La 104 ani de la naştere, Patriarhul Teoctist a fost pomenit la Mănăstirea Putna

 Joi, 7 februarie, la împlinirea a 104 ani de la naşterea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, la Mănăstirea Putna s-a săvârşit slujba parastasului pentru cel care este considerat al treilea mare ctitor al acestui sfânt locaş.

Patriarhul Teoctist l-a iubit mult pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Între sfinţii şi eroii românilor, îl aşeza la loc de frunte: „Să păstrăm demnitatea pe care ne-a lăsat-o domnitorul, curajul său, cuprinderea sa, cuprinderea credinţei adevărurilor religioase. Să ştim unde-i uşa bisericii, şi uşa e Hristos”.

Din evlavia pentru Slăvitul Voievod şi pentru istoria de cinci veacuri a ctitoriei şi necropolei acestuia, s-a simţit chemat să participe la înnoirea Mănăstirii Putna.

Cu hotărâre şi discreţie, Mitropolitul Teoctist va realiza împreună cu obştea mănăstirii mai multe lucrări importante, culminând cu ridicarea Casei Domneşti, în plan material, şi cu proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Voievod Ştefan, în plan duhovnicesc. Astfel, s-a înscris în rândul ctitorilor noi ai mănăstirii.

Între anii 1980 şi 1984, au avut loc lucrări importante la paraclisul mănăstirii, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. S-a adăugat un pridvor, după indicaţiile Mitropolitului, iar întregul Paraclis a fost pictat. Pictura în frescă, de 725 m2, a fost realizată de către fraţii Mihail şi Gavriil Moroşan.

Lucrarea de cea mai mare anvergură prin care Patriarhul Teoctist se înscrie în rândul ctitorilor Putnei este Casa Domnească. Conform pisaniei, înălţarea ei s-a făcut „cu întreaga cheltuială a Mitropoliei Moldovei şi cu purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului mitropolit Teoctist”. În Arhiva Mănăstirii Putna se păstrează fotografii care îl înfăţişează în diferite vizite de lucru pe şantier, alături de părinţii mănăstirii.

Iată ce gânduri îl însufleţeau la una dintre aceste vizite, cea din martie 1987:

„Mânat de grija terminării «Casei Domneşti» a nemuritorului Voievod Muşatin Ştefan cel Mare, am poposit astăzi, 5 martie 1987, la această ctitorie, împreună cu arhitecţii proiectanţi, Ştefan Balş şi Gil Antonescu, şi cu alţi specialişti, analizând la faţa locului încăpere cu încăpere.

Cu genunchii inimii plecaţi, mulţumesc Celui Atotputernic că, pe lângă celelalte lucrări, ca zidurile din incintă, terminarea, pictarea şi întregirea paraclisului, drumul de strajă, arhondaricul, avem terminată istorica locuinţă voievodală, aşezată pe osemintele unor strămoşi pe care le-am văzut când s-au făcut săpături arheologice, mărturii grăitoare ale începutului şi dăinuirii acestui Lăcaş de veşnică odihnă şi pomenire a celui care a fost ctitor de ţară şi de cultură românească, Ştefan cel Mare şi Sfânt.”

Pe 15 august 1988, Casa Domnească a fost sfinţită. Cu această ocazie, adresându-se monahilor, le-a cerut să ocrotească bunurile de patrimoniu de aici, biserica, clădirile din jurul mănăstirii şi valorile liturgice păstrate de veacuri, care pun în lumină ceea ce au simţit şi au gândit înaintaşii noştri.

În 1992, ca patriarh al României, a prezidat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a hotărât canonizarea Sfântului Ştefan cel Mare în 21 iunie, şi a proclamat solemn canonizarea la Mănăstirea Putna, pe 2 iulie 1992.

PF Teoctist afirma atunci: „În Bucovina îl aveţi pe Ştefan cel Mare, îl avem mai bine-zis toţi, toată suflarea românească şi toţi românii de pretutindeni îl au acum pe Sfântul Ştefan. Aşa cum a arătat sfinţitul Mitropolit, a săvârşit atâtea fapte bune, atâta credinţă pilduitoare ne-a dat nouă…

Este unul din cei mai mari voievozi ai ţării şi ai Europei, pentru că cronicarii vestiţi au scris despre Ştefan cel Mare chiar în vremea sa, ca fiind unul dintre cei mai curajoşi, dintre cei mai viteji, dintre cei mai înţelepţi. Însuşi Papa Sixt al IV-lea l-a numit atletul creştinătăţii. Am putea spune astăzi că, cu atâtea secole mai înainte  a văzut în Ştefan cel Mare puterea aceasta de scânteie, de l-a numit adeptul creştinătăţii, pentru că apăra creştinătatea.

Să învăţăm, iubiţilor, din ziua de astăzi, să nu o  trecem cu vederea pentru că este unică, ce vedem noi acum este puţin, faţă de frumuseţile pe care trebuie să le vedem cu ochii credinţei noastre, să căutăm în puterea noastră, pentru că fiecare din noi purtăm chipul lui Dumnezeu, fiecare din noi suntem hărăziţi să fim în slava Bisericii, în lumina lui Hristos, nu pradă păcatului, nu pradă degradării, nu pradă răului şi urii, ci avem menirea noi, cei botezaţi, noi cei care suntem strănepoţii lui Ştefan cel Mare, să îi urmăm pilda de credinţă, să găsim în noi porţile sufletului, porţile Sfintei Evanghelii şi să le dăm viaţă prin faptele noastre creştineşti, prin faptele noastre bune.”

Ultima vizită la Putna a avut loc în 2 iulie 2004, cu prilejul Marii Sărbători de împlinire a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a sfântului Ştefan. Cităm din cuvântul său de atunci:  „Putna a salvat hotarele ţării, cu mormântul de aici. Ştiţi şi trebuie să ştiţi, trebuie să ştie elevii şi tinerii studenţi, ai căror înaintaşi veneau cu curaj la chemarea lui Eminescu la Putna, al căror curaj deschideau şi biruiau toate opreliştile în deceniile de dictatură comunistă în care nu era voie să mai circule autobuzele către monumentele istorice, mai ales cele din Bucovina şi Neamţ. Pe toţi i-a însufleţit Ştefan cel Mare. Pe tineri, pe ostaşi, pe ţărani; mai ales pe ei, talpa ţării, i-a ocrotit şi a avut grijă de ei. Şi aceştia au întreţinut flacăra credinţei vie, aici la mormântul lui Ştefan cel Mare, şi au atras atenţia pentru a trece în rândul sfinţilor pe marele nostru domnitor Ştefan cel Mare, deschizând astfel drumul canonizării lui de către sfânta noastră Biserică strămoşească.”

La sfârşitul participării la sărbătoare a însemnat în Cartea de onoare cuvintele testamentare ale dragostei sale pentru Putna şi ale activităţii ctitoriceşti de aici: „Ducem în inimă şi în suflet icoana Ortodoxiei pe care am văzut-o la Sfânta Mănăstire Putna”. (Obştea Mănăstirii Putna) 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: