Vasile Mangelovschi – Zece volume de versuri, şi nicio lansare!

S-a născut la 15.03.1948 în satul Măriţei, comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava.

A urmat Şcoala Gimnazială din Măriţei, apoi liceul şi şcoala militară de maiştri şi subofiţeri de artilerie (2 ani) şi diferite cursuri militare.

A ocupat mai multe funcţii militare în Suceava, Bacău, Medgidia, Sibiu, Bucureşti, Vatra Dornei, Focşani şi Iaşi.

Bun versificator, pictor, fotograf, contabil, desenator tehnic, şofer „B” etc.

S-a căsătorit cu Ana Bejenar din Dărmăneşti, având patru urmaşi: Stelică, Sorinel, Alina, Roxana.

Debutează cu volumul de poezii „Scormonind prin amintiri” în 2013, apoi cu „Nostalgii pe aripi diafane” (2014), „Nimbul destinului osândit” (2014), „Sărbătoare de patimi” (2015), „Exuberanţe sentimentale” (2015), „Tardiva fervoare” (2016), „Pulbere de stele” (2016), „Amurg” (2017), „Paşi prin Bucovina” (2017) şi „Picătura de vis” (2018).

S-a stins din viaţă, luând drumul fără pulbere printre stele, la 3.12.2018.

Voi face câteva calcule. Cele zece volume conţin 951 de poezii, se întind pe 1736 de pagini. Recordul îl deţine poezia „Scormonind prin amintiri”, cu cele 119 strofe a câte patru versuri, având drept motto „Când amintirile-n trecut/ Încearcă să mă cheme/ Pe drumul lung şi cunoscut/ Mai trec din vreme în vreme”. (Mihai Eminescu). Multe, foarte multe poezii au câte un motto aparţinând unor oameni celebri. Iată ce scrie Vasile Mangelovschi în pagina de gardă a volumului „Amurg”, ca argument: „Cândva, urmând cursurile şcolii militare din Sibiu, adesea auzeam vorbindu-se de badea Cârţan din Cârţişoara, judeţul Sibiu. Curajosul ardelean badea Cârţan a fost de mai multe ori în audienţă la împăratul Franz Josef, la Viena, ducând necazurile şi ofurile concetăţenilor. Drumul îl făcea dus – întors pe jos, la întoarcere aducând, în desagi, cărţi pentru ardelenii săi.

Inspirat de acest ultim amănunt, cu câţiva ani în urmă, am început să scriu versuri cu modesta mea pricepere. Până-n prezent am scris, respectiv tipărit cu propriile cheltuieli, opt cărţi (apoi i-au mai apărut două – n.a.), pe care le-am distribuit fără plată în Bucovina, Bucureşti şi chiar peste hotare”. Eu sunt unul dintre beneficiari! Toate volumele i-au apărut la tipografia „ROF” din Suceava. Printre ultimele poezii lăsate în manuscris soţiei sale Ana, am remarcat-o pe cea cu titlul „Viaţă”. Iată prima strofă: „Viaţă, viaţă… te-am iubit/ Ca pe o rară floare/ Acum, părul mi-a albit/ În suflet trecutul doare”.

Poate că se va găsi cineva care să citească cele zece volume ca să le facă o prezentare de specialist. Eu doar îmi dau cu părerea…

Să revin acum la titlul materialului. Mai mulţi cunoscuţi mi-au reproşat: „Măi Kolea, tu, care «combaţi» în cultură de o jumătate de secol, fiind de ani buni «şeful» culturii din Dărmăneşti, n-ai reuşit să faci câteva lansări de carte?”.

Răspunsul este năucitor de simplu: la apariţia primului volum, eram deja pensionar, spre bucuria unor diriguitori, astfel că: „Nema spaţiu, nema sprijin, nema aplicare spre activităţi culturale!”.

După ce am citit materialul aflat în manuscris, într-un cerc restrâns, unul dintre auditori mi-a „şoptit”: „Ai rămas acelaşi tip care ai trăit pentru alţii şi nu pentru tine! Ţine minte, deşi tu o ştii foarte bine, nu te poţi îmbogăţi din cultură…”. Şi, îmi compune pe loc următorul catren: „Acum, c-un mic şi o bere/ Şi cu niscaiva pavele/ Poţi ajunge la putere/ Şi-ţi bate vântul în vele”. Cu observaţia că în loc de pavele, să pot folosi şi „lovele”. O fi având dreptate?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: