Portret cultural

„E o datorie sfântă a noastră, a tuturora, să adunăm şi să orânduim tot ce mai poate fi găsit, să ferim tot ce n-a fost încă pierdut pentru totdeauna, să contribuim şi noi câmpulungenii la marea operă de reconstituire a istoriei neamului… Muzeul în care putem vedea rând pe rând obiectele de care se serveau strămoşii în viaţa lor zilnică, uneltele cu care îşi lucrau pământul, minunatele izvoade încrustate în lemn de meşteri abili, ţesute sau cusute de mâna măiastră a bunicelor, înnoadă firul trecutului cu cel al viitorului, dând unui neam conştiinţa continuităţii lui, a legăturii sufleteşti dintre generaţiile care au fost cu cele ce vor fi prin intermediul nostru, legătura care este esenţa însăşi a unui neam.” (Ion Ştefureac)

Zi de zi, hotărnicit de zestrea trecutului, dar şi sedus de poleiala prezentului, omul contemporan este nehotărât în a alege o cultură de consum, la îndemâna oricui, comodă şi spectaculoasă, sau să-şi asume fidelitatea unui consumator de cultură care vrea să eternizeze clipa prin arta redescoperită, căutată, păstrată cu sfinţenie, creată şi readusă în faţa soclului prezentului. Călcând pe urmele trecutului, cu fineţea miniaturistului care caută fărâme de viaţă spirituală în obârşia vremurilor, omul contemporan încearcă să-şi imagineze paşii viitorului, descoperind visul trăiniciei, rătăcit în sufletul prezentului.

La Câmpulung Moldovenesc, cultura se lasă descoperită la Muzeul „Arta Lemnului”, îmbiind, parcă, la un Pact cu Timpul, de la neliniştea tradiţională de a înveşnici obiectul, până la transpunerea lăuntrică în forma artistică, ca nelinişte contemporană de a reînnoda firele trecutului cu năzuinţa prezentului: „Muzeul din Câmpulung dezvăluie o lume unică în felul ei, încărcată de miracol când stai s-o cercetezi pe îndelete, să-i pătrunzi nesfârşita vibraţie. Dincolo de dispunerea şi selecţia riguros ştiinţifică, pe compartimente şi îndeletniciri, începe tărâmul acela vrăjit, universul sensibil al unor meşteri de demult, în mâinile cărora lemnul se lumina” (George Sidorovici). Bazele înfiinţării unui muzeu al lemnului la Câmpulung Moldovenesc s-au pus la 3 aprilie 1935, când a avut loc constituirea Comitetului de iniţiativă a fundării Muzeului judeţean de etnografie şi artă populară, în Câmpulung Moldovenesc, iar ideea de a înveşnici sufletul bucovinean îi revine lui Ion Ştefureac, care a colecţionat obiecte muzeistice şi le-a adunat într-o sală a Şcolii de Arte şi Meserii, încă dinainte de Primul Război Mondial. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc la 1 iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Şcoala de Arte şi Meserii, la bază fiind colecţia Ion Ştefureac, sub diriguirea unor oameni de seamă, iubitori de cultură, Constantin Leontieş, I. H. Sîrghie, Ilie Veslovschi, Ion Pîşlea şi, mai ales, muzeograful Constantin Brăescu. După 1944, colecţia muzeală a fost mutată din clădirea şcolii, pentru ca în anul 1967 patrimoniul muzeului să fie adăpostit în clădirea disponibilizată în acest scop, a fostei Primării şi apoi a Prefecturii, construită în anul 1904. Înfiinţat ca muzeu de etnografie şi ştiinţele naturii, din 1967 a devenit Muzeul „Arta lemnului”, îmbogăţindu-se pe temelia colecţiilor etnografice alcătuite de Ion Ştefureac şi Constantin Brăescu.

Astăzi, Muzeul „Arta lemnului” reprezintă un simbol al culturii tradiţionale unde călătorul, ostenit de tumultul cotidian, îşi poate odihni sufletul în vatra obârşiilor.

Condus cu măiestrie, eleganţă, profesionalism şi pasiune îndârjită pentru tot ceea ce înseamnă cultură de Cristian Mândrilă, Muzeul „Arta lemnului”, aflat în deplin proces de transformare exterioară şi interioară, încearcă să se adapteze la nevoile spirituale ale omului contemporan care ştie să îmbine făloşenia prezentului cu măreţia trecutului şi cu incertitudinea viitorului.

Economist, absolvent al unui masterat în Marketing politic şi comunicare, dar şi al unui curs de psihologie, Cristian Mândrilă este un îndrăgostit incurabil de oameni şi de cultură. Pentru Cristian Mândrilă cultura este un act de comunicare cu semenii care îşi asumă, permanent, rolul unor consumatori avizaţi de frumos autentic. Experienţa personală complexă, de la taximetrist şi dealer auto în studenţie, până la inspector în comunicare şi relaţii publice şi director la Muzeul „Arta lemnului”, dar şi administrator şi interpret în cadrul Formaţiei vocal-instrumentale „Piatra Şoimului” din Câmpulung Moldovenesc, l-a făcut pe Cristian Mândrilă să conştientizeze dorinţele socio-culturale ale câmpulungenilor şi nu numai, ale vizitatorului de pretutindeni, trecând dincolo de cultura muzeală şi invitând, cu năzuinţa unei permanente cunoaşteri a diversităţii culturale, la împărtăşirea din frumosul autentic.

Cu rădăcinile bine înfipte în realitatea cotidiană, dar şi entuziasmat de memoria trecutului, Cristian Mândrilă propune un plan strategic de viitor pentru Muzeul „Arta lemnului”, dintr-o triplă perspectivă, ca instituţie, colecţiile şi relaţia cu publicul.

Instituţional, Muzeul se vrea „un organism viu” care să dezvăluie o poveste a obiectului etnografic, vizitatorul devenind părtaş la recrearea vieţii patriarhale. Astfel, prin intermediul atelierelor de restaurare, îl invită pe cel care păşeşte pragul veşniciei „să conştientizeze de unde îşi are originile”. Relaţia muzeului cu viaţa comunităţii este complexă şi se bazează pe un proiect de marketing, oferta muzeală fiind inclusă în pachete turistice prin care să se promoveze imaginea Bucovinei, respectiv a Ocolului Câmpulung Moldovenesc, ca „marcă înregistrată”.

Fiind un foarte bun comunicator, Cristian Mândrilă este şi foarte atent la „nevoia de cultură” a comunităţii câmpulungene, activitatea muzeală concretizându-se în organizarea unor şcoli de vară, tabere de pictură, parteneriate, prezentări de carte, participarea la diferite târguri de turism, de carte, istorice, organizarea unor lecţii demonstrative pe teme diverse, specifice orelor de dirigenţie, iar, într-un viitor apropiat, desfăşurarea unor lecţii de şah, şahul fiind una dintre pasiunile sale, dar şi realizarea unei expoziţii permanente de pictură contemporană, fiind şi un mare iubitor de artă plastică, sedus de neoclasicism. Începutul de an a fost rodnic, fiind marcat de încheierea a două parteneriate educaţionale, instituţionale, cu Liceul de Arte şi Meserii din Luxembourg şi cu Muzeul Istoric Evreiesc din Amsterdam, Olanda.

Politicile educaţionale adoptate au vizat permanenta legătură instituţională cu structurile media şi cu agenţiile de turism, tocmai pentru a crea o „carte de vizită” funcţională a oraşului Câmpulung Moldovenesc şi a împrejurimilor, demers sprijinit în permanenţă de administraţia locală.

Indiferent de vitregia sau de mărinimia prezentului, Cristian Mândrilă devine, prin ceea ce face, un simbol al pactului spiritual dintre generaţii, înveşnicind clipa efemerului.

 Prof. dr. LUMINIŢA REVEICA ŢARAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: