Taţiana Vlad Guga la Biblioteca Bucovinei, cu Suceava de odinioară

Taţiana Vlad Guga a venit de la Vatra Dornei la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava să ne povestească, să stea de vorbă cu noi. O întâlnire emoţionantă şi aproape incredibilă, cum o dovedeşte şi fila care îi este consacrată în „Enciclopedia Bucovinei” de Emil Satco şi Alis Niculică. S-a întâmplat pe 18 ianuarie 2019, dar abia acum o consemnez şi în pagina de ziar, fiindcă nu i-am găsit mai repede cărţile, dornică să i le recitesc înaintea relatării. Cărţi subţiri, dar rezistente şi tăioase ca o lamă de cuţit. Ar fi trebuit să fim mai mulţi cei care să onorăm cu prezenţa, interesul şi afecţiunea noastră această inimă care bate pentru Bucovina! Ar fi trebuit, pentru noi, să nu încăpem în sală, nu neapărat pentru Domnia Sa, cu fiul, Constantin Guga, alături, înconjurată de ninsoarea caldă a amintirilor şi bucuroasă de revederea cu oameni dragi, întotdeauna în măsură să ne umple lumea până dincolo de orizont. Începând cu rudele sale, Simona Adamovici, om al Bibliotecii Bucovinei şi organizatoarea întâlnirii, şi mama ei, Elena Ienache, şi continuând cu dr. Oltea Novac, ing. Ioan Nichitoi, ing. Viorel Fortună, prof. Elena Paulencu, prof. Olguţa Mustaţă şi ing. Ovidiu Mustaţă, ing. Toader Moscal, prof. Rodica Iordache, ed. Despina Satco, prof. Florina Paşcanu ş.a. Când am intrat, deşi ajunsesem mai devreme, povestea deja, înregistrată de Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, care ne-a şi adunat într-o primă fotografie, cu mine în dreapta doamnei profesoare Taţiana Vlad Guga, cu Elena Ienache în stânga, şi Simona Adamovici în spatele invitatei, amândouă cu aceeaşi luminozitate a privirii. Prof. Taţiana Vlad Guga, în costum naţional, adică sărbătoresc, ţine în mâini jurnalul lui Leca Morariu din perioada Primului Război Mondial, darul Mariei Olar, însoţit de rugămintea de a-i traduce, pentru o viitoare ediţie, pasajele publicate în germană.

Prof. Taţiana Vlad Guga, născută pe 13 noiembrie 1924, la Bălăceana, fiica preotului Constantin Vlad, sora preotului martir Mircea Vlad, „din neamul aromânilor Voronca şi parte a marii familii a detrunchiaţilor Bucovineni”, cum este prezentată pe una din cărţile sale, absolventă a facultăţilor de Teologie şi de Litere, poetă, prozatoare şi traducătoare, este autoarea, între altele a unor ediţii în limbile română şi germană, între care şi „Dor de Cernăuţi/Czernowitzer Sehnsucht”, dar ceea ce a adus-o între noi acum este dorul de Suceava. Chiar de Suceava condensată în spaţiul acestor două clădiri ale Bibliotecii, unde în urmă cu 90 de ani a trecut pragul căsuţei, „cu uşa spre stradă”, care adăpostea grădiniţa, şcoala aflându-se chiar în cea în care îşi deapănă amintirile. Dreaptă, în picioare, micuţă şi vitează, lângă microfonul inutil, deoarece şi-a păstrat vocea, „radiofonică”, puternică, de cadru didactic ce trebuia auzit până în ultima bancă. La grădiniţă, fetiţele învăţau să croşeteze şi să împletească fire în culori dulci, roz, bleu, o astfel de împletitură a învins timpul, fiind cusută într-un material mai nou, mai rezistent. Orfană de mamă de la doi ani şi trei luni, a simţit, şi-i este recunoscătoare şi azi, aproape o alta, „o mamă şi o bunică deodată”, în doamna învăţătoare Vărzaru: „Mă mângâia şi chiar mă săruta pe frunte când răspundeam bine. Mare lucru un învăţător care să-şi încurajeze elevii! Mă lăuda şi-mi dădea aripi, aripile mi-au rămas şi acum, păcat că nu mai văd să citesc… Însă la sfârşitul clasei I am făcut icter, aşa că tata m-a dus la Cernăuţi unde nu o dată aveam să-mi spun: Unde eşti copilărie cu Suceava ta cu tot?!” De la Suceava copilăriei mici, evocarea întoarce pagina la anii războiului, când „Suceava a avut mult de suferit” („ruşi, cazaci şi chiar jandarmeria austriacă i-au devastat pământurile”), la legendarii săi eroi-scriitori Ion Grămadă şi Lascăr Luţia, voluntari în armata română, la bunicul – „văr drept cu Zaharia Voronca – frate de cruce cu Ciprian Porumbescu, cu care a stat în închisoare la Cernăuţi”; „Tata, când am mers la Cernăuţi, m-a dus la mormântul lui Zaharia Voronca. De atunci, de câte ori ajung la Cernăuţi, merg la acest mormânt deosebit. Consider o impietate să mergi la Cernăuţi şi să nu ajungi la Zaharia Voronca, la Ion Gheorghe Sbiereanu!” Bunicul, Epaminonda Voronca, primar al Sucevei în anii 1914-1915 şi 1919-1920, „care a salvat Suceava, de invazia rusească, prin diplomaţia lui (mic de statură, dar lat în spate, foarte bun orator, era judecător, cu studiile la Cernăuţi)”, „nu le-a permis să pună steagul la primărie – primăria se afla unde este prefectura astăzi”, acest bunic-primar care „a apărat Suceava de violuri, de distrugeri” ar merita pomenit măcar de locuitorii unei străduţe care să-i poarte numele. Portretul său, găsit într-un pod de Elena Ienache, a fost donat Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” pe vremea directoratului lui Emil Satco, îmi aduc aminte la rândul meu.

Evocarea prof. Taţiana Vlad Guga se reîntoarce la învăţătorii de la şcoala primară continuată în Cernăuţi, învăţători la germană, istorie, geografie, „toţi ne-au stimulat plăcerea lecturii”, iar respectul pentru carte, şi ca obiect, era desăvârşit, „le călcam urechile celor împrumutate de la bibliotecă”, nu puteau fi înapoiate oricum. Surâsul este general, dar al oamenilor bibliotecii mai cu seamă: ai Bibliotecii Bucovinei, managerul dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, dr. Ovidiu Alexandru Vintilă, Mirela Lica, Simona Adamovici şi, deopotrivă, al Doamnei Bibliotecii Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava – prof. Rodica Iordache. Profesoara care rămâne şi la aproape 94 de ani de viaţă, Taţiana Vlad Guga, trece la elev, „copilul trebuie să fie cuviincios, credincios, trebuie să-l iubească ca pe un părinte pe profesor”, dar şi la părinţii care greşesc când îl critică pe învăţător, pe profesor în faţa copilului. „Da, în Cernăuţi tânjeam după Suceava… Veneam la mormântul bunicului şi al bunicii, cei care au luat în posesie locul nu le-au mai păstrat numele…” Reîntoarsă la Suceava după ocuparea Cernăuţiului de către ruşi, a trăit aici şi „lovitura de stat a lui Antonescu şi rebeliunea: pentru mine, copil, a fost interesant”, toţi, curioşi, au ieşit să vadă ce se întâmplă, băieţelul Dumitru Oniga, în costum naţional, a primit gloanţe în burtă, a făcut în total 18 ani de închisoare – nevinovat! Un om deosebit şi un caracter formidabil!”

A terminat liceul la Cernăuţi, a fost un an învăţătoare la Iordăneşti, nu a dat admiterea la facultate, trebuia să-şi îngrijească tatăl bolnav, apoi a plecat în refugiu, la Hezeriş, lângă Lugoj: “Primul popas în Suceava pustie, cu uşile încuiate. Am înnoptat în grajdul casei unde se vede că dormiseră şi soldaţi, că ne-au năpădit păduchii, ne-au ros vreo patru săptămâni până am ajuns la Hezeriş. Aşa un sentiment de spaimă şi de singurătate mi-a dat Suceava atunci, părăsită până şi de autorităţi!” Pe drum au găsit pâine şi înţelegere într-o cazarmă ungurească, din Braşov au fost alungaţi, Ce căutaţi aici?!, „oameni şi oameni în toate popoarele, în toate religiile…” Apoi, în 1945-1948, pedagogă la Suceava, cu prof. Maria Almazova, directoare, „om de mare calitate sufletească, am fost la mormântul ei”. După care au urmat studiile superioare, profesoratul la Vatra Dornei, unde a fondat şi a însufleţit „Arboroasa”, filială a Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina.

„Profesoara mea de istorie adevărată”, cum a prezentat-o Simona Adamovici, prof. Taţiana Vlad Guga a ţinut aproape două ore fără respiraţie publicul adunat în Sala de Artă „Elena Greculesi” ca să o asculte evocând momente ale acestei istorii, cu o încheiere de neuitat: „Datoria noastră este să ne iubim Ţara şi să transmitem această iubire celor mai tineri decât noi!” A fost clipa în care, între „Bucovineană” şi „Maria România”, Taţiana Vlad Guga le-a părut soră. În demnitate şi în ceva aproape imposibil de captat în cuvinte, dar care ne-am dori să fie nepieritor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: