În numele ţării mele şi al poporului meu

Să recunoaştem din capul locului că o asemenea abordare a noţiunilor de patrie şi popor ne lipsea. Dar, după dispariţia monarhiei, în România legitimitatea unui astfel de discurs nu poate fi transferată altui reprezentant, nici măcar şefului statului. Cu atât mai mult cu cât demnitatea de şef de stat nu apare explicit în actuala Constituţie. Abia Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat în 2013 un amendament, rămas în stadiul de proiect, prin care preşedintele României va putea fi definit drept şef al statului. Numai că ar fi de dorit ca preşedintele ales, din modestie, cuminţenie morală şi fairplay să nu uzeze de termeni exclusiv monarhici. Nu se cade.

Explicaţia e simplă: regele primeşte regatul moştenire în numele lui Dumnezeu de la înaintaşul său odată cu legitimitatea exprimării în numele poporului şi al patriei sale, în timp ce preşedintele ales este doar reprezentantul legitimat de popor prin votul unei majorităţi constituţionale. În această calitate, sintagmele ţara mea, poporul meu, şef al statului pot fi folosite ocazional, dar conţinutul şi legitimitatea lor diferă.

Surpriza a venit zilele trecute, când prim-ministrul României, Vasilica-Viorica Dăncilă, a încălcat regulile şi cutumele înaltelor demnităţi publice declarând: „Sunt încântată să anunţ astăzi, în faţa audienţei AIPAC, că după finalizarea analizei de către toţi actorii constituţionali implicaţi în procesul decizional din ţara mea şi în deplin consens, eu, ca prim-ministru al României, şi Guvernul pe care-l conduc vom muta ambasada României la Ierusalim, capitala Israelului”.

Nu interesează în discuţia de faţă cine are cuvântul hotărâtor în mutarea ambasadei României, fiindcă în Constituţie se precizează cu claritate, ci apelul prim-ministrului la termeni din recuzita monarhiei: „ţara mea” şi egocentricul „eu”. Aici nu este vorba de patriotismul fiecărui cetăţean român care se mândreşte cu „ţara lui”, ci de extensia ideilor de domnie şi proprietate în sensul folosit numai de regele nostru, fie iertatul Mihai I de România. Ceea ce, să spunem, a fost prea mult. Ca dovadă reacţia de condamnare publică aproape unanimă.

Reacţia de condamnare publică, însă, e criticabilă: prim-ministrul nu are nici legitimitatea monarhului, nici măcar legitimitatea preşedintelui dată direct de către popor prin intermediul votului, ci de către majoritatea parlamentară, ceea ce înseamnă până la urmă tot legitimitate, dar una indirectă. Folosirea sintagmei „ţara mea” cu semnificaţia de mai sus înseamnă cu toate acestea un abuz: uzurparea funcţiei de „şef al statului”, înţeles conform Comisiei de revizuire a Constituţiei.

Cât despre personalizatul eu, continuare a particulei voievodale io (Io Ştefan Voievod…), accentuat cu atâta empatie de către Viorica-Vasilica Dăncilă, să recunoaştem că nu e un gest involuntar, ci o consecinţă a părerilor Domniei Sale despre sine. Păreri care nu coincid cu ale majorităţii cetăţenilor.

Pentru edificare, ar fi bine să privim cum se petrec lucrurile în ţări cu democraţie consolidată de veacuri bune: constituţiile lor exprimă cu maximă claritate raporturile reprezentanţilor aleşi cu cetăţenii, iar abuzurile de termeni precum aceia de mai sus aproape că nu există. Egoismul şi egocentrismul nu-i caracterizează pe oamenii lor politici, iar, dacă totuşi apar, sunt pedepsiţi prin eliminare imediată. Mai întâi prin proprie demisie, apoi de către instituţiile puternice ale statului de drept, de către partidele politice ale celor în cauză şi la urmă prin vot. Nimeni nu se încumetă să defileze cu astfel de personaje care şi-au pierdut busola bunului-simţ.

Faptele de mai sus denotă în ultimă instanţă lipsă de respect faţă de România şi faţă de trecutul ei, faţă de poporul român, faţă de Uniunea Europeană din care facem parte alături de (încă) cele 27 ţări surori şi prietene, unde lungimea nasului coincide cu importanţa funcţiei politice, nu aceea pe care şi-o arogă el însuşi, ci aceea pe care i-o atribuie pe merit societatea. Lecţia de mai sus ţine de nobleţea spiritului şi de bună creştere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: