Cum l-am cunoscut pe scriitorul Eugen Dimitriu

Era prin 1971, în al doilea an de când funcţionam ca profesor în Mihăieştii Horodnicenilor. Împreună cu un consătean, Dumitru Chiticariu, am organizat o expoziţie cu tematică istorică şi etnografică. Acţiunea noastră a fost prezentată într-un articol, „Vocaţie şi pasiune”, apărut în „Zori noi”, Anul XXV, nr. 7305, miercuri, 16 iunie 1971, p. 3, sub semnătura jurnalistului I. Cazan.

La vremea respectivă, Eugen Dimitriu funcţiona ca traducător la Staţiunea Ştiinţifică Pomicolă Fălticeni, după ce trecuse prin furcile caudine ale regimului comunist, îndurând privaţiuni de nedescris în temniţele comuniste, urmate de umilirea şi urmărirea permanentă până în 1990.

Într-o duminică de iulie 1971, domnul Eugen Dimitriu, împreună cu inginerul Groza, directorul Staţiunii Ştiinţifice Pomicole Fălticeni, şi cu medicul Beraru, un împătimit al istoriei, au poposit la locuinţa mea. Erau în căutarea unei diplome şi a unei medalii lansate cu ocazia Târgului de Pomicultură, organizat la Fălticeni prin anii 1930-1935. Din păcate nu deţineam aceste obiecte în colecţia mea.

A fost prima dată când l-am cunoscut şi am discutat cu acest intelectual de marcă ce a dat culturii naţionale o operă de mare valoare, fapt ce îl situează în rândurile celor mai eminenţi cărturari trăitori pe aceste meleaguri ale Ţării de Sus.

De atunci şi până astăzi, drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori. Am fost la domnia sa pe când lucra la întemeierea Galeriei oamenilor de seamă din Fălticeni sau când prelucra, fişa şi inventaria ştiinţific Fondul Memorial – Documentar Simeon Florea Marian.

Fiind interesat de redactarea unor lucrări referitoare la istoria Horodnicenilor, precum şi a oamenilor de seamă născuţi sau trăitori în acest mirific spaţiu geografic, i-am solicitat OMULUI Eugen Dumitriu o sumă de informaţii şi sugestii referitoare la subiectele ce urmau să fie abordate.

Domnia sa era legat de spaţiul Horodnicenilor, întrucât distinsa sa soţie, Eugenia, ce apare pe coperta I a volumelor „Lumini fălticenene”, descindea din renumita familie a Todiceştilor. Această familie a dat oameni de certă valoare naţională şi europeană, înnobilând spaţiul Horodnicenilor.

Entuziasmat de ceea ce îmi propusesem să fac în comparaţie cu o serie de politruci care mi-au indicat direct sau indirect să-mi văd de treabă, Eugen Dimitriu a fost mult mai generos, fapt pentru care îi sunt recunoscător. Domnia sa mi-a oferit o serie de informaţii despre personalităţile legate de spaţiul Horodnicenilor, ale căror nume nu puteau lipsi din cărţile preconizate a fi scrise. Bibliografia indicată a fi consultată, precum şi adresele unor descendenţi ai Cantacuzinilor şi Istrăteştilor, cu care urma să mă întâlnesc, mi-au fost de mare folos.

Şi, astfel, am început să-i caut prin hrisoave, cărţi şi publicaţii pe Pan Mateiaş, mare vistier al Ţării Moldovei în timpul domniei lui Petru Rareş, pe cronicarul Ioan Canta, pe scriitorii Nicolae Istrati, Ella Istratty, Grigore Sturzu, Costică Sturzu, Corneliu Sturzu, pe prinţesa Maria Cantacuzino, pe matematicianul Grigore Roşiu, pe arhimandritul Veniamin Piticariu, pe diplomatul Nicolae Cantacuzino, pe inventatorul Petru Gavrilescu, pe redactorul-şef al ziarului „Lumea Nouă” Theodor Ficşinescu, pe profesorii Vasile Todicescu, Costică Todicescu, pe pictorii Dimitrie Loghin, Paul Gherasim, Vasile Roman, Constantin Hreamătă, pe generalii Mihail Todicescu, Dimitrie Iacob Todicescu, Vasile Hreamătă, pe sculptorul Ada Geo Medrea, pe academicianul Mircea Ioan Hatman, pe epigramistul Constantin Geanopol şi mulţi alţii, care şi-au găsit locul în lucrarea „Oameni de seamă din Horodnicenii Sucevei”.

Aceste personalităţi, precum şi altele, au fost preluate de scriitorul Eugen Dimitriu şi incluse în „Dicţionarul personalităţilor fălticenene”, apărut în 2015, la Editura TipoMoldova. Astfel, oamenii de seamă din Horodniceni au intrat în circuitul naţional al valorilor, dacă mă pot exprima aşa, fapt pentru care îi sunt recunoscător distinsului cărturar.

O singură dată ştiu că m-am plâns scriitorului Eugen Dimitriu că nu găsesc înţelegere sau sprijin la organele vremii în ceea ce priveşte înfiinţarea Fondului DocumentarNicolae Istrati” la Rotopăneşti. Nu a criticat pe nimeni, doar atât mi-a spus: „Dragul meu, invidioşii suferă de succesul sau de preocupările altora ca de-o umilinţă, ca de-o ofensă neiertată, adusă slăbiciunii lor”.

Toată viaţa sa a fost un experiment. Născut sub semnul onestităţii, blând, înţelegător, generos, loial, s-a aflat în relaţii bune cu toată lumea. A muncit din greu, reuşind să iasă biruitor dintr-un regim politic care a încercat să-l absoarbă ca într-o gaură neagră.

Tolerant, iertător, niciodată răzbunător, se bucură la cei 96 de ani de o mare popularitate. Şi-a consumat toată energia în folosul realizării unei capodopere sucevene care oferă o imagine cuprinzătoare a vieţii culturale din Ţara de Sus văzută pe parcursul unui secol şi jumătate.

Am fost plăcut impresionat de nobleţea, integritatea, inteligenţa şi comportamentul lui cordial, de modul cum şi-a folosit cu înţelepciune talentul, reuşind să străbată un veac presărat cu atâtea umilinţe şi privaţiuni care s-au abătut asupra domniei sale, ca de altfel şi asupra neamului nostru.

Până şi detractorii şi informatorii care l-au urmărit pas cu pas au fost nevoiţi să-i recunoască valoarea şi să-i aprecieze strădaniile în folosul culturii naţionale. Cu siguranţă, scriitorul Eugen Dimitriu este un învingător care a reuşit să transforme necazul în bucurie.

Când l-am felicitat cu ocazia Anului Nou 2019 mi-a spus: „Dragul meu, nici eu nu ştiu de ce trăiesc aşa mult”. Ştiu că i-am spus: „Domnule Eugen Dimitriu, Dumnezeu v-a dat viaţă lungă pentru a dovedi contemporanilor că aţi învins urâtul, ca detractorii domniei voastre să recunoască că v-au chinuit pe nedrept. Cu siguranţă sunteţi un mare iubitor de neam şi ţară, care nu a trădat niciodată cultura. Vă datorăm respect pentru că stăpâniţi peste spirit prin puterea adevărului, deoarece cunoaşteţi adevărul pe care nu-l desfiguraţi”.

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: