Fanfara Rădulenilor din Gulia

Muzica lăutărească de altădată a fanfarei Rădulenilor din Gulia a fost expresia spontană şi caracteristică a vremurilor îndepărtate de după cel de-al Doilea Război Mondial izvorâtă din fireşti cerinţe psihofiziologice comune tuturor ramurilor care şi-au aflat realizarea sub forma sensibilă a sunetelor instrumentelor de alamă şi a tobei. Un patrimoniu de bunuri spirituale ale romilor, o categorie deosebită a valorii culturale.

Mărturie vie şi revelaţie nemijlocită a fiinţei umane, muzica fanfarei Rădulenilor şi-a tras firea, ca orice produs cultural, din natura diferită a factorilor antropologici ai etniei şi psihologici al grupului social în care a apărut.

Muzica fanfarei Rădulenilor reprezintă valori ale hartei muzicale cu felurite elemente structurale diferenţiate şi realităţi spirituale ale comunităţii rome şi vremii respective ale satului Gulia din comuna Dolhasca.

O viaţă spirituală aparte în Gulia, cu căsuţe mici cu mulţi copii, oameni modeşti cu demnitate şi valoare, cu un torent de conştiinţă muzicală, cu impulsuri organice, cu interpretări originale, cu înnobilarea vieţii sărăcăcioase, printr-o conştiinţă şi sistematică activitate de educare – jocuri, cântece la instrumente de suflat, tobă. Viaţa de sat, pitită sub frumuseţile naturii şi sub greutăţile grijilor traiului. Cântece produse ale sufletului sătesc, atestate pe parcursul vremurilor, lumini noi, numeroase mărturii, privitoare şi convingătoare melodii cântate la nunţi, petreceri, cumetrii, jocuri, baluri etc.

Cântece apropiate pentru valoarea lor de slujire şi caracterizare a vieţii.

Cântecele fanfarei din Gulia cuprind motive de viaţă sufletească, credinţe, aspiraţii care au format punţi de legătură ale românului cu originea şi trecutul istoric, cu restul populaţiei înrudite după limbă, trai, comunitate de cultură. Clipele cele mai însemnate ale vieţii, credinţele, obiceiurile, tradiţiile precum şi bucuriile şi întristările adânci au fost manifestate şi transformate în forma melosului popular.

Plăsmuirile melodice s-au definit odată cu structura localnicilor, ca forme proprii şi caracteristici de manifestare, de exprimare şi afirmare a firii romilor.

Creaţii muzicale cântate cu patos, o comoară de forme de interpretare, transmise ca bunuri spirituale generaţiilor următoare.

Melodiile au vehiculat versuri, o bogăţie ritmică în care s-a cristalizat un principiu al unităţii lui şi o particularitate care defineşte categoric şi diferenţiază acest cântec.

Cântecul fanfarei din Gulia a fost şi a rămas o mărturie vie şi caracteristică asupra simţirii şi întregii naturi sufleteşti a omului, el este o obiectivare a concepţiei de viaţă, cristalizată de-a lungul vremii, substratul de conştiinţă al localnicilor din satul Gulia.

Fanfara a cântat durerile şi nemulţumirile, a cântat istoria, astfel sufletul lor a fost un izvor nesfârşit de frumoasă poezie. Porniri ale inimilor şi toate razele geniului lor.

La hore, nunţi, botezuri, cununii au cântat cu instrumentele, clipe unice, momente solemne, valuri, glasuri. În forme generoase şi mângâietoare ale artei şi-au vărsat preaplinul inimii, plăsmuindu-şi sufletul, iar membrii fanfarei au preluat aceste generoase forme şi le-au urcat pe tronul valorilor.

Atâtea manifestări muzicale, reale, concrete, preţuite de oamenii locurilor presupuneau o bogată sursă sufletească, o caracteristică de fireşti dispoziţii, cu însuşiri originale, în care îşi află obârşia comună atât de variate închipuiri artistice. O bogăţie de sunete, o bogăţie de sentimente exprimate cu clarinetul, trompeta, frigonul, toba, contrabasul, tonuri de melodii care se revărsau cu un flux de viaţă afectivă, dorul inimii cu gemete, cu accente care umpleau satele din Moldova.

Din case umile de ţară, de altădată, din Gulia, dar curate şi mirosind a busuioc, lângă focul de la vatră, singura sursă de lumină şi căldură din casa instrumentiştilor izvorau sunete ce storceau lacrimi.

Soţiile, genii de duioşie, revărsau în atmosfera casei calda efuzie a duioşiei lor, avântul liric, vraja nespusă a cântecului de leagăn.

O muzică impresionantă, melodii, motive, fragmente muzicale, cântece şi jocuri populare, repertorii superbe, interpretări de virtuozitate, magnifice, toate în urma unor eforturi, repetiţii de durată.

Fanfara din Gulia rămâne o emblemă a satului, iar chipurile membrilor fanfarei mai dăinuie în privirile modeste ale urmaşilor care au preluat de la înaintaşi nestematele valori muzicale. Fanfara Rădulenilor a cântat la nunta lui Ion Duca din Dolheştii Mari, a cântat la Paşti, când scrânciobul se-nvârtea, lumea venită admira jocul şi muzica.

Vuia satul de melodiile interpretate de fanfară. Muzica lor trezea emoţii.

Satul Gulia a fost şi a rămas o pepinieră de muzicanţi. Fanfara a rămas o emblemă a satului Gulia, care în zilele noastre s-a modernizat, romii trăiesc în fericire şi bunăstare fiind pasionaţi de muzică, hrana lor spirituală.

Gulia a rămas o pepinieră de talentaţi instrumentişti de valoare, una din vestitele formaţii a fost aceea a Rădulenilor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: