Un război pierdut înainte de a începe

Nu m-am aşteptat ca această campanie electorală să fie altfel decât celelalte, dar nici să coboare ştacheta cuviinţei până la un asemenea nivel. Este pentru prima dată când asistăm la o adevărată „răsturnare a valorilor”, concept nietzschean pe care îl credeam apus. Se recunoaşte îndeobşte faptul că niciodată şi niciunde minciuna şi nedreptatea nu au putut întemeia curente politice, societăţi şi regimuri viabile, că întotdeauna astfel de construcţii s-au prăbuşit cu mii şi mii de victime şi cu distrugeri epocale. La fel cum nici un singur guvern construit pe incompetenţă n-a reuşit să aducă progresul şi bunăstarea propriului popor. Nu cred că aceste lucruri simple nu sunt cunoscute făcătorilor noştri de politici publice şi totuşi asta se întâmplă.

Am aflat cu ruşine că hoţia şi hoţii trebuie trataţi cu blândeţe, ba chiar trebuie răsplătiţi pentru că au suferit în penitenciare rigorile legii, că hoţia trebuie iertată, iar hoţii ne pot fi la fel de buni conducători precum oamenii cinstiţi. Să fi pierit oare toţi oamenii drepţi şi cinstiţi din biata ţară românească? Nu susţin, Doamne fereşte!, că respectivii nu sunt semenii noştri la fel de capabili sau de incapabili ca noi, dar furtul e un mare păcat pedepsit nu numai de legea omenească, dar şi de aceea sfântă: „să nu furi” este o poruncă divină, alături de „să nu ucizi”, „să nu preacurveşti”, „să nu mărturiseşti strâmb”…

Am aflat cu surprindere că partidul care a câştigat alegerile îşi asumă dreptul să facă „ce vrea muşchii lui” în timpul guvernării, inclusiv să-şi subordoneze toate instituţiile statului, să-şi doteze liderii cu imunitate totală şi impunitate în faţa Justiţiei, să-şi pună propriii activişti în toate posturile de conducere după ce îi dă afară pe ceilalţi, chiar dacă sunt mai capabili şi mai competenţi, să-şi subordoneze toate televiziunile, agenţiile de presă, ziarele şi radiourile, iar pe aceia de altă părere să-i dea afară. Să fi votat alegătorii ca partidul de la putere să le fie stăpân, iar ţara să ajungă moşia acestuia?

Am mai aflat că nu contează câtă carte ştii şi ce competenţe ai acumulat prin studii universitare, academice sau eforturi proprii… Aşa că partidul le-a pus la dispoziţie şcoli doctorale ca să ajungă toţi academicieni doctori ingineri după ilustrul model al tovarăşei Elena Ceauşescu. Numai că ea avea 3-4 clase…

Dacă eşti activist de partid şi partidul sau liderul suprem ţi-o cere, nici nu mai ai nevoie de competenţe, diplome şi examene să ocupi respectivele posturi, unele de mare responsabilitate naţională. Ba chiar nu mai ai nevoie nici măcar să ştii limba română… În marea lor majoritate, liderii, înalţii noştri dregători au dificultăţi gramaticale ruşinoase, iar cetăţenii, mass-media le speculează greşelile făcând mare haz. Astfel că actul de guvernare a fost coborât din zona ştiinţelor politice şi a competenţelor direct în mizeria culturală a cartierelor mărginaşe.

Şi-am mai observat că liderii şi guvernanţii actuali se consideră infailibili, nu pot greşi şi tot ce fac ei trebuie apreciat, lăudat. De aceea, pentru greşelile lor îi acuză pe alţii, adică Uniunea Europeană, fiindcă ne cere să respectăm regulile statului de drept şi să continuăm lupta împotriva corupţiei, îi acuză pe străini, fiindcă interesul Puterii este să fie mătrăşit preşedintele, cetăţean român de etnie germană, şi să-şi pună omul său în fruntea statului. Sunt cică vinovate multinaţionalele, deoarece ne exploatează avuţia naţională, hipermarketurile fiindcă ne otrăvesc copiii cu roşii de rumeguş, deşi importatorii sunt tot oamenii lor, iar marfa ieftină are mare căutare la oamenii săraci.

Se poate câştiga un război politic precum acela al alegerilor actuale cu astfel de muniţie? Din păcate, da. Iar motivele sunt aceleaşi de 30 de ani, motive pe care destui comentatori elitişti le subliniază spre disperarea patrioţilor de serviciu: există o bună parte a populaţiei uşor de manipulat, uşor de păcălit cu promisiuni, uşor de cumpărat cu o pungă de mălai şi una de zahăr sau cu mai ştiu eu ce. Iar din 1990 încoace, populaţia aceasta e menţinută în aceeaşi stare. În schimb cei ce le-au acaparat votul au adunat averi şi fală, iar pierderea puterii înseamnă adevărată tragedie pentru ei şi ai lor.

E foarte posibil ca ei să câştige din nou, iar poporul să piardă ca întotdeauna într-o ţară unde democraţia se află în bătaia crivăţului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: