Adevărul despre TransRarău, proiectul turistic care a cucerit turişti români şi străini

Interviu cu dl deputat CĂTĂLIN NECHIFOR

Reporter:De unde a pornit ideea de a realiza TransRarău, un drum turistic care acum a devenit foarte căutat de turişti?

Cătălin Nechifor: – TransRarău este proiectul la care am ţinut cel mai mult. Nu e cel mai important în comparaţie cu Aeroportul, în comparaţie cu alte investiţii, dar din punct de vedere al brandului turistic de judeţ, din punct de vedere al faptului că s-a accesibilizat un vârf montan precum Rarăul, este de departe pe primul loc cel puţin în accepţiunea mea. Ideea realizării acestui drum de traversare montană e veche. De fapt, TransRarău a fost asfaltat în vremea comunismului. Ţin minte, copil fiind, trăind în Vatra Dornei, că veneam cu părinţii pe acolo. După Revoluţie nu s-a mai făcut nimic, iar drumul s-a degradat într-o atât de mare măsură încât în ultima perioadă era complet impracticabil, doar cu maşini foarte bine echipate 4×4 sau TAF-uri. Au fost mai multe etape în dezvoltarea acestui drum, undeva începând cu anul 2007 când s-a depus un proiect la Agenţia de Dezvoltare Regională, pe fonduri europene. Au durat aproape patru ani procedurile, s-a realizat construcţia unui prim tronson, iar după 2012, pentru că rămăsese cumva o lucrare neterminată, erau doar vreo şapte kilometri modernizaţi, nu era legat încă vârful montan, nu era legată Valea Bistriţei, am luat decizia să facem din fonduri proprii, să nu mai aşteptăm nicio altă oportunitate, sau să stăm cu mâna întinsă nicăieri şi să facem din banii judeţului legătura cu vârful montan, cu zona alpină, legătura cu Valea Bistriţei.

Care au fost paşii în dezvoltarea acestui proiect montan?

 – A fost o ambiţie extrem de mare şi din partea constructorului, o firmă suceveană care a demonstrat capacitate şi a demonstrat că se pot face lucruri de calitate şi la noi şi într-un timp foarte scurt pentru că execuţia nu a durat mai mult de cinci luni. Am început lucrările undeva prin mai 2014 şi am finalizat lucrările undeva spre luna septembrie, legând Valea Moldovei din Pojorâta, cu vârful montan şi zona Chiril din zona Crucea pe Valea Bistriţei. Interesul acestei dezvoltări a fost pe două planuri. Unul, să legăm cele două comunităţi pentru că altfel, atât cei din Pojorâta cât şi cei din Crucea, dar şi turiştii ar fi trebuit să ocolească pentru a ajunge de pe o parte pe alta a muntelui, dar în egală măsură am dorit să putem pune în valoare un traseu montan care să facă o concurenţă la nivel naţional cu Transalpina şi Transfăgărăşanul.

Cum poate fi întreţinut un asemenea drum montan în condiţiile în care sunt drumuri de şes care nu arată atât de bine?

 – În viziunea noastră, ceea ce s-a şi întâmplat, am luat măsura ca drumul să poată să fie conservat, păstrat, pus la punct, accesibilizat pe tot parcursul anului, ceea ce ar fi fost o premieră naţională. Nimeni, în România, nu-şi poate permite să ţină drum deschis la 1600 de metri altitudine şi pentru asta am luat în calcul o dotare şi am şi făcut achiziţia de echipamente foarte performante, respectiv un Unimog, dotat cu sărăriţă, dotat cu lamă, cu freză, dotată inclusiv cu cablu special pentru a tracta maşini aflate în dificultate. Totodată, am cumpărat şi ATV-uri cu şenile, ATV-uri pentru timp de vară, maşini 4×4, toată dotarea fiind necesară pentru a avea la dispoziţie baza materială pentru a fi ţinut deschis circulaţiei drumul peste munte.

E un drum greu, e un drum care s-a construit greu, care în fiecare primăvară trebuie întreţinut pentru că sunt anrocamente care curg de pe versant, mai sunt şi copaci care sunt dezrădăcinaţi şi atunci trebuie intervenit rapid.

Mai mult, am luat şi decizia de a construi un canton de întreţinere drumuri judeţene, undeva pe versant, către Chiril unde putem găzdui toată baza materială, toate echipamentele şi maşinile, dar unde sunt şi oameni la dispoziţie şi care pot interveni rapid, în orice situaţie.

 – Drumul TransRarău a devenit rapid o atracţie turistică. Cum s-a reuşit această promovare?

 – În paralel cu construcţia acestui drum montan ne-am şi dorit să-l punem în valoare prin instituirea unui festival dedicat muntelui. A fost o muncă în cascadă, în etape, în vara anului 2014 pentru că am găsit de comun acord şi formula de titlu pentru festival, i-am spus noi atunci „Comorile Muntelui”, iar TransRarău are în secundar şi numele de Drumul Comorilor pentru că ştim cu toţii legenda cu Pietrele Doamnei, iar lucrurile acestea trebuiau puse în valoare. Nu sunt comori doar de această factură. Rarăul este un drum plin de surprize, plin de valoare, plin de bogăţie şi mă bucur foarte mult că am avut şansa să-l deschiem pentru turişti. A ajuns în foarte scurt timp să fie cunoscut în ţară şi în străinătate şi o spun fără să fiu lipsit de modestie că este singura investiţie de infrastructură majoră construită în Suceava după Revoluţie pe tematică turistică.

E un punct de reper. S-a pus deja brandul TransRarău în turismul bucovinean şi cred că merită dus mai departe acest proiect.

Revenind la festival, „Comorile Muntelui” s-a adresat în primul rând celor care trăiesc în zonă, pe cele două văi, Valea Moldovei şi Valea Bistriţei, de la Dorna Arini, la Crucea, la Broşteni la Panaci, de la Câmpulung Moldovenesc, la Sadova, la Pojorâta, la Iacobeni şi am reunit, practic, cele două culturi, cele două vetre de aşezare umană sus pe munte sub egida Comorile Muntelui într-un festival care s-a dorit să păstreze autenticitatea, să păstreze gustul din Bucovina, dar să unească şi oamenii.

 – Au fost incidente pe acest drum în condiţiile în care şoseaua este îngustă la coborârea spre Chiril?

 – Nu am cunoştinţă de incidente majore pe acest drum, dar îmi amintesc de o întâmplare mai aparte despre TransRarău. Eram unde în noiembrie 2015, la un an şi ceva distanţă de la darea în exploatare, atunci când ministrul Transporturilor de la acea vreme a venit la Suceava să vedem stadiul lucrărilor de pe DN 17 B de la Vatra Dornei, Dorna Arini, Crucea. L-am dus pe ministru să vadă cu ochii lui acest traseu montan, dar să vadă şi diferenţa dintre un drum judeţean şi un drum naţional. Drumul nostru judeţean arăta impecabil, în timp ce drumul naţional avea de suferit foarte multe intervenţii. Şi povestindu-i despre comori, despre frumuseţi, despre locuri extraordinare, am prins o vreme câinoasă, cu o ceaţă foarte lăptoasă. Ministrul era şi şofer şi conducea singur maşina, iar în loc să vadă frumuseţile muntelui vedea doar ceaţă lăptoasă. Am ajuns jos, în zona intravilană şi l-am auzit pe Iulian Matache răsuflând uşurat că a scăpat de corvoadă. E un drum mai dificil, pentru că nu este extrem de lat. Nu s-a putut construi altfel pentru că acolo avem rezervaţie naturală şi este interzis prin lege să intri stânga-dreapta să faci altceva. S-a mers doar pe profilul existent, însă câştigul major al acestui drum este unul care ţine de oameni. Eşti obligat acolo, prin natura locului, prin profilul drumului să te respecţi cu cel care vine din sens opus. Acolo te întâlneşti cu oameni, vorbeşti cu ei. Nu am auzit pe nimeni să ţipe, să înjure. Acolo, de fapt, reînvăţăm să devenim oameni şi lucrul acesta este foarte important.

Acesta este un material electoral altfel de cum v-aţi obişnuit, este despre realităţi, despre adevăr, despre proiecte care există, proiecte care au fost făcute, de mine, Cătălin Nechifor, Victor Ponta şi Corina Creţu. Astăzi, toţi trei suntem în Pro România, iar pe 26 mai puteţi să veniţi să ne votaţi pentru Parlamentul European, pentru România, pentru Suceava.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: