Oameni şi cărţi

Lucrări închinate Centenarului Marii Uniri

Emil Satco, Alis Niculică, ENCICLOPEDIA BUCOVINEI, ediţia a II-a (vol. 1, 2, 3, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2018, 2.509 pagini)

Continuând, dezvoltând, diversificând şi amplificând conţinutul monumentalei opere „Enciclopedia Bucovinei”, a regretatului cărturar, scriitor şi om al bibliotecii, Emil Satco (1941-2007), fiica sa, Alis Niculică, a elaborat şi publicat în anul Centenarului Marii Uniri, 2018, la Editura Karl A. Romstorfer, sub egida Complexului Muzeal Bucovina, la Suceava, cea de-a doua ediţie a lucrării (prima ediţie a apărut în anul 2004). În acest fel, Alis Niculică şi-a împlinit o promisiune sacră pe care a făcut-o tatălui său pe patul suferinţelor, aceea de-a prelua şi completa această nobilă misiune, reuşind ca, în cei 14 ani care s-au scurs după trecerea lui Emil Satco în eternitate, să ne ofere o lucrare mult sporită, prin informaţii şi spaţii tipografice – de la cele două volume, apărute în anul 2004, însumând 1.450 de pagini şi 5.931 de personalităţi (şi doar 59 de instituţii culturale, prezentate sumar la sfârşitul volumului al II-lea) – la trei volume, care au în total 2.509 pagini, peste 6.000 de medalioane de personalităţi, cu informaţii „aduse la zi”, pe cât a fost cu putinţă; şi, fapt extrem de important: noua ediţie adaugă, în ordine alfabetică şi cronologică: 659 de publicaţii, 236 de localităţi şi 63 de societăţi şi instituţii culturale din Bucovina.

Aşa cum se prezintă, lucrarea este un cald şi impresionant omagiu adus înaintaşilor şi contemporanilor (români, colonişti, imigranţi etc.) din întreg spaţiul nefericitei şi detrunchiatei Bucovine, fiind, totodată, un îndemn sacru, adresat generaţiilor de azi şi de mâine, de a preţui, păstra, cinsti şi îmbogăţi acest patrimoniu bogat de valori spirituale.

Şi a se reţine – ca un preţios capital spre acel lucru de bine: continuatoarea şi realizatoarea celei de-a doua ediţii, Alis Niculică, nu este o simplă începătoare într-ale scrisului, ci posesoarea unei bogate, merituoase, preţioase şi frumoase experienţe acumulate. Are o lucrare de doctorat, axată pe tema „Viaţa culturală în Bucovina, între anii 1862-1940. Mişcarea teatrală şi muzicală” (2006), luată cu nota maximă şi distincţia „Cum laude”, publicată la Casa Editorială „Floarea albastră”, Bucureşti (2009, 344 pagini, plus anexele) şi alte 9 – 10 tomuri diferite privitoare la viaţa spirituală a Bucovinei. Ea este, totodată, şi redactor la revista „Scriptum”, pe care o editează colectivul Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava.

Şi, pentru ca cititorii să cunoască şi să folosească cu toată încrederea acest admirabil instrument de documentare, ne-am adresat autoarei cu câteva întrebări esenţiale asupra acestei atât de utile Enciclopedii a Bucovinei.

– Povestiţi-ne cum s-a născut şi s-a materializat această ediţie…

– Prima ediţie a Enciclopediei Bucovinei, publicată, aşa cum ştiţi, în anul 2004 de către cărturarul Emil Satco, părintele meu, a reprezentat rodul a peste 30 de ani de cercetări intense, de contacte strânse cu personalităţi din Bucovina istorică, dar şi răspândiţi pretutindeni în lume. Emil Satco a fost unul dintre oamenii de cultură care, la nivel naţional, a înţeles că fiecare provincie trebuie să beneficieze de lucrări de anvergură care să reunească valorile spirituale ale locului. Unii dintre aceşti oameni de mare valoare au trăit şi au contribuit la crearea unui climat de efervescenţă creatoare ce avea să fie stopat brusc, mai întâi pentru un an, între 28 iunie 1940 şi iunie 1941, apoi după 1944. După trecerea la cele veşnice a lui Emil Satco în anul 2007, ediţia aceasta, la care deja începuse să lucreze în ultimele luni de viaţă, a rămas într-o oarecare aşteptare. Dorinţa lui cea mai mare a fost ca eu să-i continui munca. Prin această lucrare consider că mi-am respectat promisiunea. De-a lungul anilor am completat, în măsura posibilităţilor, datele din prima ediţie. În anul 2015 a început o campanie de susţinere a sărbătoririi cu fast a Centenarului Unirii. Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, instituţia pe care Emil Satco a slujit-o peste 40 de ani şi pe care, la rândul meu, o slujesc de 15 ani, trebuia să realizeze ceva deosebit, de suflet, pentru a marca marele eveniment. Şi nimic nu ni s-a părut mai important decât urgentarea publicării noii ediţii, revizuite, îmbogăţite, îmbunătăţite a Enciclopediei Bucovinei.

– Care sunt criteriile cronologice, geografice şi valorice care v-au călăuzit?

– Actuala ediţie a Enciclopediei Bucovinei, apărută în anul în care am sărbătorit Centenarul Unirii cu Patria Mamă, respectă în linii mari voinţa autorului ei, cercetătorul Emil Satco, cel care a realizat, în timpul vieţii, o serie de dicţionare ale personalităţilor din Bucovina. Spun în linii mari, deoarece, din motive obiective, nu am reuşit să cuprind în această ediţie formele de relief şi reţeaua hidrografică ale teritoriului care a fost smuls, în 1775, din trupul Moldovei şi care astăzi este împărţit între două state. În schimb, faţă de prima ediţie, din 2004, aceasta a fost adusă la zi din punct de vedere al informaţiei, au fost adăugate personalităţi noi, care au început să creeze după 2005 – în măsura în care am reuşit, într-un timp relativ scurt, să cumulăm informaţiile necesare. Totodată, lucrarea noastră cuprinde referinţe bibliografice cât mai detaliate (care din motive obiective nu au putut fi incluse în prima ediţie), pentru a putea fi un punct de plecare pentru cercetări ulterioare, aprofundate. La fel ca în prima ediţie, nu a fost realizată o selecţie anume a valorilor, urmând a lăsa în seama posterităţii acest lucru. Totuşi, ne-am axat pe oameni care au lăsat şi lasă în continuare o amprentă pozitivă în societate. Actuala ediţie păstrează criteriul lui Emil Satco de a cuprinde personalităţi din zona Fălticenilor, care astăzi este parte componentă a judeţului Suceava, dar şi pe cele din ţinutul Herţei, inclus în regiunea Cernăuţi. Am considerat firesc să procedăm aşa, deoarece, după al Doilea Război Mondial, cele două entităţi administrative s-au dezvoltat economic, cultural, social şi prin contribuţia locuitorilor din zonele amintite. Faţă de prima ediţie, au fost adăugate date importante, credem noi, despre localităţile Bucovinei istorice, interesul nostru fiind acela de a consemna cât mai corect anul atestării documentare, precum şi evoluţia ulterioară a localităţii, mai ales din punct de vedere etnic. În egală măsură, au fost completate informaţiile cu privire la societăţile cultural-ştiinţifice de ieri şi de azi ale Bucovinei, la presă şi instituţii.

– Cine v-au fost colaboratorii?

– În primul rând îl menţionăm pe regretatul bibliograf Erich Beck. Emil Satco şi Erich Beck au purtat o vastă corespondenţă, cei doi mari cărturari ai Bucovinei, unul locuind în Suceava, celălalt în Germania, ajutându-se reciproc, decenii la rând, în finalizarea cercetărilor personale. După 2007 am continuat să întreţin, cu mare bucurie, această corespondenţă purtată de tatăl meu, care s-a întrerupt brusc în anul 2015, când şi acest cărturar a plecat la cele veşnice.

În al doilea rând doresc să menţionez numele colegelor de birou Elena Pintilei şi Adriana Chindriş, care, timp de un an şi câteva luni, m-au sprijinit în munca de realizare a actualei ediţii, adunând şi actualizând date despre personalităţile din prima ediţie a Enciclopediei, precum şi referinţe bibliografice.

În al treilea rând mă refer la soţul meu, Bogdan Petru Niculică, cercetător dr. la Muzeul Bucovinei, cel care a lăsat deoparte propriile sale cercetări, contribuind decisiv la realizarea medalioanelor primilor arheologi ai Bucovinei, ale unor instituţii şi societăţi de profil arheologic şi muzeistic, dar şi la corectura lucrării. Un volum atât de mare de muncă avea nevoie de cineva care să vină cu un alt punct de vedere.

Şi nu în ultimul rând îl menţionăm pe distinsul scriitor sucevean Emil Simion, care a efectuat, într-un timp record, corectura finală a lucrării, inclusiv din punct de vedere gramatical, domnia sa fiind profesor de limba română.

Tuturor acestora le adresăm calde mulţumiri!

De asemenea, recunoştinţa noastră se îndreaptă către domnul dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii Bucovinei, care ne-a creat toate condiţiile pentru ca această lucrare să poată fi finalizată în timpul propus, răspunzând pozitiv tuturor solicitărilor noastre ştiinţifice. În acest moment, gândurile noastre se îndreaptă şi către alte departamente ale Bibliotecii Bucovinei, care ne-au pus la dispoziţie întreaga disponibilitate pentru a duce la bun sfârşit lucrarea noastră: secţia Fond Bucovina prin domnul dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, departamentul de asistenţă metodică prin doamna Elena Lica, departamentul de achiziţii şi prelucrare prin doamna Mihaela Filip, biroul de informatică prin doamna Laura Pînzar – şef birou şi domnul Marcel Goriuc, către colegele mele harnice şi dedicate de la secţiile de împrumut adulţi şi sala de lectură.

Cine a finanţat editarea?

– Problema finanţării a existat dintotdeauna pentru asemenea lucrări de anvergură, care conţin mii de pagini. Am primit multe sugestii: de la a strânge bani în avans de la doritorii prezenţi în carte (lucru care se realizează în mod firesc prin alte părţi ale lumii), până la a face un împrumut la bancă. Fiind vorba despre o lucrare voluminoasă, în trei volume (2.500 pagini), pentru a apărea în condiţii grafice de calitate, finanţarea trebuia să fie una consistentă. La un calcul simplu, aşa cum ne-a sugerat o editură din Ardeal, la 1000 de exemplare, cât am dorit să aibă lucrarea, aveam nevoie de aproape 30.000 de euro. Soluţia salvatoare a venit în momentul în care am aflat că managerul general al Muzeului Bucovinei, domnul dr. Constantin-Emil Ursu a fost numit coordonator pentru judeţul Suceava al manifestărilor dedicate Centenarului. Domnia sa, ştiind că există în lucru o nouă ediţie a Enciclopediei, a răspuns imediat, pozitiv, solicitării noastre de a publica lucrarea în cadrul Editurii Karl A. Romstorfer a Muzeului Bucovinei, solicitarea noastră fiind aprobată şi de consiliile ştiinţifice şi de administraţie ale acestei instituţii. Acest demers a fost realizat cu susţinerea Bibliotecii Bucovinei şi a managerului său, domnul dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş.

În câte exemplare s-a tipărit Enciclopedia?

– 1000 de exemplare, care deja par a fi puţine.

Câte exemplare vor pleca la biblioteci, în librării, în străinătate?

– Peste 160 de lucrări sunt planificate, prin contract, să plece la: Biblioteca Naţională, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Metropolitană, bibliotecile universitare şi judeţene, precum şi la biblioteci din localităţile judeţului nostru. Pentru prima dată, Enciclopedia Bucovinei va putea fi găsită şi la biblioteci publice din regiunea Cernăuţi şi Republica Moldova, precum şi în Bibliotecile Naţionale din Austria, Germania, Franţa.

– Vedeţi posibilă apariţia şi unei a treia ediţii?

– Fireşte, în permanenţă se lucrează la completarea, în format digital, a Enciclopediei. Sunt deja îndreptate şi unele erori de tehnoredactare. Vor fi incluse nume noi, tineri care sunt acum în devenire, dar şi personalităţi care ne-au scăpat din această ediţie, cum ar fi marele actor Aurel Giurumia, născut în 1931 la Cernăuţi.

– Ce mesaj aveţi pentru cititori?

– Lucrarea noastră se adresează tuturor celor care cercetează istoria Bucovinei, viaţa ei culturală şi ştiinţifică. Este un instrument de lucru şi un potenţial punct de pornire pentru cercetări viitoare. Este incredibil fondul intelectual al acestei provincii. Indiferent de limba în care au creat, cu toţii au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural-social al Bucovinei. Sperăm că această lucrare constituie o cărămidă la baza edificiului istoriografiei naţionale, care ne indică cât de enormă este valoarea oamenilor acestor meleaguri.

Cel mai plăcut lucru este că am inclus tineri de mare perspectivă.

Cel mai trist a fost să închei medalioanele unor oameni pe care i-am cunoscut şi îndrăgit. Dar aceasta este viaţa…

Pentru cititorii Dvs. aş avea un singur mesaj: SĂ NU UITE! Să nu uite că aparţin unui neam cu un trecut milenar, că sunt cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri, că sunt parte a unui întreg ce a fost de multe ori vitregit, să respecte limba şi tradiţiile. Pentru că astăzi, în secolul XXI, în era în care ne gândim la cucerirea cosmosului, mai sunt români care se văd în pericol de a-şi pierde identitatea, care sunt nevoiţi să argumenteze de ce trebuie să înveţe şi să se roage în limba maternă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: