucovinei care „nu şi-a părăsit limba curată a părinţilor”, „un cărturar care, dincolo de autobiografia pe care el şi-a făcut-o în volumul «Familia Sbiera», merita o sinteză care să ni-l prezinte din mai multe perspective”.

„Artizan al Marii Uniri”, Ion a lui Gheorghe Sbiera, căruia Elena Pintilei i-a închinat albumul, este cel care „şi-a dedicat întreaga viaţă redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor din spaţiul bucovinean din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, patronul spiritul al Bibliotecii Bucovinei”, fiind, după cum a spus autoarea, Elena Pintilei, în intervenţia din cadrul salonului, „cel care a reuşit să transforme limba română dintr-un obiect de predare obligatoriu în şcolile germane în grai pentru ai săi elevi”. Albumul este tipărit în trei limbi – română, engleză şi germană –, autoarea adresând mulţumiri colaboratoarelor Daniela Orhei şi Stefăniţa Mihaela Ungureanu, care au ajutat-o la traducere, descendenţilor lui I.G. Sbiera, care i-au furnizat fotografii de familie, documente şi corespondenţă şi nu în ultimul rând lui Alis Niculică, cu care a colaborat şi care a susţinut-o în demersurile sale.

„Ascultă glasul meu”, de Susana Tamaro, traducere de Doina Cernica şi Elena Caraboi, o altă carte prezentată în cadrul salonului de jurnalista şi scriitoarea Doina Cernica, după ce, la ediţia de anul trecut, a fost lansată o altă carte scrisă de aceeaşi autoare, „Mergi unde te poartă inima”, „o autoare senzaţională, cartea fiind cea mai tradusă şi vândută din literatura italiană a secolului trecut”. Este o carte despre care traducătoarea a afirmat că ar fi fost fericită s-o fi scris ea, dar că a fost fericită pentru că a avut posibilitatea să o traducă.

 Oaspeţi dragi din Republica Moldova

Grai dulce moldovenesc a răsunat în microfon, grai aparţinând unor oaspeţi dragi veniţi de peste Prut. Directoarele bibliotecii raionale Elena Mihai din Herţa (care a făcut o scurtă trecere în revistă a cărţilor „în limba mamă” apărute în a doua jumătate a anului 2018 şi prima jumătate a anului 2019, în regiunea Cernăuţi, a donat două dintre acestea Bibliotecii „I.G. Sbiera” şi a ţinut să citeze unul dintre autorii publicaţi: „Dacă ne-ar întreba cineva de ce dăm atâta însemnătate câtorva cuvinte româneşti am răspunde: «Pentru că este partea noastră de cer!»”), Ivona Lughina, directoare a bibliotecii raionale din Storojineţ (care a punctat câteva dintre evenimentele literare şi artistice prilejuite de aniversarea a 30 de ani de la înfiinţarea Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, dar şi ocazionate de aniversarea unor zile de naştere ale unor cunoscuţi scriitori trăitori pe ambele maluri ale Prutului) şi a colegelor lor, Mariana Boiciuc, din Mahala şi Olga Covalciuc, din Hliboca.

Tânăra poetă şi interpretă Ana Maria Halupneac, din Soroca, „surpriza” salonului, după cum a declarat Alexandru Ovidiu Vintilă, a recitat din cartea lansată la salon, „Perlele sufletului”, „o carte de suflet, la un salon de suflet”, şi a cântat, cu voce caldă, melodioasă, primind binemeritate aplauze şi încheind, astfel, cu emoţie, o manifestare emoţionantă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: