Infracţiuni cu autori cunoscuţi

Partidele de guvernământ, case celebre de avocatură, televiziuni şi jurnalişti arondaţi acestora se strofocă de mai mulţi ani să ne convingă că niciunul din clienţii lor, înalţi demnitari ai statului român, nu a furat, nici nu este corupt, iar justiţiarii au ceva cu ei şi vor să le distrugă cariera politică. Dar nu ne-au prezentat dovezi clare că banii din bugetele publice au ajuns toţi în salarii, pensii, cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, investiţii… conform legii. Fiindcă la sfârşitul fiecărui an Curtea de Conturi, finanţiştii şi organele de cercetare penală, româneşti şi europene, ne confirmă bănuielile: se fură între 28 şi 38% din banul public. A se ţine cont că banii nu ies din conturi, nici din casa de bani fără ordin de plată semnat de un responsabil stabilit prin lege. Adevărat e că banii nu au termen de garanţie, nici nu sunt marfă perisabilă, nici nu se topesc la soare ca omătul. Adevărat e că banii nu au miros, dar au serie şi coduri, iar organul de urmărire penală poate afla imediat sursa. Dacă vrea.

De 30 de ani se întâmplă acelaşi lucru, dar niciunul din principalii oameni în stat, din ordonatorii de credite, prim-miniştri, miniştri, secretari de stat, alţi responsabili cu bugetele nu sunt întrebaţi unde sunt banii. Descoperim apoi că în podul care stă să cadă nu au intrat toţi banii alocaţi, că autostrada se surpă şi n-a costat nici jumătate din cât a fost devizul, dar banii s-au cheltuit. Unde au dispărut banii? Cine este hoţul? Nu ştim. Ştim doar cine este păgubaşul, poporul român, contribuabilul, cel ce în aceste zile e pe cale să devină hoţul de păgubaş.

Situaţia aceasta trenează de aproape trei decenii, timp în care contribuabilul român a plătit salariile Camerei Deputaţilor, Senatului, Guvernului României, Preşedinţiei, câtorva sute de agenţii şi birouri, Ministerului Justiţiei şi Ministerului de Interne, Ministerului de Finanţe şi organelor fiscale din subordine, Consiliilor Judeţene şi Comunale…, dar, cu excepţia procurorilor şi a poliţiştilor judiciari, când şi cum cred ei, niciuna dintre instituţiile enumerate mai sus nu a vrut să taie elanul corupţilor şi al jefuitorilor, semn că furtul e programat dinainte. Merită poporenii să fie furaţi şi prostiţi în faţă până la moarte?

Între timp observăm că unor tovarăşi înalţi diriguitori le-au crescut în curte palate, vile somptuoase cu nocturnă şi piscine încălzite, cu debarcader şi iahturi ca acelea, iar măriile lor nu mai servesc concedii în „frumoasa şi bogata noastră ţară”, ci în Emirate, Dubai, insulele Maldive, Seychelles…, plecând cu avioane proprii, cu amante tinere… Le-au crescut concomitent şi conturile offshore, şi proprietăţile în locuri ascunse vederii celor aproape 40% oameni săraci, români ca şi ei.

Acesta să fie motivul pentru care nu-i interesează deloc soarta conaţionalilor care se zbat în nevoi şi sărăcie, sărăcie survenită în urma guvernării proaste de atâţia ani? Spre aceşti amărâţi ai sorţii văd că nu priveşte nimeni din înalţii diriguitori. Toate eforturile aleşilor sunt acum îndreptate de doi ani şi mai bine spre salvarea hoţilor, a jefuitorilor şi a corupţilor bănuiţi că se află în spatele devalizării bugetelor publice. Nu cumva gestul lor de salvare a celor cu dosare penale şi a condamnaţilor aflaţi în spatele gratiilor ascunde solidarizarea cu infractorii? Nu cumva se simt şi ei cu musca pe căciulă?

În această situaţie, într-o ţară democratică şi cu respect faţă de lege, respectivii ar fi pus mână de la mână şi să le angajeze avocaţi celebri, case de avocatură care mai de care. Dar calea asta e pentru fraieri şi nu cadrează cu atotputernicia marilor noştri mahări, aşa că au trecut, ei, corupţii înşişi, să-şi ajusteze legile în baza cărora să scape toţi.

De aceea, România s-a împărţit în două tabere, una protectoare a hoţilor şi a corupţilor, una care acceptă minciunile cu statul paralel, binomul, vinovate că arestează politicieni cică nevinovaţi, şi altă parte care a ales să protesteze fie ieşind la demonstraţii paşnice, ajunse bătaia de joc a primilor, fie exprimându-şi dezamăgirea pe reţelele de socializare sau în mass-media. Nici ei nu cred că se va întâmpla ceva cu infracţiunile cu autori cunoscuţi, la fel cum nu cred că ce a mâncat lupul… Singura noastră şansă e să batem din drâmbă şi să fim furaţi în veacul vecilor! Pe mâna cui a ajuns statul român?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: