In memoriam

Omul de cultură Dumitru Covalciuc din Cernăuţi, un model demn de urmat pentru românii din Transcarpatia

Pe poşta redacţiei Agenţiei BucPress a fost trimis un articol-evocare despre cărturarul român Dumitru Covalciuc din Cernăuţi, stins din viaţă în decembrie 2017. Articolul este semnat de un bun prieten al regretatului om de cultură roman, Gheorghe Moiş din satul Biserica Albă, regiunea Transcarpartia. Autorul descrie în amănunte cum a contribuit regretatul Dumitru Covalciuc din nordul Bucovinei la păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor maramureşeni din dreapta Tisei.

Dumitru Covalciuc – un adevărat prieten

La finele anului 2017, pe neprins de veste, la vârsta de 70 de ani, s-a stins din viaţă distinsul cărturar din Cernăuţi Dumitru Covalciuc. Pentru ziaristica, cultura, literatura, folcloristica şi istoria neamului românesc este o pierdere colosală. Timp de mai bine de 30 de ani, mi-a fost cel mai adevărat prieten – lucru cu care mă mândresc şi-s fericit ca l-am avut în preajmă. Îl consider cel mai mare român pe care l-am întâlnit vreodată – român care niciodată nu şi-a trădat neamul. El a făcut tot posibilul pentru păstrarea şi cimentarea demnităţii lui naţionale, menţinând vie flacăra limbii române şi luptând cu dârzenie pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei. A făcut lucruri de valoare aproape în toate domeniile legate de cultura, literatura, folcloristica şi istoriografia românilor din aceasta fostă provincie românească. Cât a existat, nu şi-a pierdut credinţa şi speranţa în viitorul naţiunii sale. A fost un luptător şi patriot temeinic, bun cunoscător al limbii române şi un admirator al ei.

A fost un om de o vastă şi frumoasă cultură. Prin lucrările sale a dat strălucire culturii, universalizând-o. Orizontul lui larg şi intelectual i-a permis asta. Era mereu la înălţime, cunoscând şi alte numeroase discipline legate de istorie, de cultură, de folclor, făcând şi traduceri. A avut o capacitate creatoare – personalitate demnă de toată atenţia, luptător pentru menţinerea trează a conştiinţei naţionale şi accentuarea sentimentelor patriotice ale românilor din societatea din care făcea parte. S-a străduit să-i întoarcă în credinţa străbună, să mângâie sufletele cu cuvinte, apelând la Cel de Sus.

A dat şi o mare importanţă cunoaşterii şi valorificării folclorului, fiind pasionat cercetător pe teren. Timp de mai mulţi ani a cutrierat satele şi cătunele, adunând si selectând valoroase perle străbune, pe care mai târziu le publică în cărţi, reviste şi almanahuri. A organizat un şir de manifestări de marcă şi a celebrat afirmarea naţională şi confesională, menite spre educarea noilor generaţii. Te impresionează, până în adâncul sufletului, o mulţime de documente despre tragicul eveniment al deportărilor în masă în Siberia a românilor din Bucovina. Uneori aceste documente au fost dobândite cu mare greutate şi mult risc. Ar fi făcut el încă multe lucruri demne de laudă dacă moartea nu l-ar fi împiedicat. Avea planuri grandioase.

Îmi pare rău ca el nu mai este. Îl voi păstra în memorie aşa cum l-am ştiut. Ar fi păcat să nu mărturisesc câteva episoade legate de prietenia noastră şi de ataşamentul lui faţă de românii din zona noastră, pe care i-a stimat şi i-a îndrăgit. A fost un om prietenos, un român îndrăgostit de cuvinte, cuvinte pline de duh. A fost un român cu inima deschisă, vrednic de lucruri demne. A fost o personalitate de primă mână a culturii şi literaturii. Puţini sunt dintre acei care se pot mândri cu realizări atât de însemnate. Prin pornirile şi lucrările sale, el chema suflarea românească să-şi iubească neamul care este de o profundă viţă nobilă şi care are o limbă deosebit de frumoasă. Încerca să lămurească că poporul nostru s-a născut creştin şi trebuie să se conducă după adevărul istoric şi că unitatea noastră e clădită din timpuri deosebit de străvechi de care amintesc încă istoricii şi pedagogii antici şi medievali.

S-a străduit mult. Până la ultima suflare lumea lui a rămas un adânc cuget, o lume clădită de porniri frumoase. Încercaţi să-i răsfoiţi opera. Mai cu seamă cele două romane, „Revolta” şi „Tinereţea lui Doxache Hurmuzachi”. Mi-a fost bun prieten, un adevărat prieten. A făcut multe lucrări bune pentru mine şi n-a uitat nici o clipă de românii din partea noastră. V-am mai mărturisit încă mai înainte.

Îl cunosc de mai demult. Întâlnirea noastră a avut loc prin anii ’80. Ne-am întâlnit la Cernăuţi, unde frecventasem nişte cursuri de perfecţionare. Deodată ne-am şi împrietenit. Lucra pe atunci la ziarul „Zorile Bucovinei”. Cu ajutorul lui mai târziu am putut să-mi public un şir de materiale din care publicul cititor din nordul Bucovinei a aflat lucruri noi despre românii din zona noastră.

Asociaţia social-culturală „George Coşbuc” a românilor din Transcarpatia

În 1988, Dumitru Covalciuc, împreună cu scriitorii Vasile Tărâţeanu, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea şi Vasile Leviţchi mă ajută să înaintez manuscrisul ca să poată vedea lumina tiparului prima mea plachetă de versuri. Lucru lăudabil din partea lor. Peste trei ani, la editura „Carpaţi” din Ujgorod, apare culegerea de versuri „Monolog în zori de zi”, recenzent fiind Leviţchi, membru al Uniunii Scriitorilor din URSS.

În 1988, Covalciuc îmi ajută ca visul meu de ani de zile să se realizeze. Prin intermediul unor prieteni şi a primarului din oraşul Siret, România, eu izbutesc să ajung la bojdeuca lui Ion Creangă din Humuleşti şi să îngenunchez la mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de la Putna.

La 27 mai 1989 sunt invitat la Cernăuţi pentru a participa la Conferinţa de constituire a Societăţii pentru Cultura românească „Mihai Eminescu”. Sunt nespus de mândru, după atâţia ani. Mi s-a dat şi mie cuvântul atunci. A fost o surpriză. Nu m-am pierdut şi am vorbit cum se cere. Sunt fericit c-am avut norocul sa fiu martor al acelui eveniment, unde am întâlnit oameni de mare prestigiu, printre care şi viitorul prim-ministru al Republicii Moldova, Mircea Druc.

De aici mi s-a insuflat ideea de a organiza şi la noi o asemenea asociaţie – idee care s-a realizat la 25 octombrie 1989, înfiinţând Asociaţia social-culturală „George Coşbuc” a românilor din Transcarpatia. Primul preşedinte – ziaristul Ion Mihalca.

O telegramă din Transcarpatia întru susţinerea revoluţiei din 1989

La 25 decembrie 1989, în Biserica Albă, s-a hotărât să se organizeze o mare manifestare dedicată Anului Eminescu şi comemorării celor 100 de ani de la trecerea poetului în eternitate. Ca oaspete de onoare a fost invitat Dumitru Covalciuc. Dar în ultimul moment s-au adăugat încă patru persoane, printre care şi un reprezentant al Televiziunii din Cernăuţi.

Ei au ajuns cu o zi mai devreme şi s-au oprit la mine. N-am închis ochii în noaptea cea dinspre 24 spre 25 decembrie. Ne-am încolăcit toţi pe covor şi priveam întristaţi ce se întâmplă în capitală, Bucureşti, şi în alte oraşe ale României.

A doua zi, somnuroşi cum eram, am hotărât să trimitem o telegramă de încurajare fraţilor de dincolo de frontieră. Conţinutul telegramei suna astfel „Fraţilor, suntem cu voi, contaţi pe sprijinul nostru”. La poşta din Slatina n-am reuşit. Atunci ne-am deplasat spre Teceu. De acolo am şi trimis telegrama. Ea a fost adresată Radioului şi Televiziunii române. Nu peste mult timp textul nostru a fost difuzat în direct. Manifestarea propriu-zisă a avut loc nu cu mare pompă. Ce veselie poate fi când pe străzile oraşelor din Romania au loc vărsări de sânge?…

„De la Nistru pân’ la Tisa”

În 1993, la Biserica Albă, pentru prima data în istoria satelor româneşti se organizează o sărbătoare închinată celor 620 de ani de la prima atestare documentară. Dumitru Covalciuc, din nou ne este oaspete de onoare. De data aceasta, în faţa mulţimilor de spectatori adunaţi în incinta casei de cultură cu ocazia acestei manifestări, înmână festiv drept cadou un enorm Tricolor, care se păstrează şi azi în muzeul din localitate. Tot în acest an, împreună cu Dumitru Covalciuc, am scos de sub tipar primul număr al revistei „De la Nistru pân’ la Tisa”. Din păcate au văzut lumina zilei doar două numere.

Trebuie să amintesc încă un episod din strânsa noastră prietenie. În primăvara anului 1994 am organizat cu un grup de elevi o excursie la Cernăuţi, cu scopul de a vizita oraşul unde şi-a purtat paşii în vremurile cele fericite viitorul poet de la Ipoteşti şi unde a avut ca dascăl pe cel mai mândru bărbat din Ardeal. Ca ghid l-am avut pe prietenul nostru de totdeauna, pe mărinimosul D. Covalciuc. Cu ajutorul lui a fost posibilă vizita la cimitirul central unde-şi doarme somnul de veci învăţătorul iubit al lui Mihai, Aron Pumnul. Cu un drum, cum se zice pe la noi, am trecut şi pe la mormântul Aglaiei Drogli, sora poetului.

E păcat să nu reamintesc că Dumitru Covalciuc a fost unicul dintre toţi patrioţii bucovineni care ani şi ani s-a ocupat de îngrijirea nu numai acestor două morminte, dar şi ale altor martiri care se odihnesc aici pe veci.

Mereu am fost în atenţia lui şi n-a uitat cu diferite ocazii să mă invite. Chiar am participat la prima sărbătoare „Limba noastră cea română”, dar şi la alte manifestări ce au avut loc în oraş şi în afara lui. El a avut mulţi prieteni. Uşa casei lui pentru oricine a fost deschisă. Viaţa lui nu a fost uşoară. A pătimit mult. A rezistat şi nu s-a dat provocărilor. A fost nu o dată ameninţat pe vremea bolşevicilor şi chiar dat de la lucru afară. Nu ştiu altul care a trecut peste atâtea. Multe s-ar putea adăuga la acestea de mai sus. Dar lăsam pe seama conştiinţei lor. Dumnezeu e unul care-i poate judeca. Noi, care mai suntem în viaţă, suntem datori să-i purtăm cu cinste memoria acestui mare bărbat care s-a jertfit întru binele şi propăşirea neamului românesc. Sunt sigur că neamul şi istoria neamului nu-l va uita niciodată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

GHEORGHE MOIŞ

din Biserica Albă, regiunea Transcarpatia,

pentru Agenţia BucPress

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: