Ştefan Mandachi răspunde încercărilor de discreditare a sa şi a iniţiativei „România vrea autostrăzi”

Antreprenorul sucevean Ştefan Mandachi, care a lansat campania „România vrea autostrăzi”, a răspuns, ieri, punct cu punct, pe blogul personal, tuturor încercărilor de discreditare a sa şi a iniţiativei pe care a avut-o.

Vă prezentăm integral precizările făcute de Ştefan Mandachi. (N.B.)

„Da. Acum sunt sigur că românii vor autostrăzi. #şîeu!

Întrucât au apărut ştiri şi tot felul de postari neadevărate şi neverificate (unele caraghioase chiar), consider că este necesar să elucidez misterul şi să demontez cu argumente acuzaţiile false care mă vizează pe nedrept.

Nu am niciun serviciu secret în spate, nu cunosc pe nimeni care să facă parte din Serviciile Secrete sau poate că nu cunosc eu oamenii suficient cât să aflu din ce servicii fac parte, pentru că nu mi-a păsat. Nu cunosc membrii cheie din partide politice, nu cunosc oameni din organizaţii secrete, nu cunosc demnitari sau politicieni de rang înalt altfel decât de la televizor.

Mă bufneşte râsul când aud c-aş fi vreun spion, agent 007, James Bond. Ceea ce îmi place să cred e că toţi politicienii, spionii adevăraţi, agenţii secreţi şi ceilalţi au admirat curajul meu şi au fraternizat cu necesitatea mea de a avea autostrăzi pentru că şi ei au copii, părinţi şi prieteni care circulă pe marginea gropii, adică pe drumuri de opt metri şi două sensuri, printre tiruri şi autoturisme.

Tot ceea ce am făcut e că mi-am asumat un risc enorm pentru că mi-era greaţă de câtă frică vedeam peste tot. Cum explicaţi că am riscat totul? De ce am fost eu singurul dintre milioane de antreprenori? Simplu! Pentru că a fost nevoie ca cineva să facă pasul şi le mulţumesc tuturor celor care mi s-au alăturat.

Sunt uimit să constat că în România un act de curaj autentic este suspectat din start ca fiind o conspiraţie. Am locuit în America. Acolo nu avea nimeni grija să conteste o acţiune civică atât de sinceră, simplă şi directă a unui antreprenor. Sunt un contribuabil imens la statul Român, nu am dreptul să mă exprim? Am început clipul cu descrierea mea, cum aş fi putut să înscenez un astfel de act având în vedere riscurile asumate?

Îmi era foarte confortabil să-mi cheltui milioanele de euro produse de creierul meu şi cu eforturi şi renunţări majore, nu moştenite, pe o plajă în Hawaii. Orice om întreg la cap vede şi înţelege riscurile pe care mi le-am asumat. Mi-am asumat şi riscul să fiu denigrat. Unii răuvoitori mi-au înscenat o asociere politică şi că aş fi pozat cu preşedintele. Noroc că românii sunt inteligenţi şi au constatat că e un fals grosolan.

A început o campanie de vânare şi denigrare a familiei mele. S-a spus că am preluat afacerile familiei, ceea ce e o minciună infantilă. Tatăl meu are o afacere care e mică pe lângă businessul meu. Are un profit de 75.000 euro şi o cifră de afaceri de 500.000 euro, n-are lanţuri de magazine sau hoteluri şi puteţi verifica asta la registrul comerţului. El munceşte ca un rob de 25 ani, are tot dreptul să câştige bani, are şi el angajaţi, pe care îi plăteşte corect. E printre cei mai vechi antreprenori, munceşte enorm şi n-a fost într-un concediu de ani întregi.

În schimb, eu am cifre cumulate de 15 mil. euro în compania mea şi 28 mil. euro în companiile francizate. Cum poţi să compari 75.000 euro cu milioane de euro, pe care le câştig şi să zici că am preluat nu ştiu ce imperii? Această diferenţă astronomică dintre veniturile mele şi ale familiei se menţine de mulţi ani.

După moartea mamei nu am moştenit decât o casă a bunicilor, construită acum 50 ani, în care n-am mai intrat. Mama nici nu a călcat în hotelul meu, a stat în spitale în ultima perioadă a vieţii. Nu ştia nici câte camere am la hotel, la fel cum nu ştia pe unde în ţară am restaurante.

Nu am fost administrator sau asociat în firmele familiei, nici nu s-a pus problema să preiau ceva, cu atât mai mult cu cât abia fac faţă în afacerile şi proiectele proprii, pe care le deleg tot mai des. După ce a murit mama, acum câteva luni, toţi membrii familiei am fost distruşi şi nu mi-a trebuit să preiau absolut nimic. Totul a rămas tatălui meu, care este încă extrem de afectat de pierderea suferită şi care îşi conduce afacerea aşa cum a făcut-o dintotdeauna, singur şi în stilul lui. Nici măcar nu am făcut succesiune, pentru că fără mama nu ne mai interesează nimic. Am delimitat din totdeauna firma mea de firma familiei şi am mers pe drumuri diametral opuse. Nu aveau niciunul habar ce înseamnă dezvoltarea prin franciză şi spuneau că sunt nebun cât să mă aventurez într-un astfel de business.

Fratele meu este avocat şi e acuzat că a apărat infractorii, de parcă avocatul ar trebui să apere doar fiinţe neprihănite. O absurditate. Adică e vinovat că şi-a respectat jurământul de avocat să apere clienţii. În plus e şi el antreprenor şi plăteşte impozite.

Membrii familiei mele au declarat deja că nu le pasă de consecinţe şi că nu sunt interesaţi să discute cu nimeni pe temele care mă privesc pe mine. Ei sunt obişnuiţi cu faptul că sunt asumat şi iau decizii curajoase, pe care uneori le consideră nebuneşti. Nici nu ştiam ce cifre au ei, m-am uitat acum pe cifrele lor de la registrul comerţului, eram total indiferent în privinţa modului în care îşi conduc afacerile.

Partenerii mei de business de opt ani pot să confirme sau să infirme dacă au avut vreo discuţie cu familia mea, în toţi anii în care am colaborat. Şi am nenumăraţi parteneri, francizaţi, furnizori etc. Şi, în fond, dacă aş avea, care ar fi infracţiunea? O familie nu are voie să coopereze? Este o ruşine? Este ilegal?

Mi se aduce acuzaţia că sunt inamicul numărul unu al nu ştiu cărui partid. Eu am învinovăţit absolut toate partidele, fără nicio excepţie. Nu m-am referit la unul singur, ci la PNL, PDL, PSD, PNTCD, CDR, UDMR şi care or mai fi, dar toate partidele, fără excepţie, care au guvernat România şi au lăsat Moldova fără niciun centimetru de autostradă în 30 ani. Nu am jignit niciun lider. S-au jignit ei singuri, prin moştenirea rutieră lăsată ţării şi în special Moldovei. Toţi, din 1989 până în 2019. Incompetenţa nu are coloratură politică.

Sunt acuzat că am băgat sume mari de bani în campania mea. Cu banii munciţi de mine trebuie să dau raportul cuiva? Eu am regizat, am scris scenariul şi am montat, alături de echipă, tot filmul, inclusiv am propus muzica. Am studiat cinematografie şi film-making în America, la cea mai prestigioasă şcoală privată de film, New York Film Academy. Am diplomă de regizor, iar filmul meu de licenţiere a luat locul întâi din toată grupa. Am cursuri de scenaristică în California cu Sanora Bartels, lider al scenariştilor din Hollywood, care mi-a acordat notă maximă. Am greşit cu ceva că îmi fac meseria pe care am învăţat-o prin şcolarizare şi anume regia de film? Până la urmă, cu acest film de cinci minute pot participa în festivaluri prestigioase din străinătate, reprezentând România. Regizori titraţi din România au lăudat filmul ca operă de artă, nu ca element cu valoare socială.

În plus, am mai regizat un film care a intrat în 15 festivaluri. Nu e nimic nou pentru mine. Îmi practic meseria şi îmi cultiv pasiunea. Am cheltuit banii pe un film, nu i-am băgat la ruletă, nu i-am jucat la barbut, nu i-am ţinut la puşculiţă. Dacă-i ţineam sub pernă era mai bine? I-am întors şi i-am rulat în economie. Am făcut tot proiectul doar cu firme româneşti, care au facturat totul. Unde e problema? Banii mei s-au dus la antreprenori români, la companii cu capital românesc, care au reinvestit, care plătesc tva, impozite şi taxe.

În fond, am turnat o fâşie de beton şi am filmat turnarea. Pe lângă asta, m-am filmat când am alergat (ceea ce fac zilnic) şi mi-am strigat cu curaj şi demnitate o nevoie, care are conotaţiile unei drame. De ce atâta deranj? Nu am ofensat pe nimeni, nu am ţipat la nimeni. Am făcut un filmuleţ ironic, dar amar şi l-am pus pe internet. S-au făcut milioane de filme de cinci minute, de ce sunt eu vinovat pentru un film în care nu jignesc şi nu instig la nerespectarea legii? Ca acest clip mai sunt alte milioane pe Youtube.

Eu am spus atât: doamnelor şi domnilor, dacă mai circul pe potecile astea, MOR. Mi-aţi pus viaţa în pericol mie, angajaţilor, prietenilor şi rudelor. Şi eu vreau să trăiesc. Mai mult decât către politicieni, am strigat la antreprenori: oameni buni, nu mai mergeţi indiferenţi pe marginea gropii, pentru că la un moment dat o să alunecaţi în ea. Ca atare, antreprenorii erau mai vizaţi decât politicienii în filmul meu. De aceea am şi provocat antreprenori, iar exemplul meu personal este că mi-am suspendat afacerea 15 minute, nu că am făcut greva foamei pe criterii politice.

Politicului nu i-am cerut decât să facă ceea ce în alte ţări există de zeci de ani: un drum cu patru benzi, făcut în mare parte la şes şi câmpie, nu pe Everest. Ce mare lucru am cerut? Au luat toţi foc că am făcut o plimbare până la Bucureşti şi retur şi n-am găsit nicio caschetă de muncitor pe şantierele autostrăzilor.

Nu am afirmat că sunt Sfântul Ştefan. Sunt un om ca toţi oamenii. Hai să luăm ipoteza în care aş fi avut cele mai negre antecedente de torţionar, tâlhar sau inamic public. Până la urmă, sunt cetăţean român. Un cetăţean imperfect, dar exasperat, care ţipă cu furie că nu mai poate circula pe astfel de drumuri. Şi multe milioane îl urmează. Unde e greşeala? Fiecare e liber să urmeze pe cine vrea. Unde-i problema că lumea m-a urmat? Nu am obligat pe nimeni. Oamenii mi s-au alăturat pentru că au aceleaşi nevoi. Nu am cerut nimănui să-mi analizeze viaţa personală şi istoricul ca să ia o decizie. Oamenii sunt liberi să urmeze chiar şi un circar curajos, fiecare alege. Am văzut şi circari care bagă capul în gura leilor sau sar de la 20 metri, învârtindu-se de 11 ori în aer. Ca şi mine, se antrenează şi ei cam 18 ore pe zi.

Imaginea mea a apărut pe internet asociată unui eveniment fără a mi se cere acordul. Se pune o fotografie cu Ştefan Mandachi şi se insinuează că eu chem la noi proteste în nu ştiu ce dată. Eu nu am chemat la niciun protest şi nu mă implic politic. Eu voi rămâne în poziţia de antreprenor asumat. Nu fac politică, nu îndemn la proteste cu teme politice, nu îndemn la răscoale sau revoluţii. Neg orice implicare politică şi nu chem la manifestaţii politice pe nimeni.

Nu mă victimizez pentru că nu mai este momentul acum. Am făcut-o mulţi ani la rând şi-s sătul de propriile mele scuze. Am nevoie în continuare de antreprenori. Vreau să fie alături de mine până avem autostradă. Nu am o formulă pe care să le-o furnizez, dar trebuie să fim uniţi. Şi ei şi-au rupt spatele şi şi-au neglijat familiile ca să reuşească să producă bani, sper să nu renunţe şi să creadă că doar împreună putem reuşi.

Eu am rupt lanţul fricilor şi cu toţii trebuie să topim zalele. Dacă nu vom fi uniţi, vom fi condamnaţi să o luăm de la capăt. Eu nu mai am nimic de pierdut pentru că mi-am asumat totul, dar antreprenorii înspăimântaţi vor pierde. Am înţeles că m-au susţinut, dar acum Mandachi e în vizorul tuturor şi în faţa unor minciuni. Şi cum este Mandachi azi, aşa pot fi şi ei mâine-poimâine dacă nu vom ridica fruntea sus, solidari. Chiar şi un gest mărunt este foarte relevant. De pildă, eu îmi voi da jos frame-ul #şîeu de pe Facebook doar când vom avea autostradă. Până atunci, rămâne înţepenit pe poza de profil. Măcar atâta lucru cer celor care încă sunt cu mine.

Mă amuză mult acei oameni ofticaţi care mă ridică în atenţia lumii mai mult decât merit. Sunt prea îndârjit şi tăbăcit ca să mă sperie ceva şi sunt atât de înverşunat încât nu capitulez, dar nici nu vreau să exagerez cu afişarea mea toată ziua prin media pentru că nu ăsta a fost scopul. Mai am şi de muncit nu doar de dat declaraţii. Muncim că avem sute de angajaţi care depind de noi.

#şîeu!”

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Cititor_în_stele says:

    Junele Mandachi,înțelegem,noi cei care nu ne înghesuim pe facebukuri,că acela care se dă în stambă pe la TV,deci nu advocatul Mandachi,care este celălalt,ci antreprenorul cu studii de regie la New-York,unde a luat și premii și chiar nota 10 la purtare,iese și în presa serioasă a județului,depășind granițele notorietății și în județul Botoșani,unde are – de-acuma – imitatori,dintre care unul chiar a inaugurat varianta sa de autostradă ,de un metru linear, pe relația Bucecea-Cucorăni,pe unde a transportat un cortegiu funerar ,un mort care striga din rărunchi: #(haștag) șîeu-&morții_voștri!
    Caz clasic de masochism,autovictimizare,regizorul cu toate examenele vieții sale cumpărate se dă lovit în aripă,nu-i adevărat-că-nu-știu-ce,el a făcut,atâta l-a dus capul,care nu se mai poate,am scăpat ca vaca la trifoi la bani dar fac ce vreau cu banii mei,ceea ce este riguros corect și exact,numai că:
    – să admită domnul care ,orișicât,nu mai este chiar tinerel,este un bărbat matur,după criterii care încă nu au fost abrogate,că nu este chiar de tot credibil și că demersul său este mai degrabă unul penibil,de parvenit cu IQ-ul scăzut ,până la limita de avarie…
    – pentru cine îl (îi) cunoaște,frații Mandachi au reputația unor feciori de bani gata,răposata lor mamă pe care feciorul său o invocă cam fără jenă încă înaintea pomenirii de un an,având grijă să le cumpere toate examenele,inclusiv cel de bacalaureat dar și pe unele ale vieții… Nici acuma nu s-ar înțelege,de exemplu,la ce i-a folosit junelui Mandachi cumpărarea cu nesimțire a supraveghetorilor de la examenul de bacalaureat,că cum a procedat apoi în America,la regie,acolo ce a mai cumpărat și ce valoarea avut media de bacalaureat in economia problemei? Nu este dumnealui acela căruia i s-au adresat inscripționările de pe listele cu rezultate de la bacalaureat,cele cu „mită”, „șpagă”?
    – chiar și frame-ul (!) „#șîeu” este de un prost gust indescriptibil,de anlafabet funcțional,din categoria celor care-și cumpără școli fără să aibă idee,măcar,la ce folosesc sau cum funcționează… Căci este o insultă și o lipsă de respect să pretinzi că te adresezi întregii națiuni române,că nu ești politician,și să folosești un clișeu,un mit utilizat de persiflatorii moldovenilor,vericine ar fi aceștia,ca în propaganda rusească cu „șîeu”… Te durea pana,domnu’ regizor cu studii la New York,dacă scriai „șieu”? Ai bănuiala că te-ar fi confundat lumea cu un român cu minimă educație?
    – poate că ar fi fost chiar util să fie și politician,cam pe unde ar vrea dumnealui,ca să-și pape banii mai cu folos… Dacă ar fi avut o minimă cultură generală civică,ar fi întrebat-o pe maică-sa (nu pe taică-su,deoarece înțelegem că nu este de încredere,are o afacere mai mică,de neam prost,în plus, nici nu pricepe cum e cu francizele) cum e cu MPGT ,care este sigla de la Master-Planul General de Transport,cine e și cum l-au făcut și de ce este bătut în cuie și de către cinea nume,că a inceput de la Boc,a trecut pe la Ponta și pe la Ion Rus apoi a încremenit în forma actuală sub guvernul meu,în octombrie 2016…
    – astfel,ar fi aflat că există o anume tante UE care asta vrea,să rămânem o periferie a Europei,masterplanul este obligatoriu,e ca legea,nu poți ieși din el,sau,în orice caz,statul român, ca ficțiune de stat suveran,nu o poate lua loitrea,pe lângă, că se supără frau Angela și ne face primitivi ,mai iese și Macron să ne tragă de mânecă,în sensul că UE nu este un bancomat…
    – dacă ar fi știut ȘÎ EL chestiile astea,ar fi fost chiar util să protesteze junele Mandachi,care nu este nici parvenit de duzină,nic fecior de bani gata,în fața reprezentanței UE de la București,ba chiar și mai abraș,în fața ambasadelor Germaniei la Bucuresși, a Olandei sau a Franței,îmbrăcat nu la costum cu dungi ci cu una buc. gilette jaune! Să le fi turnat acelora cca 1(un)metru de autostradă, eine autobahn ,une autoroute ,de 1/27 m.,în care 27,este,firește ,lățimea… Ca să o folosească apoi ca poligon pentru demonstrații și revendicări,sub frame-ul „#șîeu”,Ja Wohl!
    – dar chiar mai bine ar fi fost să-l capaciteze,cumva,pe autohtonul domn Ponta,cu sluga sa locală Cătălin,altfel binecunoscut de toți regizorii din familia sa,să-l întrebe,de-o pildă,cum a fost faza cu bucata de autostradă Comarnic-Brașov,care nu este de resortul „#șîeu” dar are valoare didactică,deci cum a fost când un anume domn Coldea i-a interzis explicit domnului Ponta să facă acea bucată de autostradă și sub ce amenințare,cum s-a conformat domnu’ Ponta,de ce,ce are a face sula cu prefectura,adică de când se ocupă SRI de autostrăzi și cum face el inclusiv masterplanuri,pentru cine/pentru ce…
    – că de ce frau Angela lucrează prin interpuși ca să nu aibe junele Mandachi autostrăzi,și iarăși de ce duiosul domn Ion Rus ,de la Cluj,și anume de la Mercedes Cluj,s-a făcut ministru sub același Ponta, ezact cât a trebuit ca să bată-n cuie masterplanul pe transporturi după care s-a reintors la Cluj ca să aplice mărețul program politic al CDU…
    In fine,ca să n-o mai lungim,junele Mandachi care și-a tras autostradă cât un poligon politic de patine cu rotile pentru propagandiști ai lopeții folosite impropriu,deci junele ar trebui să știe lucruri elementare chiar pentru un absolvent de regie,un videoclipist-antreprenor că una e HORECA și alta e MPGT (care nu e ceva ca LGBT,totuși!) și că un adevărat capitalist,unul dintre aceia care să poată fi luat ca model,care să fondeze dinastii de antreprenori și să ctitorească o țară pe baze noi,capitaliste,deci un adevărat antreprenor nu ar cerși ca orice loază de bugetar sprijinul statului,ba chiar și un anumit rol al statului în economie care este și impropriu dar și atipic,de exemplu,în țara în care a învățat dumnealui să facă videoclipuri ,să arate cu degetul și să facă sindrofii&chindii pe iluzorii șanțuri de autostradă de un metru linear!
    Deci treaba antreprenorilor ar fi fost să se coalizeze,să se sindicalizeze,să se federalizeze (în sens economic,desigur),să pună capital mână de la mână și,în acest mod,să pună bicisnicului stat sula în coaste cu participație serioasă,cu bani,ca să facă autostrăzi!
    Deoarece ,dacă citești,presupunând că știi să citești și să înțelegi mai mult decât facturi și note de plată,afli din MPGT-ul e pe site-ul Min. Transporturilor că principala lor problemă este aceea că,bicisnic-bicisnic,dar e ca-n bancul cu „dă-mi un foc,că dacă-mi dai și un leu,imi iau și o țigară ,și o aprind!”,adică statului pe care il somează dumnealui îi lipsește cea mai mare parte din banii necesari pentru autostrăzi…
    Iar sursa privată,cea a antreprenorilor,face parte din poveste,mai mult decât panaramele acestui domn,capitalist de cumetrie,cum s-a exprimat ,profetic,un clasic al democrației originale,încă în viață!
    Domnul Mandachi,avocat sau regizor,videoclipist sau antreprenor,trebuie să mai înțeleagă că este de esența povestirii,apanajul capitalismului matur,ca exemplarele zgomotoase ale acestui tip de capitalism să fie detestate și bănuite de reacredință,de apartenență la categoria parveniților,a nesimțiților de bani gata care pun doi lei la cutia milei ca să fure clădirea cu tot cu cutia milei…
    Dacă doriți să vă enervați și să vorbiți singuri,eventual în termeni care nu pot fi puși pe hârtie,mai bine citiți MPGT și încercați să vedeți dincolo de metrul de autostradă al junelui Mandachi,regizor.Că scrie tot , acolo,printre rânduri,pe Google,dincolo de Cumpărătura,prima la dreapta,după autostrada lui Mandachi.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: