S-a furat !

Folosesc şi eu un titlu apărut anterior în „Crai nou” pentru a spune câte ceva în legătură cu acest subiect. În România s-a furat şi se fură în disperare. Deşi acuzaţia de hoţie ne oripilează şi ni se pare peste măsură de jignitoare la o privire mai atentă, încărcată de ceva mai multă onestitate decât de obicei, s-ar putea să constatăm că toţi avem partea noastră de vinovăţie. Meteahna furatului s-a întins din vârful piramidei şi până la talpa societăţii; cu toţii contemplăm sideraţi amploarea fără precedent a fenomenului. Cei mai mulţi dintre politicieni se îmbogăţesc pe mandat ce trece şi niciodată agoniseala nu le este de ajuns. Realegerea lor în funcţii este un prilej de sporire a averilor fabuloase şi de extindere a afacerilor demarate în mandatul trecut. Nealegerea aceloraşi politicieni înseamnă, automat, venirea la putere a altor indivizi care trebuie musai să se chivernisească. Oamenii simpli sunt acoperiţi de oprobriul public pentru micile lor furăciuni, adevărate bagatele pe lângă înşelătoriile imense comise de cei care-şi permit să ia cu japca, iar hoţia, ca mică infracţionalitate, devine o apucătură pe care nimeni nu mai are puterea s-o dispreţuiască şi s-o condamne. Te trezeşti dimineaţa şi constaţi că hoţii ţi-au furat cauciucurile, ţi-au golit coteţul de păsări, ţi-au tăiat lacătele şi ţi-au furat lucruri de valoare. Ridici din umeri pentru că ştii că nimeni nu te ajută, nimeni nu se implică. Singurul lucru e constatarea pagubei, scrierea unui proces-verbal şi atât. Fără amprentare, fără percheziţii la cei presupuşi că fură, se droghează, petrec şi râd în nas celor ce sunt puşi să vegheze asupra populaţiei. Rămâi cu un gust amar, cu spaimă, cu nesiguranţă în societatea în care trăieşti şi cu nostalgie îţi aduci aminte de vremurile când şi pentru 25 de bani erai pedepsit dacă ai furat, iar dacă ai furat 100.000 de lei, erai executat; de vremurile când puteai merge pe stradă şi la miezul nopţii şi erai sigur că nu ţi se întâmpla nimic rău. Acum şi ziua mare hoţul iute de mână îţi fură telefonul mobil, portofelul din geantă (eventual ţi-o taie fără să simţi). Nu recuperezi nici în cazul furtului imens, când îţi dispare maşina nou-nouţă parcată în faţa casei şi pierderea te aduce în pagul nebuniei.

      Şi asta nu pentru că poliţia nu ar funcţiona bine, ci din simplul motiv că, într-o ţară care tolerează hoţia, se va găsi oricând un cumpărător dornic de chilipiruri, care să nu-şi facă scrupule în a achiziţiona un obiect furat. Talciocurile, târgurile sunt pline de lucruri furate pe care se bat românii încântaţi că şi-au putut lua câte ceva la jumătate de preţ. Cui îi pasă de furia neputincioasă a păgubitului, cine are timp să-şi bată capul că un om nevinovat a păţit un necaz şi că n-ar trebui să se profite de pe urma lui? Oamenii se bucură de lucruri ieftine fără să ţină seama că, mai devreme sau mai târziu, le va veni şi lor rândul să treacă în tabăra păgubiţilor şi să-şi înghită lacrimile de disperare. Oamenii fură de la stat, statul fură de la cetăţeni. Şi cu cât maladia furatului se extinde mai tare, cu atât dispare orice dâră de sentiment de vinovăţie. Dacă toată lumea găseşte câte ceva de luat, mai că te simţi prost dacă nu intri şi tu în rândul lumii. Ceva hârtie, nişte pixuri sau capse se găsesc în orice birou şi sunt numai bune de luat. Cei care pun mâna şi iau să le ducă acasă nu se vor simţi prea vinovaţi. Toată lumea fură câte ceva sau a făcut-o măcar o dată în viaţă. Şi atunci nimeni nu îndrăzneşte, când vine vorba despre hoţie, să ridice piatra şi să arunce primul…

ARTEMIZIA GHEORGHI,

      Rădăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: