Magnoliile

Primăvara şi-a intrat iar în drepturi, cu aripi noi, cât larga zare. Ghioceii, primii vestitori ai noului anotimp, au lăsat mesajul lor în grija altor flori grăbite a bucura privirile şi inima. Zilele încep să crească. Împrumută lumină din ochiul avid al răsăritului de soare. Caişii, cireşii de mai, alţi arbori şi arbuşti şi-au deschis corolele, lăsate în grija albinelor cu zumzet ademenitor. Grădinile au îmbrăcat deja haine noi. Străzile capătă şi ele o altă înfăţişare. E o plăcere să le străbaţi, mai ales în zonele mai puţin aglomerate. Îţi atrag atenţia şi nu se poate să nu te opreşti, fie şi câteva clipe, pentru a admira acei arbuşti exotici, tot mai vizibili în ultimii ani. Sunt magnoliile, cu flori deosebit de frumoase, mari, albe, roşii, crem, mov, dar şi alte culori, plăcut mirositoare, cultivate ca plante decorative, al căror nume provine din germanul magnolie sau din francezul, italianul magnolia. Cele mai înalte par adevărate policandre, armonios încărcate cu flori, ce te obligă, parcă, să te închini în faţa lor. Copacii din jur par şi ei miraţi de aceste apariţii încântătoare, oferindu-le întâietate în a-şi etala frumuseţea.

În grădina familiei fiului meu, acest arbust a devenit o vedetă. E plin de flori. Spre el privesc mirate zambilele, narcisele şi lalelele din jur, gata să concureze cu el. Liliacul, vecin prietenos, abia aşteaptă să-şi răspândească şi el parfumul.

Prin locurile pe unde îmi port zilnic paşii, dau bineţe şi altor magnolii. Zăbovesc în preajma lor şi încerc să descopăr ce taine ascund. Sunt profuziuni florale, deşi iute trecătoare, ivite din gânduri, împlinind primăvara, emoţii care te pătrund, umezindu-ţi ochii.

E miez de primăvară! Natura se primeneşte şi se însănătoşeşte. Cu sinele lucrează, umplând cu dorinţe grăbite vietăţi, purtând la brâu buchet de flori, care se cos apoi pe ii şi poale lungi de rochii. Să o ocrotim la fiecare pas şi să ne bucurăm de binefacerile ei, nădejdi spre alte anotimpuri. Nimic parcă nu e mai de preţ acum decât această desfătare, sărutată de reîntoarcerea unor păsări călătoare, de susurul încă timid al izvoarelor, de zburdălnicia mieilor şi de larma copiilor.

Să fim mai buni, mai omenoşi şi sinceri şi să ne privim cu aceeaşi seninătate. Sfintele Sărbători de Paşti să ne găsească mai curaţi sufleteşte, mai uniţi în bine şi să păstrăm în inimi şi câte ceva din măreţia magnoliilor, hotărâte să reziste şi aici, unde pământul poartă în suflet rodnicia.

EMIL SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Puiu din Udești says:

    Domnul profesor Emil Simion ne încântă și în această primăvară cu o parfumată incursiune în lumea florilor care au așteptat atât ca să treacă înfrigurata iarnă și să ne bucure sufletele cu frumusețea culorilor și cu mireasma lor.

    Ca nimeni altul romanticul Emil Simion găsește cuvintele potrivite pentru a ne spune că natura a renăscut, oferind un superb spectacol de lumină și culoare, că primăvara ne zâmbește.

    Parcă la fiecare pas ne zâmbește o lalea, o zambilă sau o narcisă și mai nou magnolia. Ne strigă parcă și ne spun: Priviți-ne frumusețea trecătoare!

    Mesajul pe care îl transmite acest articol este clar pentru mine: opriți-vă câteva momente din viteza cotidianului pentru a vă bucura de miracolul renașterii naturii !

    Domnule Emil Simion mă bucur că existați!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: