Despre poezie, acasă la Nicolae Labiş

Ziua de 23 martie a venit cu miros de primăvară, cu soare strălucitor, cu ghiocei, brânduşe şi brebenei. Membrii cenaclului „Nectarie” din Vama au fost norocoşi când au ales această zi pentru a răspunde invitaţiei repetate a prof. Vasile Panţiru, mulţi ani manager cultural şi apoi de învăţământ particular în Vatra Dornei, de a-l vizita în satul natal, Mălini, de fapt în… Satul de vacanţă „Nicolae Labiş” din Văleni Stânişoara, care prinde contur datorită inimosului profesor. La o oră încă a amiezei, ne-am întâlnit în faţa Casei Memoriale „Nicolae Labiş” de la Mălini (pe care n-am putut să o vizităm, muzeografa fiind internată în spital), dar l-am ascultat pe Vasile Panţiru, al cărui învăţător a fost Eugen Labiş, tatăl poetului, cu poveşti despre anii de şcoală, despre istoria casei memoriale şi a familiei, despre un festival de folclor de la Bucureşti, când familia poetului a fost colindată de Ansamblul „Capra de la Mălini” şi faimosul fluieraş Ilie Cazacu.

„Eugen Labiş era cuceritor în povestire” îşi aminteşte fostul său elev, care îi seamănă.

Am vizitat apoi Mănăstirea Slatina, vestită ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu, unde domnitorul îşi doarme somnul de veci, şi ne gândeam, parafrazând un motto din celebra nuvelă a lui C. Negruzzi, că pe mulţi ar avea acum domnitorul „să popească”, de s-ar scula. Am ascultat glasul blând al monahiei ghid, care ne-a dat amănunte despre istoria locaşului, despre personalităţile din rândul clerului care au trecut pe aici sau au rămas pentru eternitate, am vizitat muzeul mănăstirii. Trecând prin aproape toate satele comunei, am constatat pe viu că mălinarii sunt oameni mândri şi gospodari.

La satul de vacanţă, nepotul amfitrionului nostru ne aştepta ca o gazdă primitoare, după încălzirea atmosferei derulându-se poveştile despre copilul teribil al literaturii române care a fost Nicolae Labiş, recitaluri din versurile sale, din creaţiile proprii prin care cenacliştii au marcat, chiar dacă puţin mai târziu, Ziua Mondială a Poeziei.

Preşedintele executiv, scriitorul Ion Mugurel Sasu, a deschis discuţiile informându-ne despre invitaţia primită de a participa la Festivalul „Ion Budai Deleanu” de la Geoagiu, despre prezenţa în presă, despre festivalul din septembrie de la Vama. Col. (r.) Ion Abutnăriţei a realizat o cronologie a vieţii şi activităţii literare a lui Nicolae Labiş, amintind că cel care l-a studiat şi l-a prezentat aproape exhaustiv pe poet este valorosul cercetător şi istoric literar Nicolae Cârlan, în cuprinzătorul volum „Opera magna”, şi tot acestui neobosit profesor i se datorează organizarea casei memoriale de la Mălini.

Pentru recitalul de poezie din opera lui Nicolae Labiş, Ion Mugurel Sasu a ales „Albatrosul ucis”; am ascultat apoi „Sadoveniene” (Vasile Cristea), „Dacă toate acestea fi-vor învăţate” (cântată de Valeriu Penişoară şi oferită de Radu Stancu), „Mioriţa” (Paraschiva Abutnăriţei), „Dans” (Anica Facina), „Cireşul” (Luminiţa Ignea). Nu puţine şi reuşite poeme proprii, dedicate poeziei, ne-au încântat: „Seară de primăvară”, „Amintire cu nomazi”, „Fusul” (I. M. Sasu), „Am iubit” şi „O poezie” (Constantin Moldovan, care s-a declarat fan al poeziei de dragoste a lui Nicolae Labiş), două sonete din vol. „Epistole către Hefaistos” (Vasile Ursachi, care ne-a mărturisit că s-a „dezmeticit poeticeşte în 1977, cu poemul „Naşterea puiului de cerb”, după ce ascultase inegalabila „Moartea căprioarei”). Vasile Cristea a dedicat un poem lui Nichita Stănescu şi a recitat „Poemul, ca o rugăciune”; „Scurtă poveste” dedicată lui Nicolae Labiş a rostit subsemnata, „Lăsaţi poetul…”, Anica Facina, un poem pentru Grigore Vieru ne-a transmis Jenica Romanică, „Vivat Ziua Poeziei”, „Căpriorul ucis” şi catrenul „Proşti, dar nu aşa de mulţi” a rostit Luminiţa Ignea. Prof. dr. Luminiţa Ţaran a venit cu „Albumul memorial Nicolae Labiş”, din care ne-a reamintit exemplara caracterizare pe care poetul necuvintelor a realizat-o pentru confratele său. Ion Grămadă a vorbit despre debutul lui Nicolae Labiş (după Dragoş Vicol), despre o întâmplare cu poetul, relatată de sora sa Margareta, şi a recitat poezia „Prea târziu” de Virgil Carianopol, dedicată femeilor (suntem încă în luna martie!)

Ne-a surprins plăcut mărturisirea lui Marian Călinescu „Am deschis poarta casei memoriale şi am descoperit un copil formidabil care a făcut ce nu voi face eu într-o viaţă! Labiş a deschis un drum: să dăm ce avem mai bun din noi”. El a ales pentru lectură o reuşită proză scurtă, „Şarpele casei”, scrisă de un prieten, G. Arhip.

23 martie, o zi frumoasă, bogată, pilduitoare, sperăm să mai fie alte asemenea, care ne unesc în dragostea pentru creaţie, în respectul pentru valorile noastre culturale.

Foto: I. M. SASU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: