Nici minciunile nu mai ţin

A fost o vreme când populiştii români au dus-o bine: minciunile lor, oricât de gogonate, găseau foarte mulţi fraieri să le creadă, iar manipularea electoratului aducea câştiguri nesperat de mari la urne. Mai ales minciunile în care mureau ei de drag pentru Rromânia şi rrromâni, pentru biserica strămoşească şi Dumnezeu (dar fac nuntă boierească în Postul Mare!). Aşa că perioadele post-alegeri au avut toate cam acelaşi parcurs: guvernarea începea pe un trend exagerat de aderenţă populară şi aşteptări la fel de mari ca gogoşile electorale, iar apoi urma degringolada şi până la următoarele alegeri, toată zestrea de voturi se făcea praf şi pulbere. La fel ca acum.

În consecinţă, populiştii încearcă să se dezică, în vorbe măcar, de populism, fiindcă minciunile nu mai prind la atât de mulţi cetăţeni, iar populismul însuşi, de când cu Brexitul, începe să se dezumfle. Foarte puţini vor mai crede promisiunile că viitoarea guvernare le va aduce bunăstare de moment ce inflaţia, scumpirea produselor şi creşterea dobânzilor, a taxelor şi a impozitelor au redus la mai nimic ultimele creşteri de salarii la stat şi de pensii. Şi mai puţini vor crede că actuala majoritate va fi în stare să readucă dreptatea şi justiţia la cotele normale într-o societate civilizată şi democratică. Oare cum să mai crezi în dreptate când toţi marii mahări se înghesuie să-şi creeze portiţe de scăpare de pedepse prin legi şi ordonanţe? Deşi imunitatea îi protejează şi acum în mod nedemn şi ruşinos, nu numai pentru declaraţii politice, ca în lege, ci şi pentru corupţie.

Situaţia e identică în domeniile şoselelor, al educaţiei şi al sănătăţii, unde senzaţia că România s-a împotmolit de-a binelea a devenit generală şi fără leac. Nu ştiu ce minciuni s-ar mai putea inventa pentru evitarea impasului, iar campania electorală a europarlamentarelor a izbucnit cu sloganuri împotriva hoţiei, a mafiei, a incompetenţei actelor de guvernare şi cu proteste fără sfârşit ale magistraţilor. Ca să nu mai adăugăm şi atenţionările tot mai dure ale partenerilor UE şi NATO.

Aşadar, iată că, în mod surprinzător, politica românească a intrat în criză de minciuni. Nici nu ştii dacă e bine să te bucuri ori nu. Totuşi să nu ne bucurăm, fiindcă, în lipsa unor minciuni de efect, se va apela, ca de obicei, la reîncălzirea unor ciorbe înăcrite de când lumea, căci voturile nu se vor mai aduna la fel de multe în plasa mincinoşilor.

Iată că minciunile vechi nu-i mai ajută pe populişti, de aceea se strofocă să scornicească altele noi: aurul Băncii Naţionale a României aflat seifurile băncii centrale londoneze cică nu „produce” nimic pentru România şi, de aceea, trebuie repatriat. Motivaţia e la genunchiul broaştei: nimeni „nu-şi ţine bijuteriile la vecini”! Vestea a bulversat piaţa monetară internaţională, iar legea trecută de Senat a pus capac: Banca Naţională, deci ţara întreagă, a pierdut în nici o lună mai bine de jumătate de miliard de euro, bani buni pentru autostrăzi şi spitale… Încă o găselniţă ca asta şi întindem mâna la UE ca Grecia anii trecuţi.

Altă minciună şi mai gogonată este că Uniunea Europeană nu ne consideră egali cu ceilalţi parteneri europeni, ne discriminează şi ne transformă în colonie. Cică mărfurile proaste ale Occidentului ne omoară copiii, ne strică sănătatea…, dar cele câteva zeci bune de miliarde de euro primite cadou de la UE ne-au făcut bine. Însă nu UE ne-a băgat pe gât marfa proastă, ci au cumpărat-o marii noştri capitalişti-importatori-investitori „strategici”, care vor profit cât mai mare şi cheltuieli cât mai mici. Şi cum noi cumpărăm ce e mai ieftin… De ce nu-i caută nimeni la profit şi la lege pe importatorii veroşi? Fiindcă sunt mână în mână cu diriguitorii, adică sunt tot de-ai lor, iar acuzaţiile actuale împotriva lor sunt doar formale. Dau bine la „ciumpalaci”. Ei, bine, cu minciuna asta s-ar putea să mai prostească pe mulţi.

Una şi mai gogonată: în Opoziţie, mai ales în formaţiunea lui Cioloş, cică s-au aciuat toţi securiştii şi acoperiţii, toţi neomarxiştii şi comuniştii (noi), toţi cei ce votează împotriva României şi a poporului român, toţi libercugetătorii şi revoluţionarii de profesie… Sper să nu li se adauge şi statul paralel, Soros, mancurţii, homosexualii, lesbienele, antisemiţii, homofobii… ca să se uite Europa la noi ca la urs. Nu că ar fi prima dată… şi mă tem că, nici ultima.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: