Cezar’s

Dacă trăieşti în România…

Agitaţiune (electorală). „Pentru mandatul de deputat al oraşului Rădăuţi s’a început agitaţiunea electorală. Doi candidaţi sunt pân’acum cunoscuţi, unul este dl. prof. Eliă Cărăuş, candidat de cetăţeni români şi ovrei, ear’ al doilea este dl. Dr. Mihael Kipper, candidat de slujbaşii guvernului, de sine înţeles cu program creştin social, respectiv german naţional”. („Patria”, Cernăuţi, Vineri în 7/19 Noemvre 1897)

Cărămidă. Omul este ca o cărămidă: arzându-se, el devine mai puternic. (G. B. Shaw)

Democraţie. Specificul românesc al acestei utopii politice: fiecare are dreptul de a vorbi (în ordinea puterii deţinute) şi îndatorirea de a tăcea (în ordine inversă).

Fericire (naţională… brută). Românii, foarte mulţumiţi de situaţia economică: Niciodată n-a fost atât de uşor să pleci din ţară!

Gelozie. Gazetele vremii (din anii 1920, n.a.) publică statistici cel puţin amuzante. Astfel, una dintre ele publică un articol din care bucureştenii află că un cuplu de îndrăgostiţi se săruta la fiecare patru minute iar că femeia întreabă în medie la 10 minute «Mă iubeşti?», apoi că are 35 de crize de gelozie pe săptămână, în timp ce bărbatul are doar 23 de crize de nervi, pe acelaşi interval de timp. (Livius Ionescu)

Herpes. Herpesul are o reputaţie proastă din multe motive, însă 90% dintre oamenii planetei au herpes. Herpesul se regăseşte în opt forme. Însă cele mai îngrijorătoare sunt herpesul de tip 1 şi virusul herpetic de tipul 2, care apare deseori în sezonul rece. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 2,7 miliarde de oameni sub vârsta de 50 de ani sunt infectaţi cu virusul herpetic de tip 1.

Inimă. „Inima oamenilor nu e decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul”. (Feodor Dostoievski)

Mitocănie. „Dacă trăieşti numai în România, e posibil să nu-ţi dai seama că e ceva în neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului şi te mişti odată cu el. Eşti una cu toţi ceilalţi. Dar dacă te întorci, după o vreme îndelungată, în ţară e cu neputinţă să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici. De cât de chinuiţi sunt oamenii şi de cât de răi devin din cauza asta. Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supravieţuire e mitocănia agresivă. Bădăranii de care-am vorbit nu sunt nici ei bădărani din naştere. Şi ei sunt bieţi oameni la care s-a urlat şi care-au fost umiliţi de când se ştiu. Au devenit scârboşi pentru că au simţit pe pielea lor că nu ţine să fii drăguţ cu ceilalţi. Pentru că, la toate ghişeele, au rezolvat numai urlând. Pentru că doar fiind mitocani au avansat social, călcând peste cei blânzi. Dar e încă ceva, mai subtil, mai întunecat în tot acest chimism social. Înrăiţi de lumea în mijlocul căreia trăim, cu timpul începe să ne placă să fim răi. Sadismul nostru răbufneşte atunci în insultă şi obscenitate. Începem să ne mândrim cu grobianismul nostru şi, exhibiţionişti ai moralei, ne dezbrăcăm voluptuos de caracter în aplauzele excitate ale publicului. Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca târfele şi noii îmbogăţiţi. (…). Ascensiunea (sau doar supravieţuirea) noastră socială e marele premiu câştigat cu preţul mitocăniei. Iar cercul acestei nevroze naţionale nu ar putea fi spart decât printr-o lungă terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lungă, scumpă şi cu un rezultat incert. Nu cred că ne-o putem permite.” (Mircea Cărtărescu)

Nevinovăţie. Nevastă-mea m-a acuzat că i-am stricat ziua de naştere. Termină cu prostiile, i-am zis, eu nici măcar n-am ştiut că e ziua ta…

Proşti. Caragiale a rostit o pildă pentru prietenul lui ajuns în închisoare (Goga) în urma articolelor publicate de patriotul ardelean în revista „Ţara noastră”, unde a adoptat o poziţie critică faţă de exploatarea la care erau supuşi ţăranii din România şi faţă de guvernanţii de atunci. „Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun… Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi înfige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele… Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii… Ei au un instinct de împotrivire organică”.(Adevarul.ro). Rezon, coane Iancule!

Răstignire. „Nu piroanele l-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea!” (Feodor Dostoievski).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: