Buchiseli. Cuvinte stranii

Li se întâmplă, probabil, multora să întâlnească, în decursul lecturilor, cuvinte care te pun pe gânduri. Ele te intrigă, te fac să-ţi suspectezi ignoranţa, iar dacă ai răgazul necesar şi împrejurările ţi-o permit, apelezi la dicţionar. Uneori, acesta îţi confirmă neştiinţa, mai ales dacă este vorba de termenii unor domenii care-ţi sunt străine. Nu sunt chiar rare însă nici situaţiile în care lucrările lexicografice nu-ţi sunt de folos, fie pentru că vorbele respective nu au fost înregistrate, fie pentru că le afli acolo cu sensuri ce par inadecvate în contextul cu pricina. Buchiselile de astăzi se vor opri asupra câtorva asemenea cuvinte stranii, nu neapărat incorecte, mai degrabă nepotrivite („Cuvinte nepotrivite” ar fi fost titlul acestui episod, dacă nu-mi aminteam că sintagma este denumirea rubricii cunoscutei lingviste Rodica Zafiu din „Dilema veche”, după ce, în „România literară”, ani mulţi se numise „Păcatele limbii”.).

  • „îi reproşează preşedintelui Iohannis eliptismul, absenţa apetitului pentru comunicarea adevărată” (adevarul.ro, 5 august 2018). Poate cu intenţia de a „înnobila” reproşul, autorul inventează un soi de concept (căruia, aşadar, nu-i este străină nici nuanţa eufemistică) pe care dicţionarele nu-l…recunosc. E drept, cuvintele elipsă şi eliptic sunt mai ciudate, comportându-se ca omonime, dacă avem în vedere că sensurile principale sunt legate, pe de o parte, de o formă geometrică, iar pe de alta, de o figură de stil constând în omiterea din scriere sau vorbire a unor elemente care se subînţeleg (vezi eliptic de subiect). Dicţionarele importante rezervă o intrare pentru elipticitate (deci de la adj. eliptic), cu cele două înţelesuri: „însuşire a unei figuri geometrice de a fi eliptică” şi „însuşire a unei propoziţii, a unei fraze sau a unui text de a fi eliptic”.
  • „pentru a câştiga minimul de muneraţie de care avea nevoie” (romlit.ro, nr.26/2018). Este uşor de observat că substantivul subliniat are sensul de „retribuţie, salariu, răsplată”, adică remuneraţie. Acest termen este împrumutat din franceză (rémunération) sau din latină (remuneratio,-onis, de la munus,-eris „cadou”). Nici dicţionarul român, nici cel francez nu le consemnează pe *muneraţie, respectiv *munération, cel care a folosit cuvântul în textul din care am citat apelând pesemne la el în virtutea unor utilizări întâlnite în vreo lucrare cu orientare latinistă ori după modelul plată / răsplată. Esenţial este că el nu afectează înţelegerea ideii exprimate.
  • Pretoriana feminină a lui Dragnea i-a sărit, în spate, preşedintelui…” (gandul.info, 10 mai 2018). Extras din textul unui editorialist care foloseşte virgula în exces (cum se vede şi aici), citatul prezintă un lexem care nu lipseşte din dicţionare, dar apare acolo ca adjectiv. Prezent mai ales în asocierea garda pretoriană, cuvântul are un sens mai larg („care aparţine pretorului, referitor la pretor”; vezi şi demnitate pretoriană, provincie pretoriană sau alte formulări vizându-l pe magistratul roman cu atribuţii judecătoreşti, care adesea guverna o provincie). Transformarea adjectivului în substantiv prin articulare enclitică este un procedeu gramatical cu largă aplicabilitate, dar aici el pare oarecum forţat, dacă nu cumva la mijloc sunt nişte intenţii ironice.
  • „Am constatat că totul a fost organizat militariceşte. Şi în aceste condiţii, ale unei organizări militariceşti s-au ivit probleme nerezolvate.” (evz.ro, 11 august 2018). Stranietatea cuvintelor subliniate este generată aici, şi în cazul adverbului, şi în cel al adjectivului, de o derivare prin care se creează un cuvânt extrem de rar în română. Substantivului militar, care are aceeaşi formă şi ca adjectiv, i se pot asocia firesc sufixe, mai ales în cea de a doua calitate a sa, prin care se ajunge la milităresc, militarism, milităros. Pe militaricesc, cu sensul „din punct de vedere militar” şi cu precizarea „rar”, îl înregistrează, împreună cu sinonimul militarmente, doar MDA-2010, prezentându-i o primă atestare pe la 1949.
  • balansare a cursului de schimb, în sensul creşterii valorii monedei europene”; „pentru a balansa silueta” (Radio România Actualităţi, 25 ianuarie 2018; respectiv, 22 septembrie 2018). Cei care cunosc sensul consacrat în română al lui balans şi balansare, dar nu şi pe cele din engleză ale lui balance („cumpănă, balanţă, a echilibra, a legăna”) ar putea fi derutaţi de cuvântul scos în evidenţă mai sus. Este vorba, de fapt, de un englezism dintre cele multe care au intrat în limba noastră în ultima vreme; folosit cu noul sens, mai întâi, în limbajul economiştilor („a echilibra părţile unei balanţe, ale unui cont”), el a fost românizat prin sufixare şi grafie după modelul mai vechilor a balansa, balansare, din fr. balancer, toate acestea referindu-se în special la legănare, oscilare, pendulare. În jargonul englezit este privilegiat înţelesul de „echilibru, echilibrare”. Micul Dicţionar Academic menţionat anterior şi, după el, DEXonline (prin citat) îi recunosc şi această accepţiune semantică.

I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: