Adâncata a mai pierdut un intelectual de vază

După anunţul familiei, unul dintre cotidienele locale, în ediţia de joi, 7 martie 2019, făcea cunoscută chiar pe prima pagină, cititorilor săi, cumplita veste sub titlul „A încetat din viaţă, prof. de matematică Corneliu Duceac, fost director al colegiilor Economic şi «Samuil Isopescu»”, alături de imaginea sa, care îl reprezenta cu o diplomă de merit în mâini, parcă vrând să confirme încă o dată şi pentru totdeauna succesul vieţii sale, cu precădere în profesia de renumit dascăl. Corpul neînsufleţit al reputatului profesor şi director de liceu a fost depus în paraclisul Bisericii „Învierea Domnului” din municipiul Suceava…

Locul respectiv a devenit imediat loc de pelerinaj, timp de trei zile – până când a fost înmormântat – pentru rude, prieteni, colegi de liceu şi de facultate, colaboratori, foşti şefi şi subalterni, elevi, vecini şi consăteni. Acelaşi număr mare de participanţi a constituit alaiul care a însoţit cortegiul funerar în ziua de 8 martie 2019, mai întâi în biserică, unde s-a săvârşit slujba religioasă de un sobor de patru preoţi, conduşi de preotul paroh Dumitru Ieremia, şi apoi înhumarea la Cimitirul Pacea din Suceava.

Am considerat – în calitatea mea de simplu participant la tristul eveniment de despărţire de cel ce mi-a fost consătean şi pe care l-am cunoscut încă din fragedă copilărie – că este bine să scriu, după modesta mea pricepere, despre personalitatea celui ce a fost profesor şi director de liceu Corneliu Duceac. Ultima convorbire cu prof. Corneliu Duceac a fost în prima parte a lunii decembrie 2018, când mi-a mulţumit pentru lucrarea dedicată Centenarului Marii Uniri, exprimându-şi totodată dorinţa de a ne revedea pentru a-mi pune la dispoziţie şi alte informaţii şi date legate de comuna natală, pe care le deţinea.

A fost dotat de la natură cu abilităţi de lider, pentru că mai toţi cu cei care a lucrat afirmau fără reţinere că succesele obţinute de prof. Corneliu Duceac s-au datorat în mare măsură seriozităţii sale şi a calităţilor manageriale. În exercitarea actului de conducere, dar şi în relaţiile de colaborare cu subalternii, era apreciat ca director. Suficient de exigent, când situaţia o impunea, şi mai mult decât tolerant, îngăduitor şi înţelegător, atunci când trebuia. Cu mult tact pedagogic, inteligenţă şi, de ce nu, experienţă în munca cu oamenii, a ştiut cu abilitate să oscileze între aceste două atitudini, conturându-şi astfel chipul conducătorului model. Din discuţiile purtate în aceste zile cu o mare parte din cei care au lucrat direct cu regretatul profesor şi director Corneliu Duceac, se deducea uşor că mulţi nu prea îi cunoşteau originile. Ştiau cu toţii că era născut în Adâncata, localitate de care era legat sufleteşte şi, nu de puţine ori, în discuţii, îşi etala cu mândrie locul de obârşie. De aceea voi încerca să evoc în mod succint unele aspecte biografice, frământat de gândul că nu ştiu dacă sunt persoana cea mai potrivită pentru a-l omagia. Dar de ce nu? În calitatea mea de consătean l-am cunoscut destul de bine atât pe el, cât şi pe ceilalţi membri ai familiei. Apoi, ca fost primar de comună, ori de câte ori venea la părinţii săi în localitate, nu evita uneori să treacă şi pe la primărie, de cele mai multe ori doar pentru a schimba unele impresii legate de preocupări cotidiene. Şi acelaşi lucru îl făcea şi când ne întâlneam la diferite şedinţe de instruire şi analiză de la nivelul judeţului Suceava.

Corneliu Duceac s-a născut la data de 19 octombrie 1940, fiind fiul învăţătorilor Gheorghe (1909 – 2004) şi Eugenia (n. Sfichi, 1910 – 1994) Duceac, din comuna Adâncata, judeţul Suceava. Tatăl său, învăţătorul Gheorghe Duceac, a fost aproape două decenii director de şcoală şi împreună cu soţia sa, învăţătoarea Eugenia Duceac, şi-au pus amprenta pe întreaga generaţie de intelectuali şi nu numai, din perioada interbelică şi după, până în anii 1970. Această familie, în paralel cu activitatea de la catedră, s-a ocupat de creşterea şi educarea celor doi copii: Corneliu, care şi-a ales cariera didactică, ajungând profesor de matematică, sora lui, Oltiţa Rusu, orientându-se spre agricultură, devenind inginer agronom. În semn de recunoştinţă pentru educaţia primită, fiul lor, Corneliu, şi-a luat în serios profesia, ca o obligaţie morală şi de credinţă faţă de părinţii săi de a duce pe mai departe frumoasa tradiţie de familie, de a se dedica trup şi suflet educării şi formării tinerei generaţii prin învăţătură; dar la un alt nivel, cel liceal, şi într-un alt mediu, cel urban.

După absolvirea Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, o scurtă perioadă a activat ca profesor la Şcoala Generală din Sfântu Ilie, comuna Şcheia. Apoi, în anul 1966, a fost promovat în funcţia de director la nou înfiinţatul Liceu Economic din Suceava, unde a activat până în anul 1978, când şi-a încetat activitatea în baza unor reglementări legale, prin care perioada de conducere a directorilor de licee era strict limitată la maxim două mandate a câte 4 ani. Or prof. Corneliu Duceac depăşise acea perioadă şi a trecut la catedră până în 1980, când a fost promovat din nou ca director la Liceul Industrial Nr.4, acum Colegiul „Samuil Isopescu”, în baza unei aprobări speciale a Ministerului Învăţământului, făcându-se excepţie de la cadrul legal, pentru că era titular la Liceul Economic.

Nu aş trece peste un moment cu semnificaţie aparte din viaţa prof. Corneliu Duceac. După ce a terminat studiile, şi cu stagiul militar satisfăcut, condiţie esenţială la întemeierea unei familii, a hotărât să pună capăt burlăciei. Ţinând cont de statutul său intelectual, nu i-a fost prea uşor să facă alegerea vieţii sale, pentru că avea suficiente pretendente, inclusiv în comuna natală. Dar a preferat să treacă Dealul Mitocului prin pădurea Romanoaia şi să poposească în satul învecinat, Mitocaş, pentru a cere mâna unei fiice de oameni gospodari şi de frunte a aşezării.

Coincidenţă sau nu, tânărul profesor de matematică era nepot de primar după spiţa de neam a mamei sale, fiind vorba de Gheorghe Sfichi (1911 – 1928), din satul Călugăreni, comuna Adâncata. Iar viitoarea lui soţie, atunci tânăra profesoară de chimie Maria Penciuc, este tot nepoată de primar, după un unchi din spiţa după mamă, fiind vorba de renumitul primar Alexandru Tănasă al comunei Mitocu Dragomirnei. Astfel au format un cuplu respectabil şi de invidiat. Au împreună doi copii, un fiu şi o fiică, care, la rândul lor, sunt căsătoriţi şi au urmaşi, astfel autentificându-şi statutul de bunici profesorii Corneliu şi Maria Duceac.

Cele două instituţii de învăţământ pe care le-a condus, dovedindu-şi calităţile de bun administrator al banului public, în foarte scurt timp au devenit unităţi liceale etalon ale judeţului, fiind dotate cu aparatură modernă, de ultimă generaţie, de folos la buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ. În urma acelor performanţe, în anul 1981, prof. Corneliu Duceac a fost ales preşedinte al Consiliului de coordonare a învăţământului municipiului Suceava. Un fel de director al tuturor directorilor din fostul învăţământ de stat municipal. Din această poziţie a fost omul care a reprezentat şi apărat cu cinste şi demnitate interesele întregului corp profesoral şi didactic din urbea locală în organismele politico-administrative şi de conducere ale vremii.

Nu era prea greu să fii numit într-o funcţie de conducere în acele vremuri – ca şi în zilele noastre –, dar foarte greu era să te menţii! Din simplul motiv că trebuia să faci cu succes faţă presiunii care apăsa mereu asupra ta, din partea celor pe care îi reprezentai şi, în aceleaşi timp, de a transpune în practică, împreună cu ei, sarcinile şi hotărârile organelor superioare pe linie profesională, de învăţământ, şi a celor de conducere de la nivel local. Cu inteligenţă şi abilitate, prof. Corneliu Duceac reuşea să facă cu succes faţă sarcinilor şi atribuţiilor prevăzute prin fişa postului de director. Găsind mereu o cale de mijloc, de înţelegere, de multe ori la limita suportabilităţii, pentru a împăca ambele tabere…

Au fost ani deosebiţi, nu aş spune neapărat grei, în învăţământul de stat; dar suficient de dificili pentru fiecare şcoală şi liceu, în special cele de profil, care aveau stabilite planuri de producţie în cifre absolute, ce se alăturau celorlalte criterii care stabileau performanţa întregii activităţi de învăţământ. Să nu mai amintesc de practica agricolă, care a fost, deopotrivă, calvarul elevilor, al părinţilor şi cadrelor didactice din această parte a zonei cooperativizate a judeţului.

Pentru cei care nu ştiu, liceele industriale din acele vremuri, unele transformate în grupuri şcolare, prin dotările de care dispuneau în propriile laboratoare şi ateliere, erau adevărate fabrici şi uzine în miniatură, unde elevii, sub îndrumarea maiştrilor instructori, îşi puneau în practică cunoştinţele teoretice. Mai adaug că acele instituţii de învăţământ, mai toate, dispuneau de internate şi cantine pentru elevi, care le asigurau cazarea şi hrana zilnică, în special celor care nu puteau face naveta. Prin această succintă prezentare, am dorit, cu bună intenţie, să evidenţiez câtă responsabilitate presupunea conducerea acelor instituţii de învăţământ liceale. Totodată nu era prea simplu să te pliezi, în calitatea ta de conducător, pe stilul şi metodele de muncă ale unui număr de nu mai puţin de opt primari, câţi s-au perindat în perioada mandatelor sale de director la conducerea capitalei noastre de judeţ.

Profesorul Corneliu Duceac, cu mult tact pedagogic, inteligenţă şi iscusinţă, reuşea să facă cu succes faţă sarcinilor şi atribuţiilor impuse; şi nu în mod întâmplător a fost transferat, cu aprobări speciale, în funcţia de director la o altă instituţie de învăţământ, la care nu avea titularizarea.

Totodată, a fost un om respectuos, care şi-a format un adevărat cult faţă de foştii săi dascăli de şcoală, liceu şi facultate. Ca dovadă, a avut un mare rol, în calitatea lui de iniţiator şi sponsor, în ridicarea unui bust, în anul 2012, al fostului său profesor şi rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, renumitul academician Ion Creangă (coincidenţă de nume cu marele povestitor humuleştean), născut în anul 1911, în satul Mitocaş, comuna Adâncata, plasa Berhomete judeţul Dorohoi, astăzi aparţinând de comuna Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava. Ziarul „Crai nou” din 8 iunie 2012 a publicat un articol sub semnătura prof. Corneliu Duceac legat de această frumoasă realizare şi despre modul cum a fost sărbătorit de localnici şi nu numai marele eveniment din viaţa satului.

Aceeaşi profundă recunoştinţă o manifesta faţă de dascălii care activau la şcoala din comuna natală, pe băncile căreia şi el a învăţat cândva, motiv pentru care nu evita să ţină mereu legătura cu aşezarea natală, fiind întotdeauna dispus să dea o mână de ajutor pentru bunul mers al treburilor şcolare. Nu de puţine ori, însoţit de prof. Gh. Giurcă, pe atunci director al Casei Corpului Didactic al judeţului Suceava, colegul lui de generaţie şi de studii, fiu al satului, au contribuit împreună la dotarea laboratoarelor şi sălilor de clasă din şcolile comunei cu mobilier nou, executat contra cost în atelierele Liceului Nr.4 Suceava, pe care îl conducea pe atunci în calitate de director.

Erau ani de glorie ai obştii noastre natale, când îi aveam alături pe aceşti doi mari şi străluciţi fii ai satului, ca şi pe alţi intelectuali de prestigiu, care ocupau poziţii importante în ierarhia conducerii politico-administrative a municipiului şi judeţului.

S-a bucurat enorm şi, personal, l-am însoţit când a fost dat în folosinţă noul local de şcoală din satul Călugăreni, comuna Adâncata, ridicat alături de cel vechi, unde învăţase şi mama sa care, mulţi ani, a funcţionat ca învăţător şi director de şcoală, tot un descendent al renumitei familii de dascăli Sfichi din localitate, care a dat societăţii de-a lungul vremurilor intelectuali de prestigiu.

În încheiere, trebuie să afirm că noi, sătenii, în frunte cu autorităţile locale, care şi-au exprimat prin anunţul dat publicităţii regretul faţă de dispariţia acestui fiu de seamă al comunei noastre, îi vom păstra mereu o vie şi neştearsă amintire celui care a fost un reputat profesor de matematică şi distins director de liceu CORNELIU DUCEAC, un intelectual de vază al comunei Adâncata.

NICOLAI CIOBANU,

fost primar al comunei Adâncata

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: