Cezar’s

Mă agăţ de un cocostârc

Anunţ. „Renunţă la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2018, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2019. La fel e şi la oameni.” (Un copac)

Depăşiri. „Din primăvară până spre toamnă, meleagurile sucevene cu întinsele păduri de brad şi molid, cu nelipsitele crînguri de tei, ori cîmpurile ce străjuiesc domoala revărsare a dealurilor, îmbracă neasemuit de frumoasa podoabă pe care în cărţile de geografie o întîlnim sub denumirea de floră spontană. Numai în primele 9 luni ale anului s-au achiziţionat 9859 kg flori de tei, 4120 kg muşeţel, 2498 kg nalbă de cîmp şi alte flori şi plante care au făcut ca Întreprinderea regională de plante medicinale Suceava să realizeze planul anual la produsele din flora spontană în proporţie de 449 la sută”. („Zori noi”, Suceava, noiembrie 1958)

Dor. „Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.” (Ciprian Porumbescu)

Femeie. Femeia nu-i inferioară bărbatului, dar nici, musai, superioară nu-i. Iar de egalitate nici nu poate fi vorba!

Hulubi. „Îi compătimesc pe porumbei: ei se împreunează numai primăvara.” (Ninon de Lenclos)

Izvor. „Iubiţi arborii! Cu frunza lor putrezită au dospit lutul din care s-a făcut omul. Ei sunt izvorul, ocrotirea şi poezia vieţii.” (Alexandru Vlahuţă)

Înţelepciune. „Există trei metode de a deveni înţelept: Meditaţia, care e cea mai nobilă. Imitaţia, care e cea mai simplă. Experienţa, care e cea mai amară.” (Confucius)

Minijupă. Veşmânt feminin, provocând, în special primăvara, crize de torticolis trecătorilor bărbaţi.

Oarbă. Dragostea e oarbă. Norocul e legat la ochi… Numai ghinionul vede perfect.

Pace. „Deasupra piscurilor este pace. În vârfurile de copaci, abia percepi o respirare. E linişte în pădure, păsărelele tac. Aşteaptă, în curând va fi şi în tine pace.” (Goethe)

Senectute. Autorul „Testamentului” (Tudor Arghezi, n.n.) a murit în 14 iulie 1967. „În ultima zi de viaţă – îşi aminteşte Şerban Cioculescu –, simţindu-se mai bine după boală, redactase un catren cu aceeaşi de totdeauna migală şi luciditate creatoare. Viaţa de artist, de părinte şi de cetăţean i-a fost exemplară, ca şi opera”. Poetului, care spunea că trăieşte într-o ţară „cu oameni cumsecade şi lichele mărunte”, i s-a decernat în 1936, apoi în 1946, Premiul Naţional de Poezie. În 1955 a fost ales membru al Academiei Române, iar în 1965 a primit Premiul Internaţional „Johann Gottfried von Herder” şi a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură. (Constantin Beldie, „Oameni văzuţi de aproape”)

Slavizare. „Primul recensământ austriac din Bucovina, cel «al lui Spleny», a fost înfăptuit cu cenzori galiţieni. Trecând oamenii kaizerului pragurile românilor, la întrebarea «numele de familie» obţineau răspunsul: nu ştiu. Şi s-au umplut listele recesământului cu patronimicul Nuştiuc! Derutat de constatare, un cenzor a întrebat: «Voi ce, sunteţi cu toţii fraţi!?». Primind acelaşi răspuns – nu ştiu – cenzorul, înfuriat, l-a lovit pe bietul creştin în numele tatălui. «Pentru ce, mă!?» a sărit nedreptăţitul. «Aşa scrie, i-a dictat cenzorul subalternului (ambii necunoscători ai limbii băştinaşilor): îl cheamă, aşadar, Petrocenco Myhailo!» (…) Tradiţia ca feciorii să poarte numele de familie al tatălui a fost încetăţenită prin patenta imperială din 1776. În consecinţă, începe slavizarea numelor româneşti. Bunăoară, la 1785, Constantin şi Vasile, fii preotului Simion din Tereblecea, devin unul Simionovici, iar celălalt… Siminovici. Alţi urmaşi ai lui Simion devin… Siminiuc.” (Gheorghe Gorda, „Sfânt e numele tău, Voloca”)

Tată. Sfat pentru adolescenţi: nu săruta niciodată o fată în poarta casei ei: dragostea o fi oarbă, dar tatăl fetei nu e…

Urşi (până şi ei!). Doi urşi stau de vorbă: – Ştiu că mai nou te plimbi pe străzile oraşului, te-am văzut şi la televizor. Sunt curios. Dacă te-ai întâlni cu un parlamentar, l-ai mânca? – Nu. Dar m-aş întinde lângă el un pic… până la primăvară!

Vârstă. „După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă – o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia… Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră ea nu ar fi putut fi atât de idioată.” (Mircea Eliade)

Yoni. Simbol vechi al feminităţii, mai vechi decât falusul. Reprezentări sculptate în piatră ale vaginului datează de peste 35.000 de ani. Yoni era înzestrată cu puteri magice vindecătoare, ce apără ogoarele şi alungă demonii. Mai târziu, Yoni a luat forma cunoscută azi a potcoavei de cal, considerată purtătoare de noroc.

Zadar. E zadarnic să încercaţi să înţelegeţi femeile. Ele sunt înţelese doar de femei şi de aceea se urăsc reciproc.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: