Gura lumii

De când în ziarul „Libertatea”, apoi la tv au apărut discuţii, opinii despre înfiere, nu mă pot linişti. De aceea m-am decis să scriu şi despre asta. Dacă înfierea nu este făcută corect, dacă lumea „nu-şi ţine gura”, adeseori, persoanele înfiate au mult, foarte mult de suferit. Înainte de a-mi exprima şi eu umila părere, prezint doar două cazuri. O familie din Suceava (el originar din Brodina) a înfiat o fetiţă părăsită de mama ei, studentă. Noii părinţi au iubit-o, ea constituind bucuria vieţii lor. Pentru creşterea şi educaţia acestui copil s-au implicat şi străbunica, şi bunica, şi mă-tuşa – stabilite în Germania. Tatăl biologic al fetiţei a murit într-un accident de maşină. Mama a plecat în lume, iar de „păcatul” ei din tinereţe nici să n-audă! Când fetiţa era în clasa a VIII-a, probabil din invidie pentru frumuseţea şi inteligenţa ei, s-a găsit un „binevoitor” să-i aducă la cunoştinţă că cei cărora ea le spune tată şi mamă nu sunt părinţii săi. Fetiţa a avut un şoc puternic. Acasă – criză de nervi, cu strigăte, reproşuri. Unde, cine sunt părinţii ei?! Atât părinţii, cât şi copilul au suferit enorm până când fetiţa s-a convins de trista realitate şi de buna intenţie a salvatorilor ei. Tata care a înfiat-o a „plecat” prea devreme din lumea aceasta. Era conştient până în ultima clipă. A iubit-o atât de mult, i-a promis că o va veghea şi de „dincolo”. A rugat rudele apropiate să aibă grijă de fiica lui, de văduva lui. Şi rudele au respectat porunca, iar astăzi fetiţa a terminat facultatea la Bucureşti; pentru succesul, seriozitatea ei, va rămâne să lucreze la facultate la Bucureşti. Când am întrebat-o pe mama sa cum de-şi lasă unicul copil departe de ea, răspunsul a fost: „Eu nu pot să fiu contra alegerii ei. Acolo este preţuită, stimată, rugată să rămână”.

O mamă cu un copil de doar 5 luni ducea mâncare cosaşilor în câmp. Acolo, un trăsnet i-a curmat pe loc viaţa. Şi copilul a fost trăsnit, dar nu mortal. Cosaşii l-au îngropat, iar apoi, imediat, a fost luat de sora mamei lui, care i-a oblojit rănile după trăsnet. Nu l-a înfiat cu forme legale. El a terminat şapte clase nu cu numele adevărat, ci cu porecla. Doar la înscrierea în liceu i s-au cerut acte. Devenind mare, a adus actul de naştere, intrând în legalitate. Cum s-or fi descurcat cei cu porecla, nu ştiu.

Când am citit în „Libertatea” despre înfierea lui Victor de către familia Dăncilă, am făcut noapte albă. O piedică majoră în vieţile noastre se piteşte în umbrele opiniilor celorlalţi, dar ale acelor opinii cărora le dăm crezare, pe care le învestim cu puterea de a ne submina încrederea în noi înşine. Opiniile oamenilor nu vin doar din bune intenţii, nu sunt destinate neapărat binelui nostru cel mai înalt şi nu conţin criterii clare de identificare a adevărului. Părerile umane sunt doar atât: „păreri”. Percepţii simple. Impresii despre ce este bine sau rău, despre ce-i place omului sau nu-i place, iar toate acestea se nasc din bagajul cultural, intelectual, din tot ce a învăţat fiecare că este sau ar vrea să fie realitatea.  Noi ne trezim prinşi într-un păienjeniş  lipsit de logică atunci când ne permitem să luăm drept adevăr prostia altuia. Când x sau y scoate pe gură flăcări, ne frigem cu ele, credem în adevărul lor şi ne trezim apoi arşi de-a binelea. Propria noastră lipsă de logică devine piedica psihologică, funda-mentală, care ne taie aripile, elanul şi puterea de a decide ce-i mai bun pentru noi, încrederea în noi înşine şi puterea de a avea succes în ceea ce facem. Trebuie doar să observăm cum unul ne spune ce bine arătăm, iar altul ne spune: „Eşti cam palid”. Pentru unul, părul nostru vâlvoi este frumos, pentru altul arată ca părul vulpii nepieptănate, iar pentru altul este „păr la modă”. Dacă-ţi pleci urechea la ceea ce valorizează fiecare, sigur ai terminat cu încrederea în sine, cu originalitatea, cu creativitatea, cu ceea ce poţi cu adevărat să faci. Părerile nu exprimă niciodată adevărul despre un lucru, o fiinţă sau o situaţie concretă, cât ceea ce este în capul celui ce-şi exprimă părerea. Mulţi dintre noi renunţă la exprimarea de sine de frica opiniilor celorlalţi. Mulţi îşi refuză succesul, bucuria, dragostea şi, mai ales, puterea proprie pentru că nu pot depăşi acest hop psihologic: „Opiniile celorlalţi”. Frica de ce zice lumea. Ce zice x sau y sapă profund în mentalul omenesc şi-i dă putere lumii asupra noastră.

Incapacitatea de a ne exprima talentul propriu în viaţă poate deveni realitate atunci când nu suntem pregătiţi să facem faţă opiniilor celor din jur şi, adesea, atacurilor care vin prin aceste opinii. Nicio persoană publică nu poate rămâne multă vreme publică  dacă nu se pregăteşte psihologic pentru a face faţă la atacuri. Niciun om nu are scutire divină de la „gura lumii”. Aceasta este gura care blochează exprimarea talentului sau a puterii proprii atunci când îi dăm prea multă crezare. Un proverb spune că „nici pământul nu astupă gura lumii!”. Aceasta-i gura care va vorbi vrute şi nevrute, şi ce ştie, şi ce nu ştie, şi ce poate, şi ce nu poate. Cel ce va privi cu îngăduinţă şi umor către „gura spartă” şi subiectivă a lumii va putea face faţă atacurilor ce vin dinspre ea, îşi va putea asuma responsabilitatea pentru orice aude despre el însuşi şi va merge mai departe, recăpătându-şi puterea, forţa şi capacitatea de a construi ceea ce vrea el, nu ceea ce vrea lumea.

Cazul familiei Dăncilă seamănă cu cel prezentat mai sus. După interviul urmărit la Atena 3, am rămas impresionată de gestul plin de milă, gestul uman pe care l-a făcut familia respectivă înfiind un copil abandonat, ea având doar 26 de ani, când putea spera la propriul copil.

Nutresc alese sentimente de stimă şi respect pentru familia Dăncilă. Nici pe reporteri nu-i pot acuza. Ei ne aduc la cunoştinţă, uneori cu preţul vieţii, ceea ce noi nici nu visăm.

Prin acest lucru vor determina premierul României să adopte unele măsuri şi pentru aceşti îngeri bătuţi de soartă, dar care pot deveni cinstea şi fala României!

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: