Cezar’s

Istorie şi reclamă

Arbore. Simbol al fericirii şi al vieţii care coboară din cer, pomul răsturnat apare deseori în doctrinele ezoterice şi în Orient. La noi, Nichita Stănescu îşi compară condiţia de fiinţă care trăieşte în legătură cu eternitatea cu un arbore întors: „Arbor invers am rămas, rupt din sferă/ cu sfera aceasta aidoma, „geamănă” („Arbor invers”). Imaginea sugerează şi paradoxul întâlnirii dintre etern şi efemer în actul creaţiei artistice. În literatura epică, simbolul apare ca reper al unei lumi: salcâmul din Moromeţii, gorunul care declanşează meditaţii asupra morţii (în poezia cu acelaşi titlu de Blaga), copacul hierofanic din „Maitreyi” (M. Eliade) sau cireşul din gradina ispitelor (în „Amintirile” lui Creangă) fixează experienţe decisive, devenind centre ale unei mitologii individuale. Jurământul arborilor de a-i proteja pe oameni. O legendă spune că tot ce era viu a fremătat în clipa în care Iisus şi-a dat ultima suflare pe cruce. Atunci copacii au făcut un jurământ: să plângă, să sufere după Iisus şi să le slujească oamenilor dându-le energie purificată.

Boieri (după 1907). „– Imaş, domnule, nu dau, ce-au să’mi facă? Din moşioara mea nu dau, din ceea ce am în arendă nu pot da. Pe urmă legi şi paralegi. Ce s’amestecă, domnule, ei între mine şi ţăran: Acestea sînt afacerile noastre. Ştiu ei cîte necazuri avem noi cu ţăranii? Ştiu ei cît îs de ticăloşi şi de răi?… Ai văzut ce-au făcut cînd s-au răsculat!… – Crezi dumneata că s’au răsculat de bine? – Cum? Vrai să zici că trăiesc rău? Să muncească, domnule, cum muncesc eu, să nu fie leneşi şi răi şi să nu beie! – Ce să muncească? Ei se plîng că n’au pămînt. – N’au pămînt? Să cumpere. – De unde? – Să le deie statul.– Bine, dar statul nu mai are. – Ce’mi pasă mie! Statul să le deie, să facă ce ştie…” (Mihail Sadoveanu)

Cochetărie (masculină). „Cochetăria bărbaţilor între două vârste care se străduiesc, nu o dată, cu o nonşalanţă graţioasă, a-şi prelungi tinereţea până către şaptezeci ori chiar optzeci de ani. Tonul cu care se adresează femeilor tinere include şi o notă protectoare, cum o pavăză împotriva unor eventuale obiecţii. Dar accentul cade pe o seducţie crepusculară, de-o fragilă resemnare ce pare a transcende persoana avută în vedere, adresîndu-se de-a dreptul vieţii în reflux. E un flirt melancolic cu lumea inexorabil retractilă.” (Gh. Grigurcu)

Creiere. – Cu ce te ocupi? – Am grijă de creierele mici. – Neurolog pediatru? – Consilier de imagine.

Demon. „Demonul seamănă mult cu Dumnezeu prin pretenţii, dar în niciun fel prin intenţii.” (Monseniorul Ghika)

Glorie. „Cînd dobîndeşti gloria, ţi-ai pierdut memoria” (Proverb spaniol)

Înşelătorie (eternă). „Istoria este povestirea faptelor false prezentate drept adevărate, spre deosebire de fabulă, care este povestea faptelor adevărate prezentate drept false” (Voltaire).

Justiţie (oarbă?). „Guvernele impun justiţia, dar ar putea ele s-o impună dacă n-ar fi violat-o mai întâi pentru a-şi întemeia stăpânirea?” (Hugo Foscolo)

Muncă. Fiule, dacă vrei cu adevărat să obţii ceva în viaţă, trebuie să munceşti pentru acel ceva. Acum linişte, că anunţă numerele la loterie!

Miciurin. – De ce Miciurin nu a avut copii? – Pentru că nevasta lui a încrucişat picioarele.

Optimism (tipic… mioritic). – Care mai e situaţia, viaţa în România? – Cam grea, cam tristă! Bine măcar că mai avem încă pe cine înjura!

Parazit. „Vanitatea criticului e mai mare decât a artistului şi mai odioasă. În ea intră o nuanţă patronală. Tot punând note la fiecare, criticul se vede mai mare decât artiştii. Şi tot deodată, scutit de a avea vreo însuşire creatoare, el se aşază în afara oricărei critici şi nu cunoaşte îndoiala. Criticul pur este un parazit care, orice s-ar zice, aşteaptă avid cartea spre «a se arunca» asupra ei.” (G. Călinescu)

Reclame. Doi indieni mergeau prin pădure când, la un moment dat, se vede în zare fumul ce se ridica de la un foc. Primul spune: – Ce spune mesajul ? – Nimic important, sunt doar reclame.

Reportaj. „Într-un reportaj la tv., vorbind despre un proiect axat pe sănătate, derulat într-un sat din România, reporteriţa conchide entuziasmată: «De acum încolo, sătenii vor veni la doctor cu inima deschisă». Sperăm să nu fie chiar atât de grav.” („Dilema veche”)

Stilist. Se întâlnesc doi amici pe stradă: – Măi, tu ştii ce este un stilist? – Da! Un moldovean care ţine cu Steaua!

Trândăvie. „Cele şase «fiice ale trîndăviei» (filiae acediae), după Grigorie cel Mare: malitia (răutatea), ranco (ranchiuna), pusillanimitas (laşitatea), desperatio (deznădejdea), torpor circa praecepta (moleşeală faţă de precepte), evagatio mentis (rătăcirea minţii).” (Ioan Scărarul)

Windows. Aveţi covrigi cu mac? – Numai cu windows!

Youssuf. Doi poliţişti germani opresc şi legitimează un conducător auto. Având anumite neclarităţi, unul dintre poliţai îl sesizează pe celălalt: – Mustafa! – Da, Youssuf, ce e? – Eşti sigur că Helmuth este nume german?!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: