O pavăză împotriva uitării:

Florin Fleşeriu. O viaţă pentru handbal

Transilvănean prin naştere, profesorul Petru Brînduşe a devenit bucovinen, cu acte în regulă, după finalizarea studiilor la Institutul de Învăţământ Superior din Suceava, cu peste patru decenii în urmă. Un om cu un caracter deosebit, un împătimit pentru profesie, implicat permanent pentru ca handbalul, specialitatea îmbrăţişată încă din liceu, să cunoască mereu alte dimensiuni. Apreciat şi apropiat de elevi, un bun psihopedagog, a reuşit de-a lungul carierei să se impună hotărât prin rezultate, rod al unor strădanii ce au prins adânci rădăcini, din care au răsărit viţe viguroase în handbalul sucevean. Nu puţini sunt acei absolvenţi ai Liceului cu Program Sportiv, care s-au format sub ochiul său limpede şi exigent, devenind jucători de bază în echipe de primă ligă sau chiar din lotul national. A reuşit pentru că a avut acea ştiinţă a jocului de handbal, cultivat încă din adolescenţă, după propria-i mărturisire, de către „mentorul meu, profesorul Florin Fleşeriu”.

În semn de preţuire şi de recunoaştere a meritelor dascălului său, Petru Brînduşe împreună cu Ioan Pârvu, fost coleg de liceu, au tipărit o documentată şi interesantă carte care se doreşte, aşa cum se precizează în postfaţă „a fi un omagiu celui care a fost FLORIN FLEŞERIU, o pavăză împotriva uitării”.

De menţionat că profesorul Petru Brînduşe, meticulous şi bine informat, a mai publicat o carte cu aspecte importante din istoria handbalului sucevean „Povestea handbalului sucevean”, împreună cu Şerban Pop, care s-a bucurat de aprecieri din partea specialiştilor în domeniu, dar şi a cititorilor. Cum în doi puterea creşte, Petru Brînduşe şi Ioan Pârvu au întocmit un plan de lucru şi apoi şi-au împărţit sarcinile: „el adună informaţiile (Ioan Pârvu), iar eu (Petru Brînduşe) încerc să le aştern pe hârtie”. Cartea aceasta a apărut la Sebeş, judeţul Alba, în 2018 şi cuprinde un număr de 207 pagini structurate în mai multe capitole, cu o bibliografie cosistentă, dovadă că autorii au sondat atent întreaga perioadă în care Florin Fleşeriu şi-a depus definitive amprenta, prin rezultate remarcabile, în ramura sportivă ce cunoaşte astăzi un interes sporit.

În „Cuvânt către cititori”, Petru Brînduşe mărturiseşte cum i-a venit idea de a scrie despre Florin Fleşeriu. Un fost elev i-a povestit încântat  că a participat cu CSU Suceava la un turneu de promovare în Liga Naţională, desfăşurat la Sebeş. Atins la coarda sensibilă, dus iute cu gândul la „rădăcini”, i-a spus „cu plăcere şi mai ales cu mândrie” că Florin Fleşeriu, al cărui nume îl poartă sala de sport din Sebeş, „a fost antrenorul meu de junior”, adăugând cu emoţie în glas că „acel om a reuşit mari performanţe în handbal, comparabile cu cele ale altor mari promotori ai handbalului românesc”. Mai mult, Florin Fleşeriu „îşi merită locul între paginile istoriei handbalului nostru”, pentru că „a luptat din greu în micul burg transilvănean pentru fiecare realizare, în folosul celorlalţi şi mai puţin al lui personal”.

Impresionează modestia celor doi autori din finalul prefeţei cărţii: „Avem o rugăminte la dumneavoastră, cei care veţi citi aceste pagini. Chiar dacă suntem născuţi în Sebeş, urmaşi ai lui Johannes Scholastikus, ai „studentului din Romos”, Kristian Kloss, ai lui Lucian Blaga sau Radu Stanca, nu uitaţi că suntem totuşi doi profesori de educaţie fizică şi sport, fără veleităţi deosebite şi pretenţii în cizelarea cuvintelor, chiar dacă am absolvit o unitate de învăţământ de elită, Liceul Sebeş, …”.

E mai mult decât o plăcere, e o reală bucurie să citeşti această carte, atent lucrată, cu un vocabular variat şi decent, utilizat judicios în a ne împărtăşi „câte ceva din istoria locală a acestui sport de echipă”, al cărui „părinte” a fost Florin Fleşeriu.

Pentru a schiţa personalitatea, biografia şi destinul lui Florin Fleşeriu, autorii cărţii au plecat, inspirat, de la un citat/întrebare din Octavian Paler: „Ce las în urma mea, un destin sau o biografie?”. Cititorul va descoperi aici, într-un limbaj fluent şi atrăgător, o poveste tulburătoare de viaţă închinată handbalului. Formaţia sa intelectuală s-a clădit în familie, părinţii lui au fost învăţători de excepţie, care au pus mai presus de orice munca, disciplina, respectul şi dragostea faţă de carte. A avut ca îndemn şi cuvintele altor mari dascăli ai Sebeşului ca Silviu Cărpinişanu sau Ioan Vulcuţiu: „Prin şcoală se formează generaţia tânără, de care depinde viitorul unui popor şi al ţării, căci adevărata renaştere a unui popor începe cu tinerimea sa, iar adevărata decadenţă tot de acolo începe”.

Elev sârguincios şi cu pasiune pentru învăţătură, Florin Fleşeriu termină liceul şi apoi Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti. Ca profesor a pus bazele handbalului în 7 din Sebeş, cucerind „diferite titluri regionale şi zonale”. Construieşte mai multe baze sportive,  nu cu puţine piedici şi efort, înfiinţează Liceul de Educaţie Fizică, apoi Liceul cu Program Sportiv din Sebeş, o adevărată pepinieră în care s-au format şi călit atâtea talente. Exigent cu el însuşi, Florin Fleşeriu nu a abdicat niciodată de la crezul său: „Sportu-i sport, cartea-i carte”. Pe cei care „se lăsau pe tânjală” îi pedepsea neprimindu-i la antrenamente „până când nu îşi corectau notele”. De fapt, aşa cum reiese din mărturiile unor colegi de-ai săi, Florin Fleşeriu şi-a ales jucătorii dintre cei mai buni elevi la învăţătură şi în comportament. În aceeaşi categorie cu disciplina includea şi punctualitatea, fapt menţionat de către un profesor în taberele de pregătire, care erau „armată adevărată”.

Tenacitatea a fost o altă calitate definitorie a sa, la care s-a adăugat aceea de a stabili  relaţii pentru a-i ajuta pe elevi în a practica sportul de performanţă, dar a fost şi un vizionar în ce priveşte evoluţia ulterioară a handbalului românesc. Autorii cărţii, valorificând o bogată sursă de informaţii, apelând însă şi la propriile lor mărturisiri despre dascălul lor, au înţeles că drumul către succes este mereu „un drum în lucru”. A fost considerat un adevărat ctitor, sinonimele acestui cuvânt, dar mai ales ale verbului „a ctitori” sunt pentru el multiple: a construi, a crea, a fonda, a institui, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, a statornici, a sădi, a stabili.

Mărturiile celor care i-au fost aproape conturează chipul unui dascăl care a ştiut să-şi adune în jur oameni pricepuţi, pasionaţi de sport, deviza lui fiind: „Vreau să construiesc oameni”.

Capitolul „Handbalul şcolar” are drept motto cuvintele lui Aurel Rapa: „Campionii primesc medalii. Legendele…  nemurirea!”. Una dintre ele este,  fără îndoială, Florin Fleşeriu, care a pus un mare accent pe selecţie, ţinând o strânsă legătură cu toţi profesorii de sport din zonă, oferindu-le noutăţi din handbal, sfaturi metodice în pregătirea elevilor, a predat cursuri de arbitraj, a organizat competiţii şcolare care reprezentau baza acţiunilor de selecţie în vederea obţinerii performanţei.

Deosebit de interesant este şi capitolul „Despre pescuit”, cu un motto din Isaak Walton: „Dumnezeu nu ne-a dat nicio distracţie mai calmă, liniştită, inocentă ca pescuitul”. Florin Fleşeriu a iubit pescuitul, un hobby, un mijloc de relaxare, deprins încă din copilărie. A  îndrăgit natura, apa, pescuitul la munte, la păstrăv şi lipan, la Frumoasa, pe valea Sebeşului. Încântă descrierile unor colegi la pescuit, a unor foşti elevi, care au dobândit şi ei acest „virus”. Amintirile din acele momente conturează alte faţete ale lui Florin Fleşeriu, o fire pusă uneori pe glume, ironii şi vorbe de duh. Dragostea pentru pescuit devenise şi un bun prilej de a stabili noi relaţii, având drept corespondent şi ceea ce spunea William Shakespeare: „Peştii se prind cu undiţa, oamenii cu vorba”.

Despre personalitatea lui Florin Fleşeriu s-au spus cuvinte prin care cei peste 40 de intervievaţi i-au elogiat numele pentru că a ştiut să formeze şi să şlefuiască atent caractere, a cultivat spiritul de echipă, a construit baze sportive, pe deplin eficiente, a dobândit un statut recunoscut şi respectat în lumea handbalului, un om de cursă lungă. Aşa cum se spune că „fără o istorie nu poţi avea un viitor”, urmaşii au datoria să facă în aşa fel încât această „legendă” a Sebeşului să nu fie uitată.

Florin Fleşeriu, menţionează autorii cărţii, deşi s-a stins mult prea devreme, a biruit în multe dintre planurile sale, pentru că aşa cum spunea Vasile Pârvan: „Biruinţa e floarea ce creşte numai în ţara jertfei până la moarte”.

„O imagine valorează cât o mie de cuvinte”, ultimul capitol al cărţii, nu se doreşte a fi o anexă care să completeze cele scrise cu imagini ci „un declanşator al aducerilor aminte, al trăirilor provocate de acestea, al nostalgiilor pentru vremurile trecute”. Sunt aici multe fotografii care ascund poveşti nebănuite. Privindu-le cu sufletul şi mintea nu se poate să nu te încerce sentimente şi trăiri îmbrăţişând ecouri din acei ani, când „plămădit din iubire, ştiinţă şi dăruire pentru handbal, dascălul, antrenorul, ctitorul şi mai ales OMUL Florin Fleşeriu a scris pagini preţioase pentru istoria acestei ramuri sportive, iar pentru aceasta merită respectul şi recunoştinţa noastră”. Tocmai de aceea consider că această valoroasă carte, într-o aleasă ţinută grafică şi plină de substanţă, de învăţăminte, poate sta la loc vizibil în biblioteca oricărui cadru didactic, indiferent de specialitate.

Aş sugera, având în vedere secvenţele din viaţa şi activitatea lui Florin Fleşeriu, adevărate modele de urmat, ca această carte să constituie un punct distinct la cercurile pedagogice ale profesorilor de educaţie fizică şi sport din judeţ, drept prinos de recunoştinţă adus celui care a ars ca o torţă şi a creat un adevărat cult pentru handbal.

Emil Simion

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: