Câteva gânduri pe marginea unui album de arhitectură a Cernăuţiului (II)

 Cernăuţiului din perioada respectivă i se spunea deja nu „Mica Vienă”, ci „Micul Paris”, dar nu pentru influenţele pe care le-ar fi avut asupra sa capitala Franţei, ci prin analogie cu Bucureştiul, care era denumit astfel pentru asemănarea sa cu marea metropolă europeană. La fel ca şi în capitala ţării din care făcea parte Bucovina, la Cernăuţi se aplicau aceleaşi politici de sistematizare şi amenajare urbană, aceleaşi curente arhitecturale care în cazul respectiv erau dictate de stilurile neoromânesc şi Art Deco. O serie de edificii importante din perioada respectivă sunt inspirate direct din modele bucureştene şi alcătuitorii albumului ne oferă exemple revelatorii în acest sens postând atât pozele acestora, cât şi ale replicilor cernăuţene (Căminul Preoţesc, bunăoară, şi Primăria din Bucureşti, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi Biblioteca Universităţii din Cernăuţi). În general, în ceea ce priveşte stilul neoromânesc, cititorii acestui album îşi pot forma o imagine desăvârşită despre istoricul şi particularităţile estetice ale acestuia luând cunoştinţă de studiul magistral al Mihaelei Criticos intitulat „Tradiţionalism şi modernism în arhitectura interbelică a oraşului Cernăuţi”. La fel de interesantă este şi contribuţia Aureliei Carpov vizavi de un alt stil arhitectural, reprezentativ într-o măsură mai mică pentru Cernăuţi decât cel neoromânesc, dar din perioada austriacă – stilul Secession, precum şi studiul pertinent „Dezvoltarea urbană a oraşului Cernăuţi”.    

O discuţie despre arhitectura Cernăuţiului nu poate evita nicidecum problema actuală a modului cum este păstrată şi protejată această moştenire inestimabilă pe care statul ucrainean a preluat-o fără niciun sacrificiu sau vreun efort, căzându-i ca hârzobul din cer. Şi aici trebuie să constatăm cu mare regret că numeroase edificii de patrimoniu şi nu numai se găsesc într-o stare fizică lamentabilă şi de degradare înaintată. Renovările care s-au efectuat în centru acum un deceniu, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la prima atestare a Cernăuţiului, n-au constituit decât o cosmetizare pudică, readucând, ce-i drept, vechii urbe de pe Prut puţin din farmecul de odinioară măcar prin prospeţimea de scurtă durată a culorilor,  fiindcă în rest, în majoritate elementele  decorative n-au mai fost refăcute, ele fiind înlocuite cu nişte surogate moderne sau pur şi simplu tencuite neglijent. A avut de suferit mult şi integritatea exterioară a clădirilor, în special a ansamblurilor de locuit, dintre care multe reprezentând adevărate monumente, mai puţine declarate şi cele mai multe încă nedeclarate ca atare, de arhitectură originală şi unică în multe privinţe. În lipsa unei supravegheri stricte din partea edililor şi a specialiştilor, proprietarii apăruţi peste noapte în urma prăbuşirii URSS-ului, dar şi locatarii cu de la sine putere au intervenit în fel şi chip, adică în măsura în care a fost posibil aşa ceva, în aspectul exterior al multor clădiri, cu deosebire în al celor de dimensiuni mai mici, adică al vilelor, prin adăugarea unor dependinţe, intrări, balcoane, verande, prin înlocuirea aproape în totalitate a geamurilor vechi din lemn cu termopane de diferite culori şi calităţi, prin modificarea acoperişilor, utilizându-se absolut necontrolat şi abuziv, şi de cele mai multe ori nejustificat, materiale de construcţie moderne care diferă foarte mult de cele vechi, alterându-se imaginea lor generală şi creându-se impresia unei peticeli sărăntoace şi deocheate, dar nu şi fără pretenţii.

În contextul dat ne îngrijorează în mod deosebit starea actuală a capodoperei arhitecturale a stilului neoromânesc, după cum o califică şi autorii albumului, care este fostul Palat Cultural al Românilor din Piaţa Teatrului, în perioada sovietică, dar şi în prezent fiind dată drept Casa Ofiţerilor (autorul proiectului este cunoscutul arhitect român Horia Creangă). Din păcate, notele explicative ce se referă la acest edificiu datează încă din anul 1992 şi se încheie cu constatarea că „astăzi clădirea este în proces de renovare”, dar lucrurile nu stau chiar aşa. În ultimele două-trei decenii acest edificiu este supus unor lucrări continue de modificare a spaţiilor interioare, de ani de zile nu mai este disponibilă cea mai mare sală de spectacole din Cernăuţi, majoritatea incintelor sunt date în arendă diferitelor organizaţii şi firme comerciale, pe acoperiş s-a ridicat un perete din cărămidă grosieră, probabil pentru susţinerea antenelor monstruoase situate acolo, ceea ce a desfigurat total liniile suple ale ansamblului,  în exterior s-au alăturat edificiului dughene moderne şi localuri de distracţie. Este de două ori regretabil, deoarece chiar pe fondul acestora se înalţă statuia lui Mihai Eminescu. Şi deloc întâmplător anume pe faţada acestui simbol arhitectural şi spiritual al nostru s-a plasat un enorm panou pe care textul „Într-o unică Ucraină mare –  100  de ani de la Vicea bucovineană” este suprapus peste o poză de epocă ce înfăţişează o mulţime incertă de oameni sub balconul Primăriei, de unde atârnă mai multe drapele… imperiale. Pe reţelele de socializare s-a dovedit foarte convingător că poza respectivă nu are nimic a face cu evenimentul menţionat, ea datând cu cel puţin vreo 4-5 ani mai devreme, după cum la fel nu are nici în clin nici în mânecă cu vicea şi Palatul Cultural al Românilor bucovineni inaugurat abia cu douăzeci de ani mai târziu. Nu trebuie să ne sforţăm prea mult creierii ca să pricepem acest mesaj prietenesc care nu este altceva, după cum spune o veche zicală ruso-sovietică, decât un sau, cu alte cuvinte, „o aluzie subţire la împrejurări bulănoase”, adică nişte avansuri erotice nedisimulate… Din toate se vede limpede că nimeni nu mai are grijă de această clădire emblematică nu doar a românilor din nordul, ci şi din sudul Bucovinei, fiindcă  a fost construită anume prin sacrificiul lor material, rămânând de iure proprietatea lor. La fel este exclusivă şi proprietatea comunităţii româneşti asupra Palatului Naţional din Piaţa Centrală, unde Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” a obţinut două camere şi jumătate, insalubre şi reci, în timp ce restul spaţiului, foarte vast, de altfel, este ocupat de Judecătoria de Apel, având în vedere că altor comunităţi etnice din Cernăuţi le-au fost retrocedate integral ucrainenilor, iar polonezilor şi germanilor aproape integral  casele lor naţionale. Dar, după câte se vede, starea actuală a fostului nostru Palat Cultural deloc nu este întâmplătoare, deoarece acest edificiu este inclus de mai mult timp în diferite liste cu obiectivele ce urmează a fi privatizate, iar degradarea lui de către cei ce-l deţin nelegitim de aproape 80 de ani, probabil, nu urmăreşte altceva decât reducerea costului pentru eventualii privatizatori clientelari ai puterii.

Un alt exemplu trist în acest sens îl reprezintă catedrala din centrul oraşului, căreia, printre altele, în timpul stăpânirii austriece i se spunea „catedrala moldovenească”, iar acum este numită pudic pur şi simplu „ortodoxă”, construită de altfel după modelul catedralei „Isakievski” din Sankt-Petersburg (edificiu arhitectonic bine reprezentat în album la capitolul locaşelor de cult). La sfârşitul anilor 90, catedrala, intrând în posesia Bisericii Ucrainene-Patriarhatul de la Moscova, a fost reabilitată fundamental şi rezugrăvită, iar în cursul acestor lucrări i s-a răşluit de pe fronton în chip surprinzător şi sfidător inscripţia în limba română „Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu”, ceea ce a stârnit pe atunci o indignare pe cât de profundă pe atât şi de dureroasă a românilor de pretutindeni, resentiment care, de fapt, nu a trecut nici până astăzi, noi tot aşteptând să se îndeplinească promisiunile înalţilor prelaţi de la episcopie că această nedreptate va fi reparată, dar iată că s-au încheiat recent alte lucrări de reparaţie, deja au fost înlăturate toate schelele, iar vechea inscripţie nu a reapărut, ci, dimpotrivă, chiar a dispărut şi cealalată parte a inscripţiei care se mai păstrase –  ”A. D. 1844”, adică Anul Domnului 1844”, ceea ce vădeşte că arhitectura are un cuvânt greu de spus, ba poate chiar şi determinant, în ceea ce priveşte trecutul istoric. Dacă o inscripţie poate fi uşor răşluită şi aruncată la gunoi, apoi întregul edificiu nu-l poţi ascunde sub molozuri, rogojini sau în spatele unor statui de peste zece metri înălţime, fiindcă o simplă inscripţie autentică poate da peste cap toată această maşinărie nedemnă şi perfidă de rescriere arbitrară a istoriei. Dacă în atmosfera tulbure de astăzi, prin resuscitarea conflictelor religioase şi tendinţa de a le rezolva de pe poziţii de forţă, prin disputarea de către Kiev şi Moscova a bisericilor (doar în perioada interbelică pe banii Patriarhiei Române au fost  construite patru dintre cele mai importante biserici ale Cernăuţiului – în album acestea sunt reprezentate foarte bine) argumentele istorice nu mai sunt luate de nimeni în seamă, apoi credem că va veni, totuşi, şi timpul când se vor putea adopta şi alţi termeni de discuţie într-un cadru mai corect şi civilizat.

Ar exista şi alte subiecte antrenante de discuţie pe tema arhitecturii Cernăuţiului, având în vedere că multe din edificiile importante nu sunt menţionate în acest album, dar care de asemenea conţin istorii impresionante atât în ce priveşte construcţia, particularităţile arhitectonice, cât şi trecutul lor legat de numeroase personalităţi şi evenimente istorice ale poporului nostru. De altfel, acest aspect a fost trecut cu vederea şi vizavi de edificiile care s-au bucurat în album de o atenţie mai specială, aşa că pentru viitorii cercetători ai arhitecturii Cernăuţiului există posibilităţi extraordinare de a ne oferi încă multe poveşti fascinante, surprize plăcute şi nu numai.

  ŞTEFAN BROASCĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: