Legea-i lege, dar unde sunt omenia şi respectul faţă de bătrâni?

Vineri, 15 martie a.c., în jurul orei 12.

Mă aflam în oraş pentru treburi urgente şi personale. Mă pregăteam să merg acasă. Am simţit o stare de slăbiciune şi m-am rezemat de un perete. Sora mea, care mă însoţea, a intrat în farmacia din faţa noastră ca să-mi cumpere medicamente. Văzând că nu mi-e bine, am intrat şi eu şi m-am aşezat pe un scaun. I-am spus surorii mele să aducă un taxi care să mă ducă acasă. Aceasta l-a rugat pe şofer să tragă în faţa farmaciei, unde, ajutată de o tânără, m-am urcat în maşină. Mi-au spus cei din jur că nu veneau maşini din urmă. Totul a durat mai puţin de un minut. Când să pornească maşina, şoferul a fost oprit de un echipaj de poliţie care i-a cerut să-l aştepte în prima parcare. Taximetristul a intrat în panică şi a început să ne întrebe „cine plăteşte amenda”. Ştia că va fi sancţionat!

A sosit echipajul. Am îndrăznit să-l rog pe cel care îi cerea şoferului actele să înţeleagă împrejurările în care acesta a staţionat neregulamentar.

– Mi-a fost rău, domnule, şi nu mă puteam duce acasă pe picioare…

– Trebuia să chemi salvarea…

 – Bătrânii au dese stări de slăbiciune. Nu se poate chema salvarea pentru orice. Poate că în momentul acela are nevoie de ea un caz grav.

Mi-a făcut semn să tac, nevoind să stea de vorbă cu mine, şi a plecat la maşina lui pentru a completa procesul-verbal. L-am urmat cu mare dificultate, încercând să-l înduplec:

– Poate găsiţi o altă soluţie, nu amenda, pe care şoferul îmi cere să o plătesc eu.

– Nu mă înveţi tu ce am de făcut, a ripostat agentul cu un ton răstit, de superioritate.

Am rămas uimită de modul în care îmi vorbea. Dacă colegul lui de echipaj este un om corect, va confirma atitudinea agentului.

Acea „tu” căreia i se adresase cu superioritate era o femeie de peste 90 de ani, căreia tânărul poliţist din faţa sa putea să-i fie strănepot, şi care şi-a dăruit viaţa muncii de educaţie pentru ca şi cei din generaţia acestuia să fie mai buni, mai omenoşi, mai respectoşi faţă de semenii lor.

Să fim înţeleşi: legile ţării trebuie respectate, cu atât mai mult cele de circulaţie, prin nerespectarea acestora putându-se produce accidente. Nu i-am cerut agentului să nu aplice legea, ci doar să ţină cont de împrejurările în care şoferul a staţionat într-un loc nepermis.

Aşadar, legea-i lege! Unde sunt însă omenia şi respectul faţă de semeni? Cine le dă dreptul acestor tineri să-i umilească pe cei cu care relaţionează, fie ei chiar vinovaţi!? Aş zice eu, la experienţa de viaţă pe care o am, că astfel de oameni nu îşi onorează nici titlul de apărători ai legii, nici uniforma pe care o poartă.

Intenţionat nu am dat numele agentului de circulaţie. Cei în drept ştiu, desigur, cine şi unde se afla în control. Îmi exprim doar speranţa că astfel de atitudini vor dispărea din comportamentul tuturor celor chemaţi să-i ocrotească şi nu să-i umilească pe cei din jur.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: