Care/pe care cu Fabulinus

“Ţîba”, cea mai recentă producţie a Teatrului Studenţesc Fabulinus, a avut deja două reprezentaţii pe scena de la universitate (Auditorium Joseph Schmidt). Cosmin Panaite semnează regia spectacolului. Distribuţia este formată din Artiom Creţ, Carolina Neagu, Sergiu Semenciuc, Luminia Andruh, Ludmila Mihai, Polya Zubati, Felicia Malai şi Elian Agache. Din echipa tehnică (sunet şi lumini) fac parte Ilie Doroftei şi Ionuţ Flutur.

Spectacolul porneşte de la povestea lui Piram şi a Thisbei, imaginată de meşterii lui Shakespeare în „Visul unei nopţi de vară”. Dar micul fragment este doar un pretext, o bază pe care se construiesc un alt discurs, o serie de teme pe care publicul ar trebui să le analizeze. Acţiunea se retrage în planul secund, prim-planul fiind preluat de idee.

„Ţîba” ridică foarte multe întrebări, întrebări despre ce este teatrul, ce a fost, ce a devenit, care este rolul său în societate, întrebări despre cei care fac teatru – actori, regizori, manageri, tehnicieni –, despre ce-i motivează şi ce nu, despre relaţiile dintre ei şi cum aceste relaţii afectează procesul creativ, întrebări despre factorii externi care influenţează major evoluţia teatrului.

„Ţîba” este un exerciţiu de redescoperire a ceea ce ar trebui să fie teatrul, dar şi un exerciţiu de regăsire a valorilor reale. Dincolo de teatru şi menirea sa, spectacolul supune observaţiei şi analizei şi alte probleme ale societăţii contemporane româneşti.

Regizorul propune teme de gândire profunde, dar o face cu mult umor şi folosind din plin energia, entuziasmul şi talentul tinerilor actori.

 Ritmul spectacolului este atent construit. El debutează cu o oarecare lentoare, lentoarea oricărui început. Personajele sunt prezentate, apoi îşi construiesc identitatea din aşteptări, nemulţumiri, atitudini. Modul în care se face selecţia actorilor (doar 8 s-au prezentat la casting din cei 4000 de studenţi pe care-i are universitatea) şi distribuirea rolurilor (Oana Joacăbine nu vrea să joace rol de femeie, Nic Beton vrea să joace tot) face aluzie la maniera în care se lucrează uneori în teatru, cu resursele umane şi materiale aflate la îndemână. Ăsta e materialul, cu asta lucrăm.

Apare o nouă temă – limba noastră-i o comoară. Este? Îi ridicăm osanale şi o preamărim în evenimente scorţoase, fără fond, în discursuri fără esenţă şi fără gramatică, când de fapt o schilodim prin ignoranţă şi prin incultură. Folosim care sau pe care? Când? Cum? Merge şi-aşa.

Regizorul împarte textele şi pleacă în căutare de sponsorizări, pentru că ăsta e rolul regizorului în crearea unui spectacol. Apoi lucrurile se precipită, acţiunea se conturează. Apar probleme tehnice, cine-i vinovat? Nu se poate lucra în condiţiile astea! Tehnicul – această coloană vertebrală a oricărui spectacol de teatru, aceşti mici zei la degetul cărora stă soarta unei reprezentaţii reuşite, atât de rar apreciaţi când merită şi întru totul uitaţi când ar trebui să li se ceară socoteală. Publicul judecă actorii, eventual regizorul, dar niciodată oamenii de la tehnic.

În absenţa regizorului, actorii lucrează. Cum vor ei. Cum ştiu ei. Oricum, ei ştiu cel mai bine. Ei ştiu ce vrea publicul. Ei ştiu când şi cum reacţionează spectatorul. Dacă vrei succes, dacă vrei aplauze, îi dai ceea ce-şi doreşte. Îi dai comedie. Îi dai divertisment. O glumă, un gest, o şuşă, un pic de tradiţie nu strică niciodată. Ce înmormântare e aia fără bocitoare şi fără sfântul ban de pe piept? De aia nu-şi găseşte odihna veşnică bietul Piram şi tot apare şi reapare în tot felul de ipostaze, pe tot felul de scene. Mai pui şi olecuţă de muzică populară, să-i cânte sufletul şi să-i tresalte măruntaiele iubitului spectator. O reţetă sigură.

Revine regizorul. Îşi iese din minţi. Reface spectacolul în cu totul şi cu totul alt registru.

Cum se face teatru? Psihologic? Fizic? Total? Pentru cine şi de ce se face teatrul? Pentru idee, pentru a înţelege, pentru a corecta/a schimba percepţii şi atitudini? Pentru spectatorul avizat sau pentru cel neiniţiat? Care este scopul? Ce este teatrul?

Spectacolul este plin de energie. Modul în care joacă tinerii membri ai trupei Fabulinus, cu naturaleţe şi sinceritate, accentuează registrul comic şi ironic. Ritmul alert al spectacolului, umorul fiecărei replici împletit cu metafore cutremurătoare (cum e cea a leului care o atacă pe Thisbe, înaintând lent, sigur, implacabil, fără putinţă de a fi oprit – în total contrast cu modul în care s-a desfăşurat jocul până atunci), finalul care punctează emoţionant şi dă greutate ideii spectacolului, fac din „Ţîba” un spectacol care trebuie văzut, disecat şi analizat până la ultimul gest.

De remarcat interpretarea deosebit de expresivă, amuzantă şi bine sincronizată a Feliciei Malai (Luminiţa Întunerec) şi a Luminiţei Andruh (Floarea Beivu) în rolul Zidului ce desparte tinerii îndrăgostiţi, a lui Artiom Creţ (Nic Beton) care nu pare să obosească niciodată într-un rol extrem de solicitant fizic, pe care îl joacă ba sensibil, ba dur, ba potolit, ba exaltat, fără să piardă din coerenţa personajului. Iar modul în care Sergiu Semenciuc, alături de Luminiţa Andruh, interpretează scena finală dă spectacolului o impresionantă tuşă poetică, iar spectatorului adevăratul sentiment de teatru.

Artiom Creţ, Carolina Neagu, Sergiu Semenciuc, Luminiţa Andruh, Ludmila Mihai, Polya Zubati, Felicia Malai şi Elian Agache au jucat teatru în teatru, au interpretat roluri complicate, nu doar pentru că pornesc de la personajele shakespeariene, ci pentru că alegerile pe care le-a făcut Cosmin Panaite în calitate de regizor le-au adăugat noi şi noi valenţe, noi şi noi straturi la nivel de percepţie şi mesaj.

„Ţîba” e comedie şi stoarce nu valuri de lacrimi, ci hohote de râs involuntare prin ipostaze, personaje şi concluzii.

„Ţîba” e, pentru mine, întruchiparea lui haz de necaz, într-o lume în care teatrul românesc se zbate încă între căutarea autenticităţii, a valorii, a ideii şi constrângerea lui ce vinde, lui ce place publicului larg.

Ţîba la teatru! Poate se întâmplă minuni…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: