Să nu faci de două ori aceeaşi greşeală!

 Latinii spuneau „Non bis in idem!” şi acest principiu (tradus aproximativ în titlu) era bine fixat în dreptul roman. În esenţă se referea la puterea lucrului judecat: nimeni nu avea dreptul să întoarcă un proces deja judecat şi să dea o altă sentinţă, prevedere valabilă şi azi în toate ţările democratice.

Din dreptul roman, principiul a fost extins la viaţa de zi cu zi şi înseamnă că, pentru un om cu scaun la cap, este ruşinos şi descalificant să cazi de două ori în aceeaşi greşeală. Ei, bine, acest principiu vechi de când civilizaţia nu are nicio valoare pentru demnitarii din fruntea treburilor noastre publice şi îl încalcă de câte ori interesele le-o cer. Căci de ruşine nu se mai moare în politică, iar de onoare, demnitate, nici nu se poate vorbi. De demonstrat.

Nu interesează în abordarea de faţă indivizi care repetă de mai multe ori aceeaşi greşeală, ci doar demnitari cărora li s-au încredinţat sarcinile pline de responsabilitate ale bunei guvernări, sarcini pentru îndeplinirea cărora primesc un salariu deloc mic de la contribuabili. Fireşte că în aceste demnităţi publice ei trebuie să dovedească hărnicie, înalte competenţe, corectitudine şi cinste. Ceea ce se întâmplă tot mai rar şi mai anevoie.

Primul exemplu este unul edificator: deşi a aflat încă de anul trecut că mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim este atributul constituţional al preşedintelui, prim-ministrul Vasilica-Viorica Dăncilă a repetat greşeala în faţa marilor agenţii internaţionale de presă ale SUA şi a AIPAC (The American Israel Public Affairs Committee). Ca să arate cât de puternică este poziţia politică a Domniei Sale în România, a hotărât pe loc, în numele poporului său şi mai ales al său personal, mutarea ambasadei, uitând că într-un asemenea caz este un concurs de decizii administrativ-juridice ale instituţiilor româneşti, hotărâtor fiind decretul prezidenţial.

Pe moment, iniţiativa negândită şi nefundamentată nici politic, nici juridic i-a fost aplaudată, dar apoi au început să curgă consecinţele: regele Abdullah al II-lea al Iordaniei şi-a contramandat vizita de stat în România, iar Majestatea Sa este unul dintre cei mai importanţi lideri ai Lumii Arabe, Marocul a anulat vizita lui Călin Popescu Tăriceanu la Rabat, iar dl Tăriceanu este al doilea om în stat, ministrul de Externe francez şi-a anulat întâlnirea cu omologul său român, dl Theodor Meleşcanu…, reacţia UE este la fel de furioasă, iar şansa României de a mai prinde un mandat nepermanent în Consiliul de Securitate este ca şi pierdută. Urmează întreruperea unor relaţii economice şi comerciale cu ţări arabe. Răspunderea însă este pasată preşedintelui Iohannis, care n-a avut nici în clin, nici în mânecă cu gafa prim-ministrului Dăncilă.

Altă greşeală, poate şi mai gravă, este neaplicarea principiului separaţiei puterilor în statul de drept şi punerea Justiţiei sub control politic. Or neaplicarea acestui principiu în cei 45 de ani de comunism a dus la revoluţia din 1989 şi la căderea Guvernului Năstase în 2004, căci fără dreptate nicio entitate statală nu rezistă.

Pe deasupra, liderii actualei majorităţi de guvernământ şi prim-ministrul României aveau două precedente clare ca bună ziua: Ungaria şi Polonia au încercat acelaşi lucru, iar acum se află în situaţia activării clauzei art. 7 din tratatele UE. Practic, diriguitorii noştri reeditează aceleaşi greşeli, iar consecinţele se anunţă la fel de dezastruoase. Este vorba de apartenenţa României la UE şi NATO. Este vorba, nu în ultimul rând, de diminuarea contribuţiei financiare a UE pentru dezvoltarea României. Şi totuşi acţiunea de subordonare a Justiţiei continuă fără să-şi asume nimeni responsabilitatea.

Nu sunt singurele greşeli repetate de înalţii noştri diriguitori, iar consecinţele lor se răsfrâng asupra tuturor cetăţenilor, chiar dacă măriile lor repetă mereu că sunt angajaţi să slujească binele comun, că sunt mari patrioţi, numai că vorbele nu li se potrivesc deloc cu faptele: poziţia internaţională a României se clatină, iar nota de plată va fi pe măsură.

Print Friendly, PDF & Email

2 Comentarii

  1. ROMÂN din ROMÂNIA says:

    ”neaplicarea principiului separaţiei puterilor în statul de drept şi punerea Justiţiei sub control politic
    A DUS LA REVOLUȚIA DIN 1989”?

    ha-ha-ha-ha-ha ! ( a se citi RÂS HOMERIC)
    Chiar așa Domnule Profesor Tomegea? ”REVOLUȚIA din 1989”? NON BIS IN IDEM !
    Poate ați vrut să scrieți LOVITURA DE STAT KGB-CIA sprijinită și de ”AGENTURILI străine” din BOZGORISTAN(ungaria),franța,germania,austria,serbia,israel.

  2. Cititor_în_stele says:

    Dacă toate cele de mai sus ar fi fost diseminate spre cititori de către o oarecare lepră cazonă,cum cunoaștem noi un caz din practică,un domn mic și buhăit scăpat, de la micii din carne dubioasă și vodca contrafăcută din piața mică,direct în parlament,un domn cu bască,căruia îi zornăie tablele la fiecare mișcare,nici nu ne-am mira… Însă vorbim despre altcineva,despre domnul Tomegea,care,iaca,nu mai este mult și îi calcă viguros pe urme,amețește vulgul cu tot felul de inepții manipulatoare,mai mult sau mai puțin voluntare… Iată,luate pe rând:
    Principiul „non bis in idem” sau cel al autorității de lucru judecat sau,în fine,cel al stabilității judiciare, nu a avut și nu are nici una dintre conotațiile și nuanțele pe care le sugerați, în mod parșiv și profund imoral, dvs. ! Acest principiu este menit să confere garanții persoanei,individului,contra oricărui abuz de putere aflat la îndemâna,la tentația, celui care acuză sau care deține o putere de natură a repune,prin orice mijloace,un proces pe rol doar pentru a obține o sentință convenabilă celui ce deține acea putere sau are un interes ilegitim! Adică,tradus pe înțelesul tuturor,să zicem că o oarecare doamnă Rarinca,personaj aparținând lumii obișnuite,celor pe care doriți să-i aburiți dvs., se judecă cu o altă doamnă,întâmplător presedinte al ICCJ,partener de nădejde al DNA,acea doamnă Rarinca câștigă definitiv procesul dar autoritatea de lucru judecat,principiul „non bis in idem„ sunt folosite într-o formulă caricaturală pe calea unei excepții improvizate,se judecă din nou și câștigă cine trebuie,adică doamna Stanciu,partenera de nădejde,ca nu cumva să și-o ia in cap vulgul…
    Iată însă și textul art. 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției europene a drepturilor omului (sunt convins că nu o să aveți dificultăți cu traducerea…)
    Article 4 (droit à ne pas être jugé ou puni deux fois) du Protocole n° 7 à la Convention européenne des droits de l’homme :
    „ 1. Nul ne peut être poursuivi ou puni pénalement par les juridictions du même État en raison d’une infraction pour laquelle il a déjà été acquitté ou condamné par un jugement définitif conformément à la loi et à la procédure pénale de cet État.
    2. Les dispositions du paragraphe précédent n’empêchent pas la réouverture du procès, conformément à la loi et à la procédure pénale de l’État concerné, si des faits nouveaux ou nouvellement révélés ou un vice fondamental dans la procédure précédente sont de nature à affecter le jugement intervenu.
    3. Aucune dérogation n’est autorisée au présent article au titre de l’article 15 de la Convention. ”
    Alineatul doi,tradus,sună,deci,așa:
    „ Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului conform legii și procedurii penale a statului implicat,dacă fapte noi sau nou descoperite sau un viciu fundamental în procedura precedentă sunt de natură a afecta judecata intervenită.”
    Faptele noi sau abia aflate și necotate în procesul încheiat,ori vreți dvs. ori nu vreți,se referă ,pentru orice om cu mintea la purtător, la nelegala compunere a completului de judecată,la judecarea proceselor în condițiile aberantelor protocoale secrete care desființează separația puterilor în stat,că tot veni vorba! La procese în care o parte și-a asasinat, la propriu,uneori, adversarii politici prin lucrarea unui sistem aberant,poliție politică fără nici un echivoc!
    Apoi,nu vă este jenă, sau rușine sau,mă rog,ceva pe-aproape,să invocați Constituția în legătură cu intenția guvernului de a muta ambasada României de la Tel Aviv la Jerusalem ca și cum ați avea,dvs. și partea pe care o reprezentați,respectiv interesul ruso-german,ați deține vreun monopol,vreo exclusivitate ? Sediul materiei se află în Constituție la articolul 102,alin.1 ,care stabilește că :
    „ARTICOLUL 102
    (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.”
    Cât privește rolul președintelui,acesta este unul quasisimbolic,de reprezentare,actul fundamental fiind lipsit de echivoc chiar pentru anumite minți condamnate la retard:
    „ARTICOLUL 91
    (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
    (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. ”
    Acordându-vă,cu titlu gratuit,beneficiul prezumpției de bună credință,de posesie a unui IQ convenabil, socialmente recunoscut,vă întreb,retoric,desigur: la ce anume încadrați dvs. mutarea ambasadei României de la tel Aviv la Jerusalem – la ,cumva,schimbarea rangului misiunii diplomatice? Dacă da,pe ce vă bazați? Că și asta se face la propunerea guvernului,titular al politicii externe și responsabil exclusiv în fața parlamentului,din economia textului constituțional rezultând în lipsa oricărui echivoc ,că președintele nu ar putea modifica nici măcar o virgulă,deoarece guvernul negociază tratate pe care președintele doar le semnează,adică are obligația să le semneze,cum foarte simplu ar putea (și o va face,probabil…) stabili ,pentru cei înceți la minte,răuvoitori,încuiați,CCR…
    Chiar și pentru cei care nu pot interpreta corect o normă de drept internațional public coroborată cu una de drept constituțional intern,oare nu este foarte limpede că mutarea ambasadei pe teritoriul unui stat recunoscut prin proceduri diplomatice consacrate,deci că această mutare este DOAR un act administrativ? In dreptul internațional public recunoașterea unui stat este declarativă de drepturi iar nu constitutivă de drepturi… Nu există recunoaștere condiționată sau parțială,recunoașterea făcută de un stat,recunoașterea în drept și nu în fapt,nu constituie inceputul statului recunoscut chiar dacă poate coincide cu acesta,cu debutul unui stat… Statul este recunoscut așa cum este el,de aceea este declarativă de drepturi recunoașterea,cu structura și instituțiile constituționale ale acelui stat,nu poți să recunoști un stat cu condiția ca acel stat să aibă capitala unde dorești tu…
    Nefiind,deci, vorba despre altceva decât despre exercitarea unei prerogative guvernamentale exclusive,mutarea iar nu ridicarea în rang (că nu se transformă din consulat în ambasadă!) nu are nevoie de acordul sasului dvs.,mai exact de binecuvântarea lui Frau Angela! Iar din împrejurarea că „UE este furioasă…”,am putea să ne mirăm și mai tare,că de ce este UE furioasă,are UE o politică externă unitară,care să rezulte din textul vreunui acord,care este poziția formală a UE (adică solemnă,în sens juridic) referitoare la capitala Israelului? Nu știți sau vă prefaceți că nu știți că a fost cât pe ce ca numita UE să aibă politică externă unitară,imn,steag propriu,un statut care ar fi rezultat dintr-o integrare accentuată,dar că în urma unui referendum (ca să vezi!) francez s-a dus totul de râpă? Că acel NON al Franței reprezintă,de fapt inceputul sfârșitului UE?
    Că o eventuală mutare a sediului ambasadei noastre la Jerusalem deranjează Germania,sigur,vede oricine,pentru că toate mofturile și anatemele de acolo ne vin,de la împrejurarea că nu pronunțăm la timp și corect Ja Wohl…Pe șleau:Germania practică un soi de neonazism elaborat,sofisticat,cu voie de la Moscova,trebe și oleacă de antisemitism și cum să-l facem că ne vede lumea și ies vorbe… Aducând in Europa un antisemitism garantat,cel al refugiaților din lumea arabă… Deci, cum să faci „..înțelegeri secrete cu evrei..”,cum? Ca să cităm dintr-un clasic sas in viață… Pentru că dvs. nu poate să vă scape nuanța din exprimarea sasului,el nu a zis „…înțelegeri secrete cu niște evrei…”,ceea ce,oricum,era grav și în registru antisemit,nici „…cu evreii…”,la fel ,aflată în registrul peiorativ și antisemit,el azis „..cu evrei…”,adică cu această specie umană inferioară,cf. mein kampf,nu?…
    Nu că n-ați putea dvs. dormi de grija resurecției nazismului în Europa,vai,așa o rușine nu vă atribuim…
    Insă a poza în altceva,în luminător al tinerei generații afișând o morgă aristocratică,a unei aristocrații, măcar ,a spiritului,cu o patină discretă dar și impunătoare,este,cel puțin în cazul dvs.,un exercițiu ratat,deoarece seamană doar cu clasica lamentație a batrânei ducese care nu găsește closetul,ezact când presiunea este mai mare…Lăsând să se vadă și poalele kufurite dar și lustrul mai degrabă jegos cu care se afișează lepra cazonă mai sus menționată,poate și pentru că vor fi fiind ambii înhămați la același car de război.
    Lepra cazonă care nu are liceul absolvit în mod regulat,cu bacalaureatul luat prin efracție sau escaladare,atribuit prin ordin de zi pe unitatea de învățământ,cu de cca 5(cinci)ori mai multe facultăți în CV decât cele pe care le puteți proba dvs.,absolvite și acelea prin cursuri la foarte mare distanță,prin corespondență cu porumbei sau cu trăsurica..
    Cam pe-acolo vă aflați,cam cu ăștia încercați să ne prostiți,cu ideile lor puține dar fixe.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: